Tag Archives: Stat

Proiectele de realizare a statului român modern (secolul al XVIII-lea – 1859)

Condiţiile care au dus la naşterea României moderne sunt legate atât de transformările suferite de societatea românească în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a celui următor, cât şi de conjunctura politică internaţională în care „problema orientală” s-a transformat într-un factor de echilibru european. „Problema orientală” – cadru pentru emanciparea românilor După asediul Vienei (1683), decăderea Imperiului Otoman se accentuează iar vechea „problemă orientală” dobândeşte un nou conţinut. În secolul al XVII-lea concurenţa dintre Habsburgi şi Romanovi pentru moştenirea „omului bolnav” al Europei a generat războaie care au marcat sud-estul european şi au obligat Imperiul Otoman la importante cedări …

Read More »

Extinderea dominaţiei statului kievian la Dunărea de Jos

Dominaţia pecenegă asupra unor regiuni de pe teritoriul României a slăbit pe măsura apariţiei unor noi factori pe arena relaţiilor internaţionale din sud-estul Europei. Dintre aceştia, rolul cel mai important l-a avut statul kievian, sub a cărui dominaţie s-a aflat un timp o parte a teritoriului României. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea, fără a înlătura prezenţa pecenegilor din stepele ponto-dunărene, oştile kieviene au ajuns până la ţărmul Mării Negre, încă de pe atunci, cetele cnejilor ruşi, îmbarcate în monoxile uşoare, coborau pe cursul Niprului şi apoi de-a lungul coastelor mării, pe la gurile Dunării, ajungând până la Constantinopol. Ele …

Read More »

Adevărata organizare a statelor româneşti de către Mircea cel Bătrân în Ţara Românească şi de către Alexandru cel Bun în Moldova. Certurile lăuntrice între pretendenţii la coroana domnească. Luptele cu turcii

Când Mircea cel Bătrân luă în dibacele sale mâni puterea unică, necontestată, pentru a o mânui, aproape totdeauna cu noroc, timp de 30 de ani încheiaţi – el a fost numai o singură dată învins şi alungat, şi nu recunoscu niciodată un alt suveran, ci apare totdeauna ca „dominus” al ţării sale -, graniţele erau încă peste tot deschise, spre nord ca şi spre sud, şi-şi aşteptau strămutarea de către un nou domn cu năzuinţe de înaintare. Abia în anul 1387 principele-consort Sigismund luă în mâna sa frânele puterii în Ungaria, după 7 ani de anarhie. Îndată ce unifică din …

Read More »

Desăvârşirea procesului de formare a statului feudal Moldova

În vremea în care în Moldova creşteau nemulţumirile populaţiei fata de politica regatului maghiar şi a feudalilor veniţi de peste Carpaţi şi se manifesta tendinţa noului stat de a se desprinde de Ungaria, creându-şi ierarhia sa feudală proprie, în Maramureş se petrecea un fapt oarecum asemănător. Politica dusă de regii maghiari de a desfiinţa vechile autonomii româneşti maramureşene, de a le încadra ierarhiei feudale a regatului maghiar, de a înlocui organizaţia voievodatului cu comitatul – menit să dea mai multă unitate regatului-întâmpină o puternică împotrivire din partea căpeteniilor locale. Exponentul forţelor de rezistenţă din Maramureş era voievodul Bogdan, amintit în …

Read More »

Statul de drept şi instituţiile sale după 1989

În decembrie 1989, pentru toţi românii cel mai important era ca regimul Ceauşescu să fie înlăturat. Concomitent cu dispariţia PCR, s-a impus o nouă faţă politică legitimată de evenimentele revoluţiei: Frontul Salvării Naţionale care, deşi iniţial anunţa că nu va intra în viaţa politică, în ianuarie 1990 a hotărât participarea la alegeri. Tot la începutul anului s-a născut pluralismul politic. Au apărut partide noi ori s-au reînfiinţat partidele considerate istorice: PNŢ-CD, PNL şi PSDR. Rolul Parlamentului a fost preluat de către Consiliul FSN, transformat apoi în Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale. Era alcătuit din membri FSN, din reprezentanţi ai noilor …

