Tag Archives: Revoluţia din 1848

Începuturile luptei revoluţionare din 1848 în Transilvania

Frământările din rândurile burgheziei, muncitorimii şi ţărănimii au izbucnit în martie 1848 ca adevărate manifestaţii revoluţionare. În oraşele mai mari, Arad, Timişoara, Oradea, Cluj, Târgu Mureş, Braşov etc., au avut loc manifestaţii de stradă. În fruntea manifestaţiilor revoluţionare erau intelectuali înaintaţi, urmaţi de studenţi, meseriaşi, calfe şi muncitori. Ţărănimea a intensificat protestele sale împotriva apăsării feudale. Presa dădea mereu ştiri despre succesele mişcării revoluţionare, care cuprindea o parte tot mai mare a Europei, salutând cu entuziasm ideile revoluţiei. Publicaţiile româneşti – „Gazeta de Transilvania” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, din Braşov, redactate de George Bariţiu, şi „Organul luminării”, …

Read More »

Caracterul mişcării revoluţionare din martie 1848 în Moldova şi cauzele înfrângerii ei

Mişcarea din martie 1848 din Iaşi urmărea să înlăture de la conducere boierimea conservatoare, sprijinitoare a domniei tiranice a lui Mihail Sturdza, pentru a se putea dezvolta apoi lupta revoluţionară pentru înlăturarea orânduirii feudale. Dizolvarea Adunării obşteşti, aleasă prin fraudă şi silnicie, ar fi dus în condiţiile înfrângerii lui Mihail Sturdza la alegerea unei noi Adunări, cu o majoritate compusă din grupările liberale. Desfiinţarea cenzurii ar fi dezarmat cârmuirea boierească, ale cărei abuzuri odată dezvăluite poporului ar fi compromis-o cu totul, iar înfiinţarea gărzilor naţionale putea pune la dispoziţia luptei revoluţionare o forţă armată de câteva ori mai mare decât …

Read More »

Programul revoluţionar din 1848 în Ţara Românească

Primul program al revoluţiei, în care se preconiza împroprietărirea ţăranilor, a fost întocmit la Paris, în cadrul adunării ţinute la 8/20 martie 1848 din iniţiativa lui Nicolae Bălcescu. După ce izbucnirea revoluţiei a fost amânată, Comitetul revoluţionar format între timp a procedat la întocmirea unui nou program având la bază pe cel elaborat de Bălcescu la Paris. Noul program, redactat probabil pe la începutul lunii mai 1848, în urma unor discuţii divergente între membrii Comitetului revoluţionar, cuprinde în 22 de articole toate schimbările cerute de popor în general şi de burghezie şi boierimea liberală în special, adică exprimă interesele claselor …

Read More »

Caracterul şi urmările Revoluţiei din 1848

Revoluţia din 1848 din cele trei ţări române, parte a revoluţiei europene, a avut sarcina principală de a sfărâma orânduirea feudală şi a o înlocui cu orânduirea capitalistă. Ea a fost, prin conţinutul răsturnării social-economice urmărite, o revoluţie burgheză. „Aceasta înseamnă – arată Lenin – că revoluţia are loc pe baza relaţiilor de producţie capitaliste şi că rezultatul revoluţiei este în mod inevitabil dezvoltarea mai departe tocmai a acestor relaţii de producţie. Mai simplu: întreaga economie socială rămâne subordonată puterii pieţei, puterii banului chiar şi în condiţiile celei mai depline libertăţi şi în condiţiile celei mai depline victorii a ţăranilor …

Read More »

Izbucnirea şi întinderea Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Conform planului fixat de către Comisia executivă în vederea dezlănţuirii revoluţiei, rolurile conducătorilor au fost astfel repartizate: în judeţul Prahova, Nicolae Bălcescu; în judeţul Vâlcea, Costache Bălcescu, care urma să dea îndemnul de început la Ocnele Mari; în judeţul Romanaţi, Ion Heliade Rădulescu împreună cu Ştefan Golescu şi Christian Tell, care urmau să ridice steagul revoluţiei la Islaz, cu concursul lui Gheorghe Magheru, cârmuitorul judeţului, al căpitanului N. Pleşoianu, comandantul companiei de acolo, precum şi al lui Radu Şapcă din Celei, preot din rândurile ţărănimii asuprite şi propovăduitor al revoluţiei; în sfârşit, la Bucureşti trebuiau să activeze pentru ridicarea maselor …

