Tag Archives: Războiul de Independenţă

Bătălia de la Vidin (12/24 ianuarie – 23 ianuarie / 4 februarie 1878)

După cucerirea Plevnei, modul de desfăşurare a operaţiilor forţelor româno-ruse a fost discutat la Pordim, în ziua de 30 noiembrie / 12 decembrie, într-un consiliu de război la care au luat parte ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, domnitorul Carol I al României, alţi ofiţeri ruşi şi români. S-au exprimat două puncte de vedere. Unul, susţinut de generalul rus E.J. Totleben, preconiza suspendarea sau încetinirea operaţiilor până în primăvara anului următor. Marele duce Nicolae a fost, însă, de părere ca acţiunile să continue pentru a nu lăsa răgaz adversarului şi a se evita implicarea altor puteri în conflict. A prevalat …

Read More »

Bătălia de la Rahova (7/19 – 9/21 noiembrie 1877)

Necesitatea de a acoperi flancul drept al trupelor române, înainte de încercuirea completă a Plevnei a impus constituirea, începând din 11/23 septembrie 1877, a unui detaşament pus sub comanda colonelului Gheorghe Slăniceanu, care a operat iniţial între Vid şi Isker. În compunerea lui au intrat pentru început unităţi ale Diviziei 3, dispuse pentru asigurarea flancului şi Regimentului 2 dorobanţi, de la Corpul de observaţie. La sfârşitul lunii septembrie, structura s-a modificat, el primind în subordine regimentele 2, 8, 9 călăraşi, 10 dorobanţi, câte un batalion din regimentele 1, 4, 15 dorobanţi, două baterii de artilerie, o companie de geniu. Primind …

Read More »

Bătălia de la Plevna (30 august / 11 septembrie – 28 noiembrie / 10 decembrie 1877)

Reizbucnirea „crizei orientale” în anul 1875 a creat condiţii pentru împlinirea unui deziderat major al României – accederea la statutul de independenţă. Urmare a unor dezbateri aprinse şi a unei activităţi diplomatice intense, ce a presupus şi semnarea unei convenţii cu Rusia pentru trecerea trupelor sale la sud de Dunăre (4/16 aprilie 1877), Parlamentul a votat, la 9/21 iunie 1877, independenţa ţării, act consfinţit a doua zi de domnitorul Carol. Ea se cerea confirmată pe câmpul de luptă, lucru dificil de realizat având în vedere faptul că Rusia a refuzat net concursul armatei române, declarând că a mobilizat forţe suficiente …

Read More »

Prezenţa Craiovei în Războiul de Independenţă

În ziua de 9 mai 1877, în şedinţa parlamentului ţării Mihail Kogălniceanu făcea declaraţia istorică: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Populaţia Craiovei, ca şi a întregii ţări, a înţeles că independenţa proclamată trebuia apărată cu armele. Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în război, când trupele româneşti au fost concentrate la Dunăre, au participat şi unităţi din Craiova. Craiova se află în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman. Încă din toamna anului 1876 şi în cursul iernii s-au luat măsuri de apărare a oraşului Calafat şi de intensificare a instruirii unităţilor din Craiova. La 1 …

Read More »

Atitudinea puterilor garante faţă de proclamarea independenţei României

După proclamarea independenţei de către Adunare şi Senat, Mihail Kogălniceanu, printr-o notă circulară, însărcina pe agenţii români din străinătate sa explice guvernelor pe lângă care erau acreditaţi că mişcarea naţională care a dus la independenţă era de nestăvilit şi că poporul român era ferm hotărât să-şi apere cu arma în mână drepturile sale. Kogălniceanu cerea totodată ca puterile garante să-şi dea consimţământul pentru actul înfăptuit la 9/21 mai, să promită că vor recunoaşte oficial independenţa şi că nu vor impune României legăturile anterioare cu Poarta. Guvernul român aştepta de la puterile garante o „aprobare întreagă” a noii sale politici sau, …

Read More »

Finanţarea, înzestrarea şi aprovizionarea armatei române în timpul Războiului de Independenţă

Refuzul puterilor europene de a recunoaşte independenţa României a demonstrat încă odată că singura cale posibilă de a se scutura jugul otoman era participarea la război alături de Rusia. Dar, deşi participarea României la război pentru a-şi apăra independenţa cu armele era o necesitate evidentă, moşierimea, indiferent dacă făcea parte din partidul conservator sau liberal, sub pretextul respectării neutralităţii a continuat să se opună pregătirilor militare. Atitudinea moşierimii se datora şi faptului că ea nu voia să pună arme în mâna maselor ţărăneşti, temându-se ca nu cumva în felul acesta să se aducă vreo ştirbire marii proprietăţi. Din aceste considerente, …

Read More »

Declanşarea Războiului de Independenţă din 1877-1878

Opinia publică din România urmărea cu deosebită atenţie evoluţia situaţiei internaţionale şi, mai ales, jocul raporturilor dintre marile puteri care, în primele luni ale anului 1877, au condus inexorabil spre blocarea oricăror soluţii paşnice, prin tratative, ale crizei orientale. Declanşarea unui nou război între imperiile rus şi otoman, devenită iminentă după refuzul Porţii de a accepta protocolul de la Londra, a impus guvernului de la Bucureşti să acţioneze rapid pentru a evita transformarea ţării noastre în teatrul unei conflagraţii pustiitoare sau într-o monedă de schimb la masa tratativelor postbelice. Evoluţia evenimentelor a infirmat, cu fiecare zi mai mult, aprecierile făcute …

Read More »

Armata română în preajma Războiului de Independenţă

Evenimentele din 1876-1877 au confirmat întru totul poziţia patriotică a forţelor naţionale care, decenii de-a rândul, militaseră constant pentru a pregăti poporul român să fie în măsură a redobândi cu armele libertatea şi independenţa ţării. Sosise timpul ca oştirea, susţinută moral şi material de întreaga naţiune, să reînvie pe câmpul de lupta gloria strămoşească, să se dovedească demnă continuatoare a tradiţiilor milenare care au marcat unitatea de destin a poporului român şi armatei lui. Odată ce armele aveau să cuvânte, urma ca armata română să probeze în faţa naţiunii, ca şi a întregii lumi, validitatea eforturilor ce se făcuseră pentru …

Read More »