Tag Archives: Război

Participarea României la războiul antihitlerist

Eliberarea întregii ţări de sub ocupaţia germano-horthystă După încheierea victorioasă a insurecţiei care a dus la eliberarea Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crişanei şi părţii de sud a Transilvaniei, armata română, credincioasă voinţei poporului, a dus mai departe lupta pentru curăţirea întregului teritoriu al României de trupele hitleriste şi horthyste şi pentru zdrobirea definitivă a forţelor inamice. Cot la cot cu armata sovietică, forţele armate ale României au pus în slujba victoriei toată capacitatea lor de luptă, în cursul operaţiunilor grele împotriva duşmanului armata română a avut sprijinul neprecupeţit al întregului popor care, înţelegând gravitatea şi importanţa momentului istoric, a urmat …

Read More »

Proclamarea independenţei României

Declaraţia făcută, în numele guvernului, de Mihail Kogălniceanu la sfârşitul lunii aprilie 1877 că între România şi imperiul otoman a survenit starea de război a constituit un nou pas important pe calea afirmării de sine-stătătoare a poporului nostru. Înşişi termenii în care a fost formulată această declaraţie, ca şi aceia ai moţiunii votate de Cameră şi Senat la 29 aprilie / 11 mai şi 30 aprilie / 12 mai exprimau ideea că România se considera dezlegată de orice obligaţii şi angajamente aparţinând vechii stări de dependenţă faţă de Poartă. Totuşi, judecate în lumina dreptului internaţional, nici declaraţia guvernamentală, nici moţiunea …

Read More »

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare la sudul Dunării în timpul Războiului de Independenţă (1877)

După mobilizarea armatei, în aprilie 1877, cele patru divizii româneşti şi-au desfăşurat efectivele pentru a acoperi întreaga linie a Dunării de la Turnu Severin