Read More »

Desăvârşirea procesului de formare a statului feudal Ţara Românească şi consolidarea sa

Reîntărirea dominaţiei tătare în ultimele două decenii ale veacului al XIII-lea, mai ales la gurile Dunării, a stânjenit dezvoltarea formaţiunilor politice româneşti de la sud de Carpaţi dar nu a putut sa o împiedice cu totul. Dovadă este pomenirea în documente, în această perioadă a târgurilor Câmpulung (1300) şi Argeş (1330), ale căror începuturi sunt desigur mai vechi. Spre aceste târguri se îndreptau cei ce aveau un prisos de produse, pentru a le schimba cu altele ce le lipseau. O viaţă economică mai dezvoltată, pe o arie geografică mai cuprinzătoare, nu se putea asigura decât prin crearea unor legături mai …

Read More »

Statul Asăneştilor

Marea ridicare la arme a vlahilor sud-dunăreni din anul 1185 a fost provocată de fiscalitatea bizantină, devenită deosebit de apăsătoare în timpul împăratului Isac al II-lea Anghelos. Sprijinită de vlahii nord-dunăreni şi de cumani, iar mai apoi de bulgari, biruinţa răsculaţilor asupra bizantinilor a avut drept rezultat crearea unei structuri politico-teritoriale aflate sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, vlahi de origine. Noul stat a reuşit să reziste repetatelor atacuri ale oştilor bizantine şi a fost în final recunoscut de puterea de la Constantinopol. În 1197 cârma statului a fost preluată de Ioniţă Caloian care, în schimbul recunoaşterii sale ca „rege …

Read More »

Probleme şi izvoare referitoare la perioada statului dac

Problema originii statului dac Toţi istoricii noştri sunt de acord cu faptul că, pe plan social-economic, originile statului lui Burebista trebuie căutate în impetuoasa dezvoltare a forţelor da producţie şi a societăţii dacice de la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului I î.Hr. Persistă însă între specialişti divergenţe de păreri în ceea ce priveşte leagănul acestui stat, centrul de unde a pornit unificarea triburilor dacice. Dacă majoritatea istoricilor plasează de la început acest centru în Munţii Orăştiei, unii sunt de părere că leagănul puterii lui Burebista a fost câmpia munteană, iar reşedinţa lui – aşezarea de la Popeşti, pe …

Read More »

Noi state independente în Europa şi America în secolul al XIX-lea

Epopeea poporului grec La începutul secolului al XIX-lea, burghezia greacă, dezvoltată mai timpuriu decât în alte zone sud-est europene, şi-a intensificat eforturile pentru dobândirea libertăţii şi a independenţei. S-au alăturat reprezentanţi ai boierimii şi clerului. Pentru atingerea acestui ţel, la Odessa a luat fiinţă organizaţia secretă Eteria, având în frunte pe Alexandru Ipsilanti. Activând în filiale răspândite în întreaga zonă a Balcanilor, membrii săi erau legaţi prin jurământ să cucerească independenţa Greciei. În 1821, sprijinite de Rusia, popoarele din Balcani au declanşat revolta antiotomană. Revoluţionarii greci au eliberat Atena, Moreea şi mai multe insule. Autorităţile otomane au ripostat violent, ucigând …

Read More »

Stăpânirea primului stat bulgar asupra teritoriilor din stânga Dunării

Bulgarii fac parte din numeroasele triburi de neam turc, care au trecut din Asia în Europa, stabilindu-se mai întâi pe teritoriul dintre Marea Caspică şi Marea Neagră. Pentru prima oară, ei sunt amintiţi pe la anul 334 ca nomazi care trăiau în stepele dintre Marea de Azov şi Munţii Caucaz. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, parte dintre bulgari erau supuşi hunilor şi au fost împinşi ori atraşi de aceştia spre vest. După moartea lui Attila, unele rămăşiţe ale hunilor se întorc în răsărit, unde se amestecă cu triburile bulgare care rămăseseră acolo. Numele „bulgar” (= populaţie amestecată) …

Read More »