Tag Archives: Societate

Junimea, grupare (societate) literar-culturală şi politică

Forme de manifestare (1) Întruniri săptămânale (2) „Prelecţiuni” populare (3) Iniţiative instituţionale (4) Publicaţii periodice (5) Burse pentru studii în străinătate (6) Manifestări publice comemorative (1) Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei mai cunoscuţi: Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile V. Pogor şi Theodor G. Rosetti, care propune denumirea societăţii. Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în: examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul de creaţie. Procedee folosite: ironia, …

Read More »

Evoluţia societăţii pe teritoriul României în secolele XI-XII

Pecenegii şi cumanii pe teritoriul României Aşezarea pecenegilor Dezvoltarea firească a societăţii româneşti în toate domeniile de activitate umană a fost tulburată de invazia unor popoare de stepă, venite din Asia, aflătoare, în momentul abaterii lor pe aceste meleaguri, pe o treaptă inferioară de dezvoltare în comparaţie cu poporul român, specifică popoarelor călăreţe. Dintre aceste popoare, cei dintâi care s-au abătut peste teritoriul României au fost pecenegii (Bisseni, Peceneadzi, Patzinaki) pe la sfârşitul secolului al IX-lea. Aceştia erau organizaţi în triburi, având ca ocupaţie principală păstoritul şi creşterea vitelor (mai ales a cailor) şi ducând, la început, o viaţă seminomadă. …

Read More »

Economia şi societatea în timpul marii crize

Criza economică din 1929 Criza economică, un fenomen fără precedent, a început în 1929 în Statelor Unite şi s-a extins apoi în întreaga lume. Extraordinara prosperitate americană din anii ’20 a fost favorizată de mai mulţi factori: organizarea ştiinţifică a muncii, concentrarea şi raţionalizarea întreprinderilor, publicitatea şi creditul. Dinamismul economic american s-a datorat, în parte, şi speculaţiilor bursiere. Cauza profundă a crizei a fost producţia anarhică, care nu a ţinut seama de capacitatea de absorbţie a pieţei. Aproape toate întreprinderile contractaseră împrumuturi masive, majoritatea pe termen scurt, tocmai datorită încrederii în prosperitate şi în posibilitatea rambursării lor. Astfel, întreprinderile au …

Read More »

Opţiuni politice în societatea românească în perioada interbelică

Criza economică abătută asupra României încă de la sfârşitul deceniului al treilea a fost şi începutul crizei democraţiei româneşti. De aceea se poate spune că principala problemă din viaţa politică românească în perioada interbelică a fost lupta dintre democraţie şi autoritarism. Încurajată de ascensiunea fascismului în Europa, mişcarea de extremă dreapta din ţară a devenit tot mai virulentă, înmulţindu-şi manifestările antisemite şi zgomotos naţionaliste şi apelând din ce în ce mai des la asasinate. Se adaugă la aceasta şi acţiunile regelui Carol al II-lea de slăbire a partidelor politice democratice în vederea instituirii unui regim autocratic, personal. Tradiţia democratică în …

Read More »

Rolul bisericii în societatea feudală. Organizarea bisericească pe teritoriul României

Biserica a jucat un rol însemnat în formarea culturii feudale. Ceea ce afirma Friedrich Engels cu privire la biserica romano-catolica este valabil în mare parte şi pentru cea ortodoxă: „Ea învăluia orânduirea feudală cu aureola graţiei divine. Ea îşi întocmise ierarhia ei proprie după modelul feudal şi, în sfârşit, era cel mai mare dintre seniorii feudali…”. Tot Engels explica, în Războiul ţărănesc german, modul cum biserica a ajuns să deţină „monopolul asupra pregătirii intelectuale”, cum „cultura însăşi a căpătat un caracter esenţialmente teologic”, subliniind că „această supremaţie a teologiei pe întregul tărâm al activităţii intelectuale era în acelaşi timp consecinţa …

Read More »

