Tag Archives: Religie

Religia şi moravurile geţilor şi dacilor

Religia lui Zamolxis Dacă temelia unui stat este traiul material al poporului său, nu este mai puţin adevărat că formele în care se va închega viaţa lui, vor fi determinate, în mare parte, prin moravurile sale şi că inteligenţa lui va veni numai să încorporeze tendinţele sale morale în forme anumite, în aşezăminte văzute. De aceea, după ce am studiat viaţa economică a geto-dacilor, trebuie să trecem la acea morală, pentru a ajunge apoi la cercetarea aşezămintelor create de spiritul lor, condiţionat prin asemenea elemente. Întreaga viaţă morală a poporului geto-dac era dominată de formele religiei, împărtăşind astfel şi ea …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în Europa

Lumea creştină s-a aflat sub protectoratul Bisericii încă de la oficializarea creştinismului în secolul al IV-lea. După separarea Bisericii Răsăritene de cea Apuseană, creştinismul apusean s-a aflat sub protectoratul papalităţii, iar cel răsăritean sub cel al Patriarhiei de la Constantinopol. Începând din secolul al XVI-lea, sub influenţa ideilor umaniste, a Renaşterii şi Reformei şi apoi ale Iluminismului, se afirmă treptat identitatea culturală a popoarelor europene. În acelaşi timp se modifică raportul dintre puterea religioasă şi cea laică în favoarea celei din urmă. Statul papal şi Imperiul carolingian Regele francilor Pepin cel Scurt (751-768), întemeietorul dinastiei carolingiene, a creat Statul Papal, …

Read More »

Regalitatea şi religia în Dacia

În secolele I î.Hr. – I d.Hr., societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de apogeu, înfloritoarea civilizaţie a fierului – temei al unei economii prospere – structurarea tot mai clară a societăţii s-au reflectat în plan politic prin apariţia statului dac. Acesta a fost o monarhie militară, având uneori un caracter teocratic. Burebista   Ajutat de marele preot Deceneu, Burebista a adus sub ascultarea sa triburile geto-dace, creând un stat cu centrul situat în zona Munţilor Orăştiei. Aici el a ridicat un puternic sistem de fortificaţii alcătuit din cetăţi ale căror vestigii se găsesc la Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie şi …

Read More »

Cultura slavilor în secolele VI-IX. Religia

„Orice religie – spune Engels – nu este altceva decât oglindirea fantastică în minţile oamenilor a forţelor exterioare, care domină viaţa lor de toate zilele, o oglindire în care forţele pământeşti iau forma unor forţe suprapământeşti”. În faza de destrămare a comunei primitive, anume în perioada democraţiei militare, la vechii slavi ca şi la alte populaţii apare, conform stadiului de dezvoltare a forţelor de producţie, concepţia religioasă cu personificarea forţelor naturii şi a forţelor sociale. Zeul suprem corespunde în acelaşi timp conducătorului militar de pe pământ. Alături de reflectarea supranaturală a forţelor sociale, caracteristică acestei etape, persistă şi reminiscenţe mai …

Read More »

Religiile în Dacia romană

Studiul dezvoltării religiilor în Dacia romană constituie unul dintre cele mai interesante capitole ale vieţii spirituale din această provincie. Varietatea divinităţilor adorate în Dacia oferă un adevărat mozaic, neîntâlnit sub acest aspect în alte provincii ale imperiului. Explicaţia o găsim, în primul rând în componenţa etnică împestriţată a coloniştilor, militarilor, sclavilor şi a altor elemente, care vin aci cu zeii lor de acasă, adoraţi în Dacia alături de ai populaţiei autohtone. Dintr-o statistică mai veche (azi incompletă şi depăşită prin noile descoperiri) s-a arătat că divinităţile romano-italice adorate în Dacia formează un procent de 43,5%, după care urmează zeii orientali …

Read More »

Cultele orientale în Dobrogea romană şi semnificaţia socială a religiilor de „mântuire”

