Tag Archives: Scriitori din judeţul Dâmboviţa

Daniel Drăgan

Daniel Drăgan (20 decembrie 1935, Glodeni, judeţul Dâmboviţa) – poet, prozator şi publicist. Este fiul Floricăi (născută Niţescu) şi al lui Ion Drăgan, comerciant, petrolist şi brutar. Frecventează şcoala primară din satul natal, apoi Colegiul Naţional Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 şi 1952, este elev al Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” şi colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgovişte, unde şi debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Braşov, perioadă când participă la activităţile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de 3 ani (1953-1955) este …

Read More »

Sandu David

Sandu David (1923, Târgovişte – 30 iunie 2003) – poet . David, al cărui nume este David Sohn, urmează Gimnaziul şi Liceul „Cultura”, apoi Colegiul pentru studenţi evrei „M. Onescu” din Bucureşti. Între 1942 şi 1944 este deportat în Transnistria, la Vapniarka. De aici ajunge aventuros în Israel, unde se stabileşte. Scrie în limba română şi mai ales în ebraică. A fost preşedinte al Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din Israel (1980-1990), e considerat reprezentativ pentru lirica israeliană, fiind ales preşedinte al PEN-Clubului israelian. Formaţia sa literară a inclus, dincolo de modernismul european, viziunile lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi B. …

Read More »

Diaconul Coresi

Diaconul Coresi (1510, Târgovişte – circa 1583) – editor şi tipograf. Prima menţiune despre Coresi „ot Târgovişte” se află în epilogul cărţii Octoih mic slavonesc (Braşov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgovişte, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au şi format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, Coresi se stabileşte definitiv la Braşov. Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte oraşe transilvănene numeroase cărţi religioase în slavonă şi română, fie la cererea oficialităţilor locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliţilor din Ţara Românească …

Read More »

Ioan I. Ciorănescu

Ioan I. Ciorănescu (27 mai 1905, Moroeni, judeţul Dâmboviţa – 18 octombrie 1926, Sibiu) – poet. Este fiul Ecaterinei (născută Teodorescu) şi al lui Ion Ciorănescu, învăţători, şi frate cu scriitorii Alexandru şi George Ciorănescu. După absolvirea liceului la Bucureşti („Mihai Viteazul”, apoi „Spiru Haret”), se înscrie, tot aici, Ia Facultatea de Litere şi Filosofie, dar, din cauza ftiziei, nu reuşeşte să termine nici primul an. Începe să publice în reviste şcolare („Lumea copiilor”, „Universul copiilor”, „Foaia tinerimii”), iar în 1924 şi 1925 scrie la „Vlăstarul”, publicaţie a Liceului „Spiru Haret”. Va mai colabora la „Adevărul literar şi artistic”, „Viaţa …

Read More »

George Ciorănescu

George Ciorănescu (19 martie 1918, Moroeni, judeţul Dâmboviţa – 6 februarie 1993, Munchen, Germania) – poet, prozator, eseist, gazetar şi traducător. Este fiul Ecaterinei (născută Teodorescu) şi al lui Ion Ciorănescu, învăţători. Şcoala primară a făcut-o în Moroeni. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, licenţiat în ştiinţe politice la Facultatea de Drept din Bucureşti în 1941, Ciorănescu a profesat timp de opt ani avocatura, înscris în Baroul din Capitală. Îşi trece doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea din Cluj, în 1946, cu teza Românii şi ideea federalistă, publicată postum, în 1996. Tot în 1946, obţine bursa de studii sociologice …

Read More »

Alexandru Ciorănescu

Alexandru Ciorănescu (15 noiembrie 1911, Moroeni, judeţul Dâmboviţa – 20 noiembrie 1999, La Laguna, Spania) – poet, prozator, dramaturg, traducător, bibliograf, istoric şi teoretician literar. Este fiul Ecaterinei (născută Teodorescu) şi al lui Ion Ciorănescu, învăţători. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind şi diplomat al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie. Şi-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, în 1938, cu teza L’Arioste en France. În 1934, devenea membru al Şcolii Române din Franţa, între 1937 şi 1940, a susţinut lectoratul de limba română din Lyon, iar în 1940, era …

Read More »

Dimitrie Ciocârdia-Matila

Dimitrie Ciocârdia-Matila (10 ianuarie 1798, Săcueni, judeţul Dâmboviţa – 1 ianuarie 1860, Bucureşti) – poet şi publicist. Fiu de boier scăpătat, orfan la opt ani, autodidact pasionat, cunoscător al limbilor franceză şi greacă, Ciocârdia-Matila se afla la 18 ani în preajma domnitorului Ioan Gh. Caragea; în 1829 era al doilea vistiernic, şi după 1830, când s-a înrolat în miliţia naţională ca praporgic, ajunge chiar aghiotant domnesc. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Filarmonice (1833). Făcându-se ecoul nemulţumirii generale, el redactează în 1843 un memoriu prin care demasca abuzurile săvârşite de fanarioţi (Neamului românesc, prea plecată plângere). Memoriul fiind …

Read More »

Aurelian Chivu

Aurelian Chivu (17 octombrie 1935, comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa) – poet. Este fiul Mariei (născută Oancea) şi al lui Constantin Chivu, muncitor. Face studiile liceale la Pucioasa şi Buşteni, obţinând diploma de absolvire în 1954. Vine la Bucureşti hotărât să urmeze medicina. Nu izbuteşte, şi va fi angajat de Zaharia Stancu ca figurant la Teatrul Naţional şi, totodată, ca documentarist la Muzeul Teatrului. Între 1959 şi 1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie. După absolvire va fi profesor la şcolile generale din comunele Beciu, Uda-Clocociov (în judeţul Teleorman) şi la Azuga. Revine în Bucureşti pentru a-şi publica primele volume de versuri. …

Read More »

Constantin Cantacuzino Stolnicul

Stolnicul Constantin Cantacuzino (circa 1640, Târgovişte – 7 iunie 1716, Istanbul, Turcia) – diplomat, istoric şi geograf din Ţara Românească. Este fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi al Elinei, fiica domnitorului Radu Şerban. Inteligenţă critică ascuţită şi setoasă de cunoaştere, spirit politic pătrunzător şi eficient, conştient de valoarea personală şi de ascendenţa sa nobiliară (din Cantacuzini, legaţi de istoria Bizanţului, şi din Basarabi, voievozi ai Ţării Româneşti), stolnicul a ştiut să folosească până şi pribegiile pe care ura boierilor Băleni le-a impus familiei sale: el a folosit fiecare dintre pribegiile politice pentru a-i studia pe învăţaţii bizantini şi occidentali, pentru a …

Read More »

Marin Bucur

Marin Bucur (12 decembrie 1929, Podu Rizii, judeţul Dâmboviţa – 5 februarie 1994, Bucureşti) – eseist, prozator, critic şi istoric literar. Este fiul Stanei (născută Eftimie) şi al lui Florea Bucur, ţărani. Bucur a urmat cursurile Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, iar din 1949 pe acelea ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Încă din anul universitar 1952-1953 (la sfârşitul căruia a susţinut examenul de licenţă), a fost numit asistent la Catedra de literatură română. De asemenea, a fost angajat de George Călinescu la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (devenit Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”), …

Read More »