Tag Archives: Revoluţia din 1821

Întâlnirea de la Goleşti din 1821

Retrăgându-se spre mănăstirile întărite din Oltenia, cu gândul de a rezista turcilor până va obţine de la Poartă recunoaşterea drepturilor ţării (potrivit mărturiei lui Petrache Poenaru, păstrate de C.D. Aricescu), Tudor Vladimirescu n-a urmărit să facă joncţiunea cu trupele eteriste. În timpul retragerii, Vladimirescu a vrut să evite atât ciocnirea cu turcii, cât şi cu eteriştii. N-a făcut cale întoarsă pe drumul către Şerbăneşti şi Slatina, pe care venise la Bucureşti, căci s-ar fi expus atacurilor turceşti. N-a apucat nici drumul Târgoviştei, care îl ducea la Alexandru Ipsilanti. A pornit în direcţia Piteşti – Râmnicu Vâlcea, pe drumul cel mai …

Read More »

Poziţia prinţului Gheorghe Cantacuzino în timpul Revoluţiei din 1821

Mai înainte de înfrângerea lui Alexandru Ipsilanti, cneazul Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, căpetenie eteristă, s-a întors din Târgovişte în Moldova (în a doua jumătate a lunii mai), înlocuindu-l pe C. Pendedeca la comanda trupelor din acest principat. În cele 10 zile cât a stat la Iaşi, el a încercat să stăvilească războiul eteriştilor cu ţara, silniciile şi jaful general, în scopul de a câştiga populaţia pentru cauza Eteriei. În ordinele pe care le-a dat armatei eteriste, la 23 mai, se spune: „Am aflat cum că unii din ostaşi în nerânduială siluiesc pe săracii lăcuitori luându-le caii”… „În viitor, niciunul din soldaţi să …

Read More »

Rolul lui Tudor Vladimirescu în Revoluţia de la 1821

Conducătorul mişcării revoluţionare din 1821, Tudor Vladimirescu, s-a născut pe la 1780 în satul Vladimiri (judeţul Gorj), dintr-o familie de moşneni. El „a învăţat carte şi limba greacă” în casa boierului Ioan Glogoveanu, care voia să-şi facă din isteţul băiat’ un bun administrator de moşie şi care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. Tudor avu astfel prilejul să facă mai multe călătorii în Transilvania, unde Glogoveanu exporta până la 2.000 de capete de vite (boi, vaci, capre, oi) şi să-şi constituie un mic capital cu care a făcut apoi comerţ pe cont propriu. Tudor …

Read More »

Contradicţiile realităţii, caracterul revoluţiei pandurilor şi personalitatea lui Tudor Vladimirescu

Problema contradicţiei principale Dacă opinia (destul de răspândită la 1821) despre colaborarea dintre Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti, în virtutea unui presupus ţel comun, antiotoman, este infirmată de fapte, cum pot fi definite şi explicate legăturile neîndoioase ale lui Tudor cu fruntaşii eterişti din Bucureşti, la începutul acţiunii sale revoluţionare? Nu rezultă, totuşi, din aceste legături, că scopul urmărit iniţial de conducătorul Adunării norodului coincidea cu scopul Eteriei (răsturnarea dominaţiei turceşti în Principate şi în Peninsula Balcanică)? În principiu, e posibil ca relaţiile lui Tudor cu eteriştii să fi fost determinante pentru sensul ridicării sale. După cum e cu putinţă, …

Read More »

Poziţia lui Alexandru Pini faţa de Revoluţia din 1821

Într-adevăr, la prima vedere e de neînţeles cum Alexandru Pini, promotor tainic al acţiunii eteriste, a putut ajunge să fie urzitorul unui atentat la viaţa lui Tudor Vladimirescu, la mai puţin de o lună după izbucnirea răscoalei în Oltenia. Faptul e cu atât mai inexplicabil (în aparenţă), cu cât unele documente vorbesc despre solidaritatea dintre consulul ţarului şi capul mişcării revoluţionare din Ţara Românească. În raportul din 23 iulie / 4 august al agentului austriac se afirmă că autorităţile turceşti ar fi intrat în posesia unei scrisori a lui Pini către Vladimirescu, compromiţătoare pentru consulul ţarului, deoarece dădea în vileag …