Numeroase, de altă parte, sunt şi documentele ce ne permit să urmărim pătrunderea până în cele mai depărtate locuri din Dobrogea a unor culte egiptene, siriene ori microasiatice, fără a mai vorbi de cultul de origine iraniană al lui Mithras. În cele mai multe cazuri, răspândirea credinţelor exotice pare să se fi. făcut prin călători din ţara depărtată, veniţi să se stabilească pe meleagurile noastre pentru treburi neguţătoreşti. Astfel, alexandrinii locuind în Tomis, constituiau în secolul al II-lea o asociaţie dispunând de un sediu propriu, sub invocaţia lui Sarapis. Caracterul religios al asociaţiei apare lămurit, dacă nu uităm mărturiile despre …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora

Organizarea bisericească Experienţa generală a creştinismului arată că organizarea ierarhică s-a impus peste tot numai cu sprijinul unor autorităţi politice. La începutul Evului Mediu în spaţiul românesc lipseau structuri politice capabile să sprijine organizarea Bisericii. Elementul original al creştinismului medieval timpuriu în spaţiul românesc a fost absenţa unor structuri ierarhice proprii. Creştinarea în spaţiul românesc s-a realizat precumpănitor pe cale naturală, de la om la om, pornind de la categoriile de jos, într-un proces care a durat mai multe secole. Din acest punct de vedere românii se deosebesc de toţi vecinii, care s-au creştinat, la termene precise, sub influenţa conducătorilor. …

Read More »

Literatura religioasă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Literatura religioasă continuă să deţină ca volum, în ansamblul scrierilor, locul cel mai însemnat, fie că este vorba de manuscrise, fie de tipărituri. Acest fapt se explică prin rolul pe care continuă să-l păstreze biserica în statul feudal, prin sprijinul pe care i-l acordă, în schimb, statul, prin nevoia permanentă de texte scrise pe care o simte şi prin aceea că cei mai mulţi copişti sunt încă legaţi, într-o formă sau alta, de biserică. Din punctul de vedere al interesului pentru istoria culturii, nu mai întâlnim însă, în această perioadă, opere de valoarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino sau a scrierilor …

Read More »

România şi toleranţa religioasă în secolul al XX-lea

Desăvârşirea statului naţional, în anul 1918, a fost însoţită de anumite mutaţii în structura etnică şi confesională a populaţiei. Procentual românii constituiau majoritatea (71,3%), dar creştea contribuţia comunităţilor de alte etnii. Sub aspect confesional, 72,2% din populaţie era ortodoxă, iar 7,3% greco-catolică (unită). Diferenţa de 29,5% o reprezentau adepţii altor religii şi confesiuni (procente mai importante aveau romano-catolicii – 6,6% şi izraeliţii 5,5%). Analiza structurii religioase pe provincii istorice, în 1930 arată un procent al neortodocşilor care depăşeşte 50% în Transilvania, Banat, Bucovina, fără ca să existe confesiuni sau religii cu o pondere mai însemnată decât cea ortodoxă. Dintre aceştia …

Read More »

Viaţa culturală şi religioasă în oraşele greceşti din Dobrogea în epoca elenistică

Aşa cum n-au putut împiedica desfăşurarea unei activităţi economice şi politice de o remarcabilă vitalitate, primejdiile în mijlocul cărora au trăit cetăţile greceşti din Dobrogea de-a lungul epocii elenistice n-au constituit o piedică în calea înfloririi în ele a unei vieţi culturale de un nivel impresionant, dacă se ţine seamă de dificultăţile pe care le-au avut de întâmpinat. Faţă de cultura Greciei metropolitane, în aceeaşi perioadă, ori în perioada clasică, această cultură nu poate pretinde, fireşte, nici la superioritate, nici la originalitate (dacă se excepta unele aspecte ale plasticii şi îndeosebi ale toreuticii locale, explicabile prin înrâurirea exercitată asupra meşterilor …

Read More »