Societatea şi structurile cotidianului în Evul Mediu

Boierii Puterea boierilor din ţările române provenea din stăpânirea pământului. Boierimea se diferenţia în funcţie de mărimea proprietăţii şi de modalitatea în care aceasta a fost dobândită. Boierii datorau domnitorului slujbă sau credinţă şi slujbă. În schimbul acesteia, erau înzestraţi cu pământ. Pentru Evul Mediu românesc nu există mărturii privind desfăşurarea unor ceremonii în care boierul depune omagiul său domnitorului, după modelul clasic occidental. Boierul, devenit mai târziu şi dregător, datora ascultare voievodului şi primea „din mila sa” numeroase dregătorii şi pământuri. Boierii erau obligaţi sa-l urmeze pe domnitor în campaniile militare, sa-l asiste la împărţirea dreptăţii şi în administrarea …

Read More »

Societăţile culturale în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Dacă presa din ţările româneşti a izbutit – cum vom vedea – să înmănuncheze, în cadrul şi în jurul redacţiilor, luptători pentru progresul social şi cultural, forme mai vechi de asociere au premers şi uneori au determinat apariţia unor periodice, având însă un câmp de acţiune care depăşea preocupările pentru publicistică. Ne referim la societăţile culturale, în care s-au pregătit forme de organizare a vieţii publice în cele mai felurite aspecte ale sale, dar ţinând seama de exigenţele unei societăţi în trecere de la relaţiile feudale la cele capitaliste. Pentru principate, după Societatea literară greco-dacică, iniţiată în 1810, la Bucureşti, …

Read More »

Societatea haţegană la începuturile Evului Mediu. Obşti săteşti, cnezi şi nobili

Majoritatea ştirilor scrise privind societatea haţegană de la începuturile evului mediu se află în documentele de cancelarie din secolele XIV-XV, din vremea maturizării relaţiilor feudale. Dar evoluţia şi transformările acestei societăţi în secolele care au precedat apariţia documentelor de cancelarie, au fost profunde şi în ritm tot mai accelerat, determinând dizolvarea tiparelor prefeudale în care structurile sociale s-au menţinut vreme îndelungată fără modificări esenţiale. Trebuie deci de la bun început să ne întrebăm în ce măsură avem dreptul de a extinde asupra trecutului stări din epoca maturizării relaţiilor feudale. Pe de altă parte, stările şi relaţiile consemnate în documentele cancelariilor …

Read More »

Societatea civilă în România după 1989

Decembrie 1989 a reprezentat pentru români prăbuşirea societăţii închise, unde individul era sufocat de omniprezenţa statului-partid. Din acest moment era necesară constituirea unei societăţi civile pentru ca democratizarea să fie durabilă. În România, spre deosebire de alte state foste comuniste, evoluţia sistemului politic pluripartit a avut loc concomitent cu apariţia societăţii civile. Inexistenţa acestui tip de societate în România a fost determinată de lipsa unei culturi civice, ale cărei deprinderi necesită timp îndelungat. Din 1990 era clar că noul concept devenea premisă esenţială a democraţiei, pentru că un sistem politic impus unui mediu social ostil sau nepregătit nu poate avea …

Read More »

Economia şi societatea românească în perioada interbelică

Un stat agrar În perioada interbelică, modelul economic şi social românesc nu este fundamental diferit de cel anterior primului război mondial. Pe de o parte, industrializarea şi urbanizarea justifică ideea unui progres relativ, pe de altă parte, agricultura, care rămâne principala ramură economică, este dovada unei serioase înapoieri. De altfel, România a rămas în aceşti ani o ţară cu o populaţie rurală considerabilă, obişnuită să trăiască din munca pământului. Progresele industriei au generat totuşi schimbări în viaţa oraşelor, a căror populaţie creşte concomitent cu rolul în organizarea şi conducerea economiei. Statul, deşi a respectat principiile economiei capitaliste, a intervenit în …

Read More »