Tag Archives: Revoluţie

Puncte de vedere asupra Revoluţiei din 1821. Stadiul actual al cercetărilor

Desfăşurarea şi sensul evenimentelor revoluţionare de la 1821, din Ţara Românească, continuă să reprezinte o temă fecundă pentru cercetarea istoriografică. Mai înainte de a examina interpretările – cu caracter ipotetic – formulate până acum de cercetători, e potrivit să însemnăm câteva date şi fapte certe, marcând succint firul şi cadrul acţiunii lui Tudor Vladimirescu (şi indicând totodată aspectele neelucidate încă, asupra cărora va stărui lucrarea de faţă). Fără menţionarea prealabilă a acestor date, s-ar înţelege mai greu analizele şi comentariile ce urmează, cu privire la evoluţia şi semnificaţia evenimentelor. Ianuarie 1821 (până în ziua de 18) – Boala şi moartea …

Read More »

Programul revoluţionar de la Braşov din 1848

Programul revoluţionar moldovean cel mai înaintat a fost Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, redactat la 12/24 mai 1848 la Braşov de grupul de exilaţi, care cuprindea pe cei mai înaintaţi luptători moldoveni. De data aceasta erau împreună conducătorii mişcării din martie şi grupul de moldoveni întorşi de la Paris în frunte cu Costache Negri şi Alecu Russo. În cele şase articole ale Prinţipiilor se prevedea completa abolire a tuturor privilegiilor feudale, „întemeierea instituţiilor ţării pe principiile de libertate, de egalitate şi frăţietate dezvoltate în toată întinderea lor”. În acest program, chestiunea ţărănească ocupa un loc central. Ea era înscrisă în …

Read More »

Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi naţională. Îndată după capitularea armatei ungare, comandantul austriac a dat ordin ca şi legiunile române din Munţii Apuseni să depună armele, iar ţăranii au fost alungaţi de pe pământurile erariale (ale statului) şi de pe cele moşiereşti pe care le ocupaseră în timpul revoluţiei. Nu numai mii de maghiari, dar şi foarte mulţi români au fost aruncaţi în închisori sau înrolaţi cu forţa în armata imperială; Murgu şi alţi conducători revoluţionari români au fost condamnaţi la moarte, mai târziu pedeapsa capitală a fost comutată în …

Read More »

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi de faptul că burghezia, temându-se de mase, nu a dus o luptă hotărâtă în alianţă cu acestea împotriva boierimii. Burghezia românească, încă slabă, după ce a cucerit puterea cu ajutorul maselor, temându-se de elanul lor revoluţionar, a căutat să ajungă la înţelegere cu boierimea prin concesiuni care au dus la trădarea ţărănimii de către cea mai mare parte a ei, reprezentată de către liberalii moderaţi în frunte cu Eliade. Trădate, masele ţărăneşti au pierdut o parte din elanul lor revoluţionar, dar nici burghezia nu le-a …

Read More »

Geneza şi specificul Revoluţiei pandurilor din 1821

Extinderea tezelor la revoluţia pandurilor ne apare cu atât mai puţin întemeiată. Oare mişcarea românească a fost provocată de diplomaţia ţaristă? Tudor Vladimirescu a răsculat norodul bizuindu-se pe venirea trupelor ţarului în sprijinul programului său? Ce fel de informaţii au avut la îndemână memorialişti ca C. Izvoranu, Ştefan Scarlat Dăscălescu sau Naum Râmniceanu, când l-au prezentat pe comandantul pandurilor drept instrument al consulului Alexandru Pini? Din mai multe izvoare (precum însemnările lui Gheorghe Cantacuzino, cronica atribuită lui C. Ducas, memoriile lui Liprandi etc.) aflăm că marele consiliu al Eteriei a fost tot timpul o oficină de zvonuri mincinoase. Ipsilanti se …

Read More »

