Tag Archives: Rezumate literare

Scrisoarea I, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Seria celor cinci Scrisori, publicate în 1881, din februarie până în septembrie, cu excepţia Scrisorii V, apărută fragmentar în 1886 şi integral post-mortem, face parte din opera de maturitate artistică a lui Mihai Eminescu. Scrisorile au fost publicate în „Convorbiri literare” şi alcătuiesc un ciclu de poeme unitare prin tematică şi modalitate artistică. Tema centrală al celor cinci Scrisori este de natură romantică şi o constituie soarta nefericită a omului de geniu în raport cu timpul în care trăieşte şi cu societatea meschină, superficială, incapabilă să-i înţeleagă aspiraţiile spre ideal, fiind preocupată de ţeluri mărunte, efemere. În Scrisoarea I, geniul …

Read More »

Balta-Albă, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Vasile Alecsandri, reprezentant de seamă al generaţiei de scriitori paşoptişti, de la mijlocul secolului al XIX-lea, a abordat în creaţia sa o mare varietate de specii literare, scriind poezie, proză şi dramaturgie, punând, astfel, temelia literaturii române în toate genurile literare. Alecsandri este primul care adună şi publică producţiile literaturii populare şi creatorul pastelului, ca specie literară lirică. Garabet lbrăileanu susţinea însă că paginile interesante şi moderne sunt cele de proză, deşi exista prejudecata că „Alecsandri este mai ales, şi mai înainte de toate, un poet în versuri”, iar George Călinescu aprecia că proza constituie „cea mai durabilă parte a …

Read More »

Dreptatea leului, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Creatorul fabulei este considerat Esop, care a scris în din secolul al VI-lea î.Hr. În Franţa, fabula cunoaşte o evoluţie strălucită prin La Fontaine, care a şi devenit unul dintre cei mai cunoscuţi fabulişti din literatura universală, în literatura română au scris fabule Anton Pann, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, George Topârceanu şi Tudor Arghezi. Grigore Alexandrescu a rămas în literatura română printr-o operă bogată, care cuprinde specii, teme şi motive variate, clasice şi romantice, de la elegie, meditaţie, poezie social-patriotică, la fabulă, satiră şi epistolă. Poetul, fire pătimaşă şi necruţătoare, este întemeietorul fabulei în literatura română, în care adaptează la …

Read More »

Cuvânt, de Tudor Arghezi (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară artă poetică Tudor Arghezi, scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic în poezie. Pornind de la forţa cuvântului, el creează o altă manieră literară, cunoscută sub denumirea de „estetica urâtului”. Inovaţia stilistică argheziană constă în revalorificarea cuvintelor, cărora le dă noi sensuri, în ideea că acestea sunt atotputernice, pot schimba esenţa universului, concepţie care constituie arta poetică a lui Tudor Arghezi. Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj …

Read More »

Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade (comentariu literar, rezumat literar)

Opera artistică a lui Mircea Eliade se defineşte printr-o literatură a autenticităţii, ce „reflectează în bună parte şi mijloacele de cunoaştere ale epocii, sensul vieţii şi valoarea omului, cunoaşterile ştiinţifice şi filozofice” (Mircea Eliade, Fragmentarium). Romanele sale fundamentează epicul pur, în spiritul lui Andre Gide, evidenţiind eroul lucid, dominat de dorinţa cunoaşterii de sine, care încearcă să-şi ordoneze epic experienţele trăite: Maitreyi, Întoarcerea din rai, Huliganii şi Nuntă în cer. În 1930 publică „un roman pe jumătate autobiografic”, Izabel şi apele diavolului şi postum, în 1988 vede lumina tiparului Romanul adolescentului miop, în care Mircea Eliade ilustrează propriile trăiri adolescentine …

Read More »

Oul dogmatic, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar)

Ion Barbu, pe numele său adevărat Dan Barbilian, cu performanţe certe în matematică, a devenit poet din ambiţia de a-i demonstra colegului şi prietenului său, Tudor Vianu, că poate scrie şi literatură. Lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire, relaţia dintre matematică şi poezie: „Ca în geometrie înţeleg prin poezie o anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă, întrucât există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos, unde se întâlneşte cu poezia”. Deşi contemporan cu Blaga şi Arghezi, poezia lui Ion Barbu este mai aproape de concepţia unor poeţi moderni ca Mallarme, Valery, Baudelaire, dar şi …

Read More »

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Fântâna dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu, şi este o povestire în ramă, deoarece întâmplările evocate se petrecuseră demult, tot pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancuţe. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, spaţiul narativ este un topos, iar relatarea îmbracă forma evocării. Atmosfera Atmosfera plină de emoţie şi de fiori pluteşte printre oaspeţii hanului, deoarece povestitorul moş Leonte reuşise să-i impresioneze puternic cu povestea balaurului. În lumina „soarelui auriu” care strălucea într-o „linişte ca din veacuri”, oaspeţii de la hanul Ancuţei zăresc pe drumul pustiu un călăreţ care poposeşte şi el la …

Read More »

Lumina, de Lucian Blaga (comentariu literar, rezumat literar)

Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume „sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă” deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de 4 ani. Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm. Monumentalitatea operei lui Lucian Blaga stă în îmbinarea de mare profunzime a poeziei cu filozofia, care mărturiseşte – prin bogăţia metaforică, prin terminologia originală – viziunea sa poetică, lirica evoluând atât în …

Read More »

D-l Goe…, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară schiţă I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D–ale carnavalului, în care prezintă aspecte caracteristice ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care prezintă, cu mijloacele comicului şi într-o viziune satirică, întâmplări la care participă personaje reprezentative din societatea contemporană autorului. Schiţa este o operă epică – o naraţiune – în proză, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare semnificativă …

Read More »

O, rămâi…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară elegie Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu elementele terestre – pădurea, izvorul, lacul – şi cosmice – luna, stelele, cerul. Creaţie a maturităţii artistice a lui Mihai Eminescu, poezia O, rămâi… este o confesiune lirică, o elegie filozofică şi a fost publicată în revista „Convorbiri literare” la 1 februarie 1879. Ipoteştii, locul mirific al copilăriei, l-a dezmierdat şi l-a fermecat pentru eternitate cu şoapta pădurilor şi susurul izvoarelor vegheate de astrul …

Read More »