Tag Archives: Reforma lui Constantin Mavrocordat

Sensul reformei sociale a lui Constantin Mavrocordat

După aceste măsuri preliminare, rumânia a fost desfiinţată în Ţara Românească prin actul obşteştei adunări din 5 august 1746, care cuprindea 64 de semnături de boieri, clerici şi boiernaşi. Boierii declară că „acestu vechiu şi rău obiceiu al rumâniei, carele de la moşii şi strămoşii noştri până astăzi au rămas asupra capului nostru”, constituie o „pagubă” pentru sufletele creştine. Pe acest temei religios, care nu era cel adevărat, se hotărăşte desfiinţarea rumâniei. Ţăranii „fiind vânduţi cu moşiile lor den vremile ceale vechi la strămoşii noştri”, se hotărăşte ca moşiile „să rămâe la stăpânirea noastră” (a boierilor), ca un drept ereditar, …

Read More »

Relaţiile agrare după reforma lui Constantin Mavrocordat. Mişcări ţărăneşti şi orăşeneşti

Dacă reforma fiscală a lui Constantin Mavrocordat nu s-a putut menţine, în schimb reglementarea de către stat a numărul zilelor de clacă s-a menţinut până la sfârşitul orânduirii feudale. Totuşi, boierii au încercat, mai ales prin încălcarea legii, să revină la claca nereglementată. În anaforaua (raportul) boierilor moldoveni adresată lui Grigore Ghica în 1775, se arată că după reforma lui Constantin Mavrocordat, care stabilise 24 de zile de clacă pe an pentru vecinii eliberaţi, totuşi, „fiind obişnuiţi mai dinainte a fi supuşi stăpânilor moşiei la toate slujbele, (ţăranii) iarăşi fără de soroc slujea şi peste rânduitele zile, până la o …

Read More »

Reforma socială a lui Constantin Mavrocordat. Cauzele şi antecedentele acestei reforme

Desfiinţarea rumâniei şi a veciniei a fost ultima şi cea mai însemnată dintre reformele lui Constantin Mavrocordat. Această reformă are un caracter deosebit faţă de reformele anterioare, hotărâte după interesele boierilor. În scopul sporirii producţiei pentru piaţă, boierii se străduiau să extindă suprafeţele cultivate ale moşiilor lor şi să-şi asigure un număr cât mai mare de braţe de muncă. Creşterea asupririi ţăranilor a produs o reacţie puternică a acestora, sub forma fugii şi chiar a mişcărilor ţărăneşti. De aceea boierii şi domnul au fost siliţi să acorde desfiinţarea rumâniei şi veciniei. Vechea istoriografie a căutat de cele mai multe ori …

Read More »

Politica lui Constantin Mavrocordat şi reformele lui

Constantin Mavrocordat a fost numit domn al Ţării Româneşti în 1730, la moartea tatălui său, Nicolae, şi a domnit de şase ori în Ţara Românească şi de patru ori în Moldova, între anii 1730 şi 1769. În această vreme are loc războiul ruso-austro-turc din 1736-1739, care aduce realipirea Olteniei la Ţara Românească, dar totodată şi sarcini grele asupra populaţiei şi risipirea contribuabililor, ceea ce a impus luarea de măsuri fiscale şi administrative noi. În aceste împrejurări economice grele, domnul a încercat să obţină sprijinul întregii boierimi pentru înfăptuirea reformelor preconizate, în domnie, Constantin Mavrocordat „s-a aşădzat cu bună pace de …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi până la reforma lui Constantin Mavrocordat (1711-1741)

Istoria internă a ţărilor române în secolul al XVIII-lea este caracterizată prin intensificarea luptei de clasă. Creşterea treptată, deşi înceată, a pieţei cerealelor, îndeamnă pe boieri să extindă claca şi asupra oamenilor aşezaţi cu învoială pe moşiile lor şi să mărească numărul zilelor de clacă ale rumânilor şi vecinilor, înăsprirea exploatării turceşti şi setea de bani a domnilor fanarioţi cu stăpânire scurtă, grăbiţi să strângă cât mai repede venituri din ţară pentru ei şi clientela lor, îngreuiază şi mai mult situaţia ţărănimii. Reacţia maselor populare faţă de această situaţie s-a manifestat în primul rând prin fuga lor masivă, ceea ce …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi după reformele lui Constantin Mavrocordat (1750-1768)

Creşterea influenţei boierimii greceşti Temelia cârmuirii domnilor fanarioţi a fost tot boierimea băştinaşă de latifundiari, deşi mărginită în influenţa ei de faptul că fanarioţii erau numiţi şi sprijiniţi de Poartă şi dispuneau şi de clientela lor grecească. Boierii pământeni rămâneau puternici, pentru că erau stăpânii moşiilor producătoare de grâne şi de vite. Între boierimea grecească şi cea băştinaşă (în rândurile căreia se aflau şi boieri greci aşezaţi în ţară mai de demult) continua rivalitatea pentru ocuparea demnităţilor şi participarea la veniturile statului. Această luptă capătă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, forme mai ascuţite. Grecii constantinopolitani, …

Read More »