Desfăşurarea revoluţiei populare până la proclamarea Republicii Populare Române

Situaţia politică şi economică a României după victoria insurecţiei Insurecţia armată din august 1944 a deschis în istoria României o epocă de profunde transformări înnoitoare, a marcat începutul revoluţiei populare, care în prima sa etapă a avut un caracter agrar-antifeudal, antifascist şi antiimperialist. Sub conducerea Partidului Comunist Român, masele largi populare au devenit principala forţă social-politică, a cărei acţiune a determinat însuşi cursul evenimentelor, în acea perioadă, în faţa forţelor democratice stăteau sarcini arzătoare, ca: lichidarea rămăşiţelor feudale din agricultură şi împroprietărirea ţăranilor; democratizarea reală a vieţii politice; intensificarea eforturilor în războiul antihitlerist, pentru eliberarea întregului teritoriu naţional şi participarea …

Read More »

Organizarea luptei revoluţionare din 1848 în Ţara Românească

Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească avea o organizaţie în societatea secretă „Frăţia”, întemeiata la 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, care era susţinută de o parte importantă a burgheziei mijlocii şi mici şi cea mai mare parte a tinerilor intelectuali exponenţi ai burgheziei sau ai ţărănimii, dar nu şi majoritatea burgheziei mari şi a boierimii liberale, care vedeau în liberalii Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu pe exponenţii lor. În iarna şi primăvara anului 1848 se crease un centru al „Frăţiei la Bucureşti în jurul lui Ion Ghica şi al lui C.A. Rosetti, care acţionau pentru strângerea …

Read More »

Poziţia caimacamilor lui Scarlat Callimachi în timpul Revoluţiei din 1821

Susţinerile unor istorici despre sprijinul dat de Constantin Samurcaş răsculaţilor în Oltenia implică negarea caracterului social şi antifanariot al mişcării lui Tudor, care devine, în această interpretare – cu voia sau fără voia cercetătorilor amintiţi -, o simplă manevră organizată de Eterie. Ideea că Tudor Vladimirescu a acţionat mână-n mână cu guvernanţii fanarioţi, pe motiv că aceştia erau eterişti, este reluată şi întărită de Andrei Oţetea când afirmă că înşişi caimacamii noului domnitor fanariot (Constantin Negri şi Ştefan Vogoride pentru Bucureşti, şi Iancu Samurcaş pentru Craiova), veniţi la Bucureşti la 23 februarie, îl susţineau pe Tudor şi „au sabotat” măsurile …

Read More »

Cucerirea puterii politice de către Tudor Vladimirescu. Relaţiile sale cu boierii divaniţi în a doua etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Cel care s-a opus venirii lui Tudor Vladimirescu cu Adunarea norodului în capitală a fost şeful gărzii de arnăuţi din Bucureşti, colonelul Sava Fochianos, atât în calitatea sa de căpetenie eteristă, cât şi în aceea de vechi slujbaş al regimului fanariot, iar în momentul acela, de slujitor al principelui Scarlat Callimachi. Sava păzea oraşul şi nu voia să-l încredinţeze decât fie lui Alexandru Ipsilanti, fie domnitorului numit de Poartă, Scarlat Callimachi, el însuşi partizan ascuns al Eterei. La 16 martie, caimacamii lui Callimachi – Constantin Negri şi Ştefan Vogoride -, văzându-şi autoritatea ameninţată de răsculaţii ce se apropiau de Bucureşti, …

Read More »

Prima intervenţie otomană pentru înăbuşirea Revoluţiei din 1848

Revoluţia din Ţara Românească a rămas, aşadar, să se apere singura împotriva ameninţărilor din afară, atât din partea sultanului, cât şi din partea ţarului. Prima intervenţie armată otomană pentru restabilirea vechii stări de lucruri a avut loc la mijlocul lunii iulie 1848. Această intervenţie a fost determinată atât de faptul că revoluţia ameninţa interesele directe ale Porţii în Ţara Românească, deşi se dăduseră asigurări asupra menţinerii supunerii faţă de sultan, cât şi din cauza zvârcolirilor feudalităţii interne. Eventualitatea împroprietăririi ţăranilor a constituit motivul principal al panicii boierilor şi, implicit, al apelurilor desperate către sultan, pentru a interveni să înăbuşe revoluţia, …

Read More »