Tag Archives: Revoluţia din 1848

Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi naţională. Îndată după capitularea armatei ungare, comandantul austriac a dat ordin ca şi legiunile române din Munţii Apuseni să depună armele, iar ţăranii au fost alungaţi de pe pământurile erariale (ale statului) şi de pe cele moşiereşti pe care le ocupaseră în timpul revoluţiei. Nu numai mii de maghiari, dar şi foarte mulţi români au fost aruncaţi în închisori sau înrolaţi cu forţa în armata imperială; Murgu şi alţi conducători revoluţionari români au fost condamnaţi la moarte, mai târziu pedeapsa capitală a fost comutată în …

Read More »

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi de faptul că burghezia, temându-se de mase, nu a dus o luptă hotărâtă în alianţă cu acestea împotriva boierimii. Burghezia românească, încă slabă, după ce a cucerit puterea cu ajutorul maselor, temându-se de elanul lor revoluţionar, a căutat să ajungă la înţelegere cu boierimea prin concesiuni care au dus la trădarea ţărănimii de către cea mai mare parte a ei, reprezentată de către liberalii moderaţi în frunte cu Eliade. Trădate, masele ţărăneşti au pierdut o parte din elanul lor revoluţionar, dar nici burghezia nu le-a …

Read More »

Organizarea luptei revoluţionare din 1848 în Ţara Românească

Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească avea o organizaţie în societatea secretă „Frăţia”, întemeiata la 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, care era susţinută de o parte importantă a burgheziei mijlocii şi mici şi cea mai mare parte a tinerilor intelectuali exponenţi ai burgheziei sau ai ţărănimii, dar nu şi majoritatea burgheziei mari şi a boierimii liberale, care vedeau în liberalii Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu pe exponenţii lor. În iarna şi primăvara anului 1848 se crease un centru al „Frăţiei la Bucureşti în jurul lui Ion Ghica şi al lui C.A. Rosetti, care acţionau pentru strângerea …

Read More »

Prima intervenţie otomană pentru înăbuşirea Revoluţiei din 1848

Revoluţia din Ţara Românească a rămas, aşadar, să se apere singura împotriva ameninţărilor din afară, atât din partea sultanului, cât şi din partea ţarului. Prima intervenţie armată otomană pentru restabilirea vechii stări de lucruri a avut loc la mijlocul lunii iulie 1848. Această intervenţie a fost determinată atât de faptul că revoluţia ameninţa interesele directe ale Porţii în Ţara Românească, deşi se dăduseră asigurări asupra menţinerii supunerii faţă de sultan, cât şi din cauza zvârcolirilor feudalităţii interne. Eventualitatea împroprietăririi ţăranilor a constituit motivul principal al panicii boierilor şi, implicit, al apelurilor desperate către sultan, pentru a interveni să înăbuşe revoluţia, …

Read More »

Desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania în a doua jumătate a anului 1848

Printr-o politică greşită a guvernului ungar, dar mai ales prin politica reacţionară a guberniului şi a nobilimii din Transilvania, prin aţâţarea la maximum a sentimentelor naţionale, s-a creat o situaţie în care conflictul armat putea să izbucnească din moment în moment. Semnalul pentru acest conflict l-au dat evenimentele externe, ruptura între Curtea imperială şi conducătorii revoluţiei ungare. După înfrângerea din iunie a eroicei insurecţii a proletariatului din Paris, contrarevoluţionarii din toată Europa au trecut la contraofensivă. Aşa cum arată Engels, burghezia era atât de zdruncinată de însăşi victoria clasei sale, încât în toate ţările ea s-a refugiat în braţele reacţiunii …

Read More »

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 se lovea tot mai puternic de dominaţia relaţiilor feudale care încătuşau întregul progres. Pe plan social, contradicţia dintre forţele de producţie mai înaintate şi relaţiile de producţie perimate se manifesta prin lupta crescândă dintre tânăra burghezie în dezvoltare şi feudali, ca şi prin ascuţirea deosebită a contradicţiei dintre ţăranii dependenţi şi feudali. Descătuşarea forţelor de producţie şi deschiderea largă a drumului pentru producţia capitalistă, care luase naştere în sânul feudalismului aflat în descompunere, impuneau înlăturarea orânduirii feudale. Orânduirea feudală era însă apărată de beneficiara ei …

Read More »

Revoluţia burghezo-democratică de la 1848

Cauzele şi obiectivele generale ale revoluţiei de la 1848 La mijlocul secolului al XIX-lea, ţările române se aflau în etapa istorică a înfăptuirii revoluţiei burgheze. Mişcarea antifeudală şi naţională cuprinsese cea mai mare parte a societăţii. Noua orânduire burgheză, în ascensiune, urma să înlocuiască feudalismul, a cărui decădere începuse cu peste un veac înainte. Revoluţia burgheză avea tocmai rolul de a produce această schimbare fundamentală în societatea românească, ceea ce încercase şi mişcarea revoluţionară din 1821. Odată cu revendicările de ordin social, revoluţia burghezo-democratică din 1848-1849 va înscrie pe frontispiciul său dezideratul unităţii tuturor românilor şi al independenţei politice. Fiind …

Read More »

Craiova – unul din centrele Revoluţiei de la 1848

Oraşul Craiova se afirma mereu mai puternic în viaţa economică, politică, socială şi culturală a ţării. Tumultul înnoirilor proprii ţărilor române anunţa o epocă de mari prefaceri, salutară pentru destinele poporului. Valul antifeudal şi naţional eliberator, de unificare a ţărilor române, a avut pe culmile sale şi locuitorii Craiovei. Prezenţa principalului oraş oltean în arena marilor frământări sociale şi politice decurgea din gradul său de dezvoltare, din acutele probleme care se ridicau în faţa locuitorilor prinşi într-o complexă stratificare socială şi în sfera confruntărilor de clasă şi a celor naţionale. Dintre revoluţionarii care aveau să deţină un rol marcant în …

Read More »

Aplicarea programului Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

După formarea guvernului provizoriu din 14/26 iunie, s-a trecut la aplicarea treptată a programului expus la Islaz la 9/21 iunie 1848 şi aprobat de popor pe Câmpia Libertăţii la Bucureşti la 15/27 iunie, unde a fost numit constituţie, deşi nu era decât o declaraţie de principii. Ultimul articol al programului prevedea convocarea unei Adunări Constituante, care să elaboreze şi să voteze o constituţie. Disensiunile din sânul guvernului şi cele două acţiuni contrarevoluţionare au contribuit la întârzierea aplicării integrale a programului revoluţiei. Cu toate acestea, unele dintre principiile proclamate au început să fie aplicate încă din primele zile ale revoluţiei, deschizându-se …

Read More »

Adunarea pregătitoare de la Blaj din 1848. Frământări în vederea alcătuirii unui program social şi naţional al românilor

Ideea unei adunări mari la care să participe ţăranii şi intelectualii români din toată Transilvania s-a născut în consfătuirile tinerilor cancelişti români din Târgu Mureş, în frunte cu Avram Iancu şi Alexandru Papiu-Ilarian. În acelaşi timp Simion Bărnuţiu avea în vedere, precum reiese din corespondenţa sa, o adunare a „inteligenţei” române, care să revendice recunoaşterea românilor din Transilvania ca naţiune politică de sine stătătoare, condiţie sine qua non pentru orice tratative cu reprezentanţii altor naţiuni. În înţelegere cu Avram Iancu, Alexandru Papiu-Ilarian şi Samuil Poruţiu, profesorul de filozofie din Blaj, Aron Pumnul, a adresat poporului român din principatul Transilvaniei o …

Read More »