Tag Archives: Rezumate literare

Două suflete, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Două suflete, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă probabil cam în aceeaşi perioadă cu poezia Stelele, o dată cu care a fost trimisă lui Negruzzi şi publicată în revista „Convorbiri literare” de asemenea printre pasteluri. A fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” nr. 1 din 1 martie 1869, apoi reprodusă în ediţia 1875, vol. III. Vasile Alecsandri Două suflete Două suflete amice de copile pământene Se-ntâlnesc în steaua lunii, se privesc duios prin gene, Apoi stau într-o uimire, una alteia zâmbind, Şi-mpreună îşi ieu zborul, prin senin călătorind. „Tu eşti, dulce surioară? zice una cu mirare, Tu, …

Read More »

Dorule, odorule, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Dorule, odorule, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Hore. Vasile Alecsandri Dorule, odorule Cătră mine te giurai, Dorule, odorule! Că pe nimeni nu mai ai, Dorule, odorule! M-ai făcut de te crezui, Dar cu altul te văzui; Ş-acela mi-e frate bun, Nu-mi vine să mă răzbun. Poţi să-mi fii de-acum cumnată, Că de mine eşti lăsată, Cu foc mare blestemată, Şi de mine-n veci uitată!

Read More »

Dorul româncei, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Dorul româncei, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în anul 1845, după datarea poetului din manuscrisul nr. 1.497. A fost publicată pentru prima oară în ediţia 1853, apoi reprodusă în ediţia 1863 şi ediţia 1875, vol. I. Poezia, dezvoltând în mod evident o temă din folclor, exaltă nu fără intenţie sentimentul dragostei de mamă, dar şi al eroismului, de care femeia nu rămâne străină. Vasile Alecsandri I.M. Raşcu (în studiul Eminescu şi Alecsandri) crede că nu numai din Doina, dar şi din această poezie se află ecouri în De-aş avea a lui Mihai Eminescu. Dorul româncei De-ar vrea bunul …

Read More »

Dorul de ţară, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Dorul de ţară, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Dorul de ţară Plânge-mă, mamă, cu dor, Că ţi-am fost voinic fecior, Şi de grijă ţi-am purtat, Ogorul ţi l-am lucrat. Iar de când m-am cătănit, Viaţa mi s-a otrăvit. Că tângesc în ţări străine Şi tot plâng gândind la tine. Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frăţior Şi de stâna cea cu oi Şi de cântic de cimpoi! Mult mi-e dor, mămuca mea, De cea mândră viorea Care mă iubeam cu ea! Mult mi-e dorul nempăcat, Şi mă-ndeamnă la păcat, …

Read More »

Dorul de mare, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Dorul de mare, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă sau poate numai definitivată în prima parte a anului 1860, după cum indică o datare a scriitorului din manuscrisul nr. 2.893. A fost publicată pentru întâia dată în „Revista română” din 1861, apoi reprodusă în ediţia 1863, ediţia 1875, vol. II. Vasile Alecsandri Dorul de mare Pe senin călătoreşte Un nor tainic, plutitor, Al meu suflet ce jăleşte După el se-nalţă-n zbor! Norul trece şi dispare În afundul cerului. Ah! de merge el spre mare, Duce-m-aş pe-aripa lui! Duce-m-aş la cele maluri Ce oglindă fruntea lor În poeticele valuri A …

Read More »

Dorul (Vine dorul despre seară), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Dorul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Dorul Vine dorul despre seară; Despre ziori el vine iară, Şi-mi grăieşte şi mă-ntreabă De ce sunt cu faţa slabă? Eu zic dorului cu jale C-am iubit fără de cale, Eu zic dorului plângând C-am iubit fără de rând. Dorul râde şi se duce, Bate-mi-l-ar sfânta cruce! De-ar fi dorul vânzător Şi badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aş, Pe badea cumpăra-l-aş Ca să-mi fie de-agiutor, Să mă apere de dor.

Read More »

Dorul (Frunză verde mărăcine), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Dorul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Dorul Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-au lovit, Minţile mi-au rătăcit; De când dorul m-au cuprins, Sufletul mi s-au aprins! Sui în deal, cobor în vale. Şi-mi perd ziua tot pe cale; Valea sui, dealul cobor, Îmi trec viaţa tot cu dor. Puiculiţă, floare-n gură! Când te văd în bătătură Îmi uit plugu-n arătură, Sapa-nfiptă-n curătură, Şi las boii ca să pască, Plugul să se ruginească, Şi sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vra, Patru pluguri aş dura, Ţara-ntreagă …

Read More »

Dorul (Ah! mi-e dor, mi-e dor de tine), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Dorul, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în 1846, la Brusa, cum indică autorul însuşi în manuscrisul nr. 1.497. A fost publicată pentru prima oară în ediţia 1853, apoi reprodusă în ediţia 1863 şi ediţia 1875, vol. I. Între 9/21 iunie, când a plecat din Galaţi, şi 19 august 1846, când a plecat din Constantinopol spre Triest, scriitorul a făcut numeroase călătorii în împrejurimi, între care şi la Brusa. Alecsandri urma să se întâlnească la începutul lui septembrie cu iubita sa, Elena Negri. Vasile Alecsandri Poezia exprimă puternicul dor al poetului de iubita sa. Locul poeziei Dorul ar fi …

Read More »

Dor de călătorie, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Dor de călătorie, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă, după datarea scriitorului însuşi, în 1852, fără îndoială în primăvara sau vara acelui an, când, după cum atestă şi corespondenţa, dorul său de călătorie era mai arzător. În septembrie, de altfel, el pleca spre Paris, deci poezia n-ar mai fi avut rost să fie scrisă după această dată. A fost publicată pentru prima oară în ediţia 1853, apoi reprodusă în ediţia 1863, ediţia 1875, vol. I. Vasile Alecsandri Dor de călătorie Primăvara cea verzie Cu cosiţa-i aurie Mi-au sosit voios în ţară, Drăguliţa primăvară! Ş-au adus un dulce soare, Ş-un …

Read More »

Doncilă, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doncilă, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Vasile Alecsandri Doncilă Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nouă ani şi giumătate De când zace el pe spate! Pentru dânsul nu e vară, Nu e dulce primăvară, Ci numai viaţă amară! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermii-l roade, El se roagă tot mereu Să-l sloboadă Dumnezeu. Toată lumea l-au lăsat, Lumea toată l-au uitat, Numai soră-sa, Ancuţa, Anicuţa româncuţa, Luceafărul satului, Salba împăratului, Nici pe Donciu l-au lăsat, Nici pe Donciu l-au uitat, Nouă …

Read More »