Tag Archives: Romantism

Romantism

Romantismul este o mişcare artistică şi literară apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale celui următor ca o reacţie împotriva clasicismului. A cuprins literatura, artele plastice, muzica, filosofia şi – după opinia mai multor comentatori – doctrinele politice, manifestându-se în mai multe ţări, cu precădere în cele europene şi în cele două Americi. Termenii „romantic” şi „romantism” nu s-au ivit în aceeaşi epocă în vocabularul limbilor din Europa: cel dintâi a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Franţa şi, mult timp, a însemnat „pitoresc”, accepţie cu care e folosit şi de Jean-Jacques Rousseau, în cea …

Read More »

Romantismul şi naţionalismul românesc în secolul al XIX-lea

Românii în „secolul romantic” Pe plan universal, pentru veacul al XIX-lea sunt folosite mai multe sintagme: secolul raselor, dar şi secolul individualismului; de asemenea, secolul roţii ori secolul economiei politice; în sfârşit, secolul naţiunilor sau secolul romantic. Desigur, nu de fiecare dată, secolul începe la 1801, ci mai târziu. Astfel, în cazul care ne interesează, aşa-zisa „revoltă romantică de la 1830” cuprindea anumite medii social-politice abia în 1848. Eşecul „revoluţiei continentale”, în următorii doi ani, a dus la declanşarea „crizei conştiinţei europene”, o „criză perpetuă, benefică şi creatoare”, din moment ce, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, a favorizat „transformarea …

Read More »

Romantismul şi realismul la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi secolul al XIX-lea

Romantism şi realism. Literatura Arta şi literatura epocii moderne au stat sub semnul a două curente: romantismul şi realismul. Romantismul s-a născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi în Germania şi a dominat cultura europeană în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Apărut ca reacţie împotriva tradiţiei clasice guvernate de reguli stricte, romantismul afirma libertatea artistului şi a creaţiei, interesul pentru epoci şi spaţii istorice noi, altele decât Antichitatea greco-romană. O atracţie deosebită a exercitat-o în epocă lumea orientală prin pitorescul şi orizontul său cultural guvernat de alte valori. Sensibil la marile probleme ale epocii, curentul romantic a …

Read More »

Romantismul în literatura română

În nici o altă literatură ca în cea românească adevărul afirmat de George Călinescu în legătură cu impuritatea curentelor literare nu se aplică mai bine, în înţelesul lui cel mai general. În literatura română nu există un clasicism pur, aşa cum nu există un romantism pur. Clasicismul şi romantismul coexistă, în variate forme, în operele tuturor scriitorilor români de la 1830 încoace. Condiţii istorice specifice au dat originalitate şi „personalitate” romantismului românesc, acesta nefiind o imitaţie a celui francez, cu care tânăra intelectualitate română a venit mai direct în contact după Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821. Romantismul românesc, asimilând …

Read More »

Prelungiri ale romantismului şi clasicismului în literatura română

Contextul epocii Modelul eminescian va influenţa multe decenii după stingerea poetului lirica românească, impunând, implicit, un nivel de exigenţă ridicat, care vizează substanţa ideatică, dar şi rafinamentul expresiei. În acest context, până către perioada interbelică, în spaţiul românesc vor coexista trei direcţii poetice: epigonismul eminescian, reprezentat, în principal, de poetul Alexandru Vlahuţă; simbolismul, afirmat creator după 1900, îndeosebi prin opera lui George Bacovia, după ce a fost teoretizat şi experimentat de Alexandru Macedonski; sămănătorismul şi poporanismul, ca prime manifestări ale tradiţionalismului, ce se va afirma pregnant mai târziu, prin activitatea lui Nichifor Crainic. Operele publicate sunt diverse şi inegale ca …

Read More »