Tag Archives: Rezumate literare

Cu pânzele-atârnate, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cu pânzele-atârnate, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, nr. 4 din 1 aprilie 1902. A apărut pentru prima oară în volum în Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276, 113. Aparţine epocii bucureştene (1880). Poezia nu este elaborată în forma definitivă. Mihai Eminescu Cu pânzele-atârnate Cu pânzele-atârnate În linişte de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar stolul rândunelelor Trece-ntre cer şi mare… O, stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce şi voi nu vă luaţi Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează Că valurile mor, Când altele …

Read More »

Cu mâne zilele-ţi adaogi…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cu mâne zilele-ţi adaogi…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poesii în 1883. A fost elaborată la Iaşi şi la Bucureşti şi se păstrează în cinci versiuni. Mite Kremnitz credea că poezia era închinată ei. Manuscrisele infirmă relatarea memorialistei. Poezia este considerată cea mai schopenhaueriană din lirica eminesciană. Ea are corespondent şi în publicistică. „În zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc – scrie Eminescu în „Timpul” în 2 ianuarie 1882; timpul curge alături cu el şi numai omul, având pururea în faţă ziua de azi, eternul prezent, pune pietre de …

Read More »

Cu gândiri şi cu imagini, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cu gândiri şi cu imagini, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în „Sămănătorul”, nr. 21 din 21 aprilie 1902. A apărut pentru prima oară în volum în Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.283, 140v. Este o improvizaţie din epoca ieşeană (1876). Mihai Eminescu Cu gândiri şi cu imagini Cu gândiri şi cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ş-ale cârtii, ş-ale vieţii, Chiar din zorii tinereţii. Nu urmaţi gândirei mele: Căci noianu-i de greşele, Urmărind prin întuneric Visul vieţii-mi cel chimeric. Neavând învăţ şi normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a, vai! cu …

Read More »

Criticilor mei, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Criticilor mei, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poesii în 1883. Este elaborată în epoca ieşeană în 1876 şi luam cunoştinţă de ea dintr-o scrisoare a lui Eminescu către Ioan Slavici din 20 septembrie 1877. Poetul îi ia apărarea lui Titu Maiorescu criticat de G. Zotu pentru micul tratat de logică. „Nu ştiu dacă M(aiorescu) – scrie Eminescu – a fost mulţumit sau nu cu anticriticele mele. Sunt scrise în grabă şi nu prea sunt de samă, dar n-am ce-i face / De-unde iei privirea clară, / Care-n linişte alege, / …

Read More »

Cristalografie, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cristalografie, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.261, 99, şi aparţine epocii bucureştene. Mihai Eminescu transferă preocupările sale ştiinţifice în poezie. Mihai Eminescu Cristalografie Când aduce blonda Liză Socoteala unei vedre, Universul cristaliza Hexacontetraedre!

Read More »

Copii eram noi amândoi…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Copii eram noi amândoi…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de Gheorghe Bogdan-Duică în „Cele trei Crişuri”, nr. 6-7 din iunie-iulie 1926. A apărut pentru prima oară în volum în Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 279-279v. A fost elaborată, probabil, în 1871. Evocare a copilăriei petrecute la Ipoteşti, împreună cu Ilie, cel mai apropiat dintre fraţii săi, încetat din viaţă la Bucureşti în decembrie 1863. (Dimitrie Vatamaniuc, Ilie Eminovici, în „Caietele Mihai Eminescu”, 1974) Mihai Eminescu Copii eram noi amândoi… Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din …

Read More »

Confesiune, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Confesiune, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276 B, 62-63. Aparţine epocii berlineze (1874). Text hamletian, rămas în stadiul iniţial de elaborare. Mihai Eminescu Confesiune Aciea este lumea… de-o sfarăm – e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Şi soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viaţă vană. Şi marea tace-nceată; cântau strigoi; mişcare; O noapte condensată, în veci neperitoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapă, din caverne – Povestea …

Read More »

Colinde, colinde, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Colinde, colinde, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276, 203. Aparţine epocii bucureştene (1878). Poezia nu este terminată. Mihai Eminescu Colinde, colinde Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur’ copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele, De dragul Mariei Ş-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.

Read More »

Codru şi salon, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Codru şi salon, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de Ilarie Chendi în revista „Sămănătorul”, nr. 3 din 19 ianuarie 1903, cu titlul: Un roman. A apărut pentru prima oară în volum în Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.285, 108-112v cu titlul Un roman. Pădure şi salon, şi nr. 2.259, 310-320, cu titlul Codru şi salon. Cele două versiuni sunt precedate de fragmente, unele mai dezvoltate, Eminescu menţionează la sfârşitul primei versiuni perioada în care o elaborează: 1865-1877. Ilarie Chendi, primul editor al poeziei, o considera „una din cele …

Read More »

Coborârea apelor, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Coborârea apelor, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Sămănătorul”, nr. 12 din 17 februarie 1902, cu titlul: Din munţi bătrâni. A apărut pentru prima oară în volumul Poezii postume. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.262, 193, cu titlul: Izvor şi râu şi tot în manuscrisul nr. 2.262, 194, cu titlul Coborârea apelor. Aparţine epocii ieşene (1876). Mihai Eminescu Coborârea apelor Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Şi sunt în codri pustnici cântăreţe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, …

Read More »