Read More »

A doua intervenţie pentru înăbuşirea Revoluţiei din 1848

Cererile deputaţiunii române n-au fost luate în considerare. Dimpotrivă s-a hotărât rechemarea lui Suleiman-paşa şi înlocuirea lui cu Fuad-efendi, considerat ca om „ferm”, fireşte pentru a proceda mai energic şi a restabili vechea stare de lucruri. Eşecul fusese prevăzut de Nicolae Bălcescu încă de la plecare. Amintindu-şi într-o scrisoare de după 1848 despre misiunea pe care totuşi încercase s-o ducă la îndeplinire, în condiţiile dificile create de Locotenenta Domnească, care pusese revoluţia la picioarele lui Suleiman-paşa, Bălcescu dă amănuntul că, „vorbind cu Cor [funcţionar superior al ambasadei franceze la Constantinopol situat pe poziţia contrarevoluţionară a marii burghezii], am pronunţat cuvântul …

Read More »

Lupta revoluţionară din 1848 în Europa

Lupta revoluţionară izbucnită în 1848 în ţările române face parte integrantă din revoluţia generală care a zguduit din temelii aproape întreaga Europă. În prima jumătate a anului 1848, flacăra revoluţiei s-a întins de la Oceanul Atlantic până la Dunărea de Jos; revoluţia a izbucnit la Palermo şi Paris, la Viena şi Berlin, la Pesta şi Praga, la Cracovia şi Bucureşti. Acolo unde iobăgia nu era desfiinţată şi unde se creaseră condiţii pentru o revoluţie burgheză, masele ţărăneşti s-au ridicat pentru a scăpa de servituţile feudale, pentru pământ şi libertate. Valul revoluţiei a pătruns până în guberniile de vest ale Rusiei, …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1848 în Ţara Românească

Situaţia revoluţionară Ascuţirea contradicţiilor de clasă dintre burghezie şi ţărănime de o parte şi boierime de alta a creat în iarna 1847-1848 o situaţie revoluţionară în Ţara Românească. Criza comercială provoca stagnarea afacerilor, lovind în mod direct burghezia mică şi mijlocie, dar şi o parte însemnată a maselor orăşeneşti. Izbucnirea revoluţiei în Europa de vest şi în ţările Imperiului habsburgic a contribuit la intensificarea agitaţiei revoluţionare, mărind încrederea în lupta împotriva feudalismului şi pentru unitatea şi independenţa naţională a românilor. Conducerea luptei contra feudalităţii o avea burghezia, o clasă încă slabă, dar mai puternică decât burghezia din Moldova. „Noua societate …

Read More »

Ţările române în perioada premergătoare Revoluţiei de la 1848

Principatele Române în perioada 1821-1827 Principatele române – Moldova şi Ţara Românească – au rămas sub ocupaţie otomană timp de un an, cu începere din mai 1821. Obligaţiile multiple ce decurgeau din întreţinerea armatei (hrana şi solda celor peste 20.000 de soldaţi turci, întreţinerea cailor, sarcinile legate de efectuarea diferitelor transporturi), agravate de jafurile şi distrugerile acesteia au fost suportate în cea mai mare măsură de stările de jos. Se adăugau abuzurile boierilor întorşi din refugiu, care, profitând de prezenţa trupelor de ocupaţie, încercau să restabilească vechile lor privilegii faţă de ţărani. În urma reducerii simţitoare a numărului vitelor de …

Read More »

Luptele de la sfârşitul anului 1848 şi din anul 1849. Apărarea teritoriului Munţilor Apuseni ca ţară românească în primăvara şi vara anului 1849

În a doua jumătate a lunii decembrie, situaţia s-a schimbat în mod radical, prin intrarea în acţiune a trupelor revoluţionare comandate de generalul Bem. Iosif Bem, vechi luptător pentru libertatea poporului polon, care se luptase şi la Viena, nu avea la început decât circa 8.000 de oameni slab înarmaţi, recrutaţi în grabă; totuşi el a dus o campanie victorioasă în Transilvania. El a ştiut să însufleţească oştirea, să-i dea conştiinţa că luptă pentru libertatea popoarelor. Un ajutor efectiv îl dau voluntarii veniţi din toate părţile Europei, în primul rând voluntarii austrieci (legiunea vieneză consta din 600 de oameni) şi cei …

Read More »