Tag Archives: Sonete

Clio, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Clio, de Mateiu I. Caragiale, este un sonet scris în 1910 şi a cărui primă ediţie a fost publicată la Bucureşti în revista „Viaţa românească”, nr. 4 din aprilie 1912. În volum a apărut în 1925 în Antologia poeţilor de azi, alcătuit de Ion Pillat şi Perpessicius. Antologia a fost retipărită în anul 2001, sub îngrijirea lui Ion Nistor şi cu o prefaţă de Cornelia Pillat. Cum remarca şi Ovidiu Cotruş (Opera lui Mateiu I. Caragiale), un fragment preparatoriu din Craii de Curtea-Veche („Cercuind vârtej aria pădurii, uriaşul stol negru se ridică în slavă, fâlfâi câteva clipe nehotărât, ca o …

Read More »

Pajere, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Ciclul Pajere, de Mateiu I. Caragiale, a fost scris – urmărind datarea autorului, singurul izvor în chestiune – între anii 1904 şi 1913. Faţă de maturitatea artei poetice a culegerii de sonete (dar şi de terţine) cu titlul simbolic al celei mai nobile dar şi mai rapace păsări de pradă, suntem îndrituiţi să considerăm că Mateiu I. Caragiale scria versuri încă de pe băncile şcolii. În sprijinul acestei ipoteze vine şi Sonetul espaniol, publicat în anul 1901, sub pseudonim, pe care i-l atribuim, din motive care sunt expuse la locul cuvenit. Cu toate că Pajere a apărut postum ca plachetă, …

Read More »

Sunt ani la mijloc…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Sunt ani la mijloc…, de Mihai Eminescu, este un sonet a cărui primă ediţie a fost publicat în revista „Convorbiri literare”, nr. 7 din 1 octombrie 1879. A apărut pentru prima oară în volum în Poesii, Bucureşti, 1883. Mihai Eminescu Sunt ani la mijloc… Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari şi mână rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici …

Read More »

Sonet satiric, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Sonet satiric, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.260, 26, cu titlul: Ureche, nr. 2.278, 69, cu titlul Asupra operelor noue a unui autor cunoscut. Sonet, şi nr. 2.281, 74, versiunea definitivă. Aparţin epocii ieşene (1876). Poezia este elaborată în timpul campaniei antijunimiste a „Revistei contimporane”, în care are un rol important şi V.A. Urechia, criticat în repetate rânduri şi în publicistică. Mihai Eminescu Sonet satiric Pişcată-ţi este mâna ta de streche, De mişti în veci condeiul pe hârtie – Dureaz-un şir …

Read More »

Iambul, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Iambul, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.268, 33, şi nr. 2.259, 330. Este un sonet din epoca bucureşteană (1878), mărturie a preferinţelor sale în arta literară. Mihai Eminescu Iambul De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cenzura. Ce aspru mişcă pânza de la steaguri, Trezind în suflet patima şi ura – Dar iar cu dulce glas îţi împle gura Atunci când Amor …

Read More »

Când însuşi glasul…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Când însuşi glasul, de Mihai Eminescu, a apărut în revista „Convorbiri literare” din 1 octombrie 1879. Acest sonet este considerat de critică nu numai ca piesa cea mai reuşită a tripticului, ci şi drept o veritabilă capodoperă a liricii eminesciene. Şi nu numai exegeţii români îl califică astfel; un comentator sobru ca Alain Guillermou este tot atât de categoric: „Fără îndoială că nobleţea ritmului, melancolia inspiraţiei, muzica extraordinară a cuvintelor se unesc pentru a face din acest poem un fel de model al genului”. Şi în ordine el este punctul culminant prin creşterea tensiunii lirice şi apoteoza tragică din …

Read More »

Afară-i toamnă…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Afară-i toamnă…, de Mihai Eminescu, este un sonet a cărui primă ediţie a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, nr. 7 din 1 octombrie 1879. A apărut pentru prima oară în volum în Poesii, Bucureşti, 1883. Mihai Eminescu Afară-i toamnă… Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ …

Read More »

Sonetul CLXXXIII, de Vasile Voiculescu (comentariu literar, rezumat literar)

Volumul intitulat Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, apărut postum (1964), include şi Sonetul CLXXXIII. Acest volum cuprinde 90 de sonete, numerotate în continuarea celor 154 ale lui William Shakespeare, apărute cu circa 350 de ani în urmă (1609), de aceea acest sonet poartă numărul 183. De la Dante Alighieri încoace, literatura a relevat ideea că sentimentul de iubire este o cale spirituală superioară spre cosmos şi divinitate, concepţie preluată şi de Vasile Voiculescu în sonetele sale, adăugându-i însă o nelinişte modernă, aceea a izbăvirii prin artă. Elementele formale sunt asemănătoare cu cele shakespeariene, …

Read More »