Read More »

Trăsături distinctive ale Revoluţiei pandurilor din 1821

Teza că revoluţia pandurilor a fost organizată de căpeteniile eteriste are drept corolar afirmaţia că această mişcare – socotită antiotomană – a fost provocată în fond de guvernul ţarist, prin consulul de la Bucureşti, Alexandru Pini. Acest punct de vedere ne întâmpină chiar la unii contemporani ai evenimentelor din 1821. C. Izvoranu susţine că „muscalii căutau mijloace să ridice o revoluţie” în Valahia. Intenţia le-a reuşit, prin slugerul Tudor Vladimirescu acţionând consulul rusesc. Ştefan Scarlat Dăscălescu afirmă şi el că pe Tudor Vladimirescu „planurile Rusiei şi mâna lui Pini l-au împins” la răscoală. Slugerul a fost trimis de Pini „să …

Read More »

Lichidarea mişcării revoluţionare din 1821. Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Ocupaţia turcească în Principate Oştirile turceşti care au intrat în Moldova şi Ţara Românească la începutul lui mai 1821 au înfrânt uşor mişcarea. Fărâmiţarea forţelor mişcării, lipsa unui plan de luptă unitar, puternicele contradicţii sociale din rândurile eteriştilor, dintre eterişti şi Adunarea lui Tudor, şi conflictele din sânul taberei lui Tudor au uşurat izbânda turcilor. Turcii intrară în Principatele Române cu scopul mărturisit de a le curaţi de răsculaţi. Dar şi după lichidarea mişcării, ei le mai ţinură sub ocupaţie încă un an şi, în acest interval, desăvârşiră ruina începută de eterişti. Prezenţa lor a impus ţărilor noastre sarcini extraordinare …

Read More »

Critica izvoarelor şi istoriografiei despre Revoluţia din 1821

Analizând critic documentele – nu o dată contradictorii – de la 1821, precum şi istoriografia revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, propunând soluţii în problemele controversate, lucrarea a căutat să stabilească în amănunt felul cum s-au desfăşurat faptele şi semnificaţia lor; reconstituirea firului logic şi unitar al evenimentelor a fost principalul scop urmărit. S-a demonstrat că insurecţia pandurilor a pornit din necesităţi interne ale dezvoltării poporului român, şi, ca atare, a avut un program şi obiective proprii care nu s-au confundat cu ţelurile Eteriei. Ea n-a fost o ridicare împotriva Imperiului otoman, ci contra administraţiei interne, fanariote şi boiereşti: o mişcare …

Read More »

Poziţia lui Constantin Samurcaş în timpul Revoluţiei din 1821

Omul de încredere al lui Alexandru Pini era vornicul Constantin Samurcaş. Ilie Fotino îl numeşte „intim” al consulului. Care să fi fost scopul urmărit de Constantin Samurcaş, când, prevăzut cu sume mari de bani, şi-a asumat faţă de divan misiunea de a stinge răscoala izbucnită în Oltenia? Din documente se deduce că el nu s-a dus în Oltenia spre a-l înfrânge pe Tudor Vladimirescu pe calea armelor, ci ca să-l câştige în ascuns pentru cauza Eteriei, sau să-l aresteze, ori să-l suprime. Răzvrătindu-se împotriva Porţii, guvernanţii fanarioţi, intraţi în Eterie, trebuiau să-şi alieze Ţara Românească „fie cu bani, fie cu …

Read More »

Ecoul mişcării revoluţionare din 1821 din Oltenia printre românii din Transilvania

Mişcarea lui Tudor Vladimirescu a trezit printre românii din Transilvania un ecou atât de puternic, încât a evocat în faţa autorităţilor şi a claselor stăpânitoare spectrul lui Horea şi le-a silit să ia cele mai severe măsuri de prevedere. Caracterul antifeudal al mişcării lui Tudor a fost recunoscut de la început de ţărănimea ardeleană care, cu 30 de ani înainte, se ridicase cu atâta forţă revoluţionară împotriva exploatării feudale şi care n-aştepta decât prilejul de a relua lupta. Acest fapt a alarmat clasele stăpânitoare. „Lucrul cel mai primejdios – scrie generalul Schustekh, comandantul suprem al forţelor imperiale din Transilvania – …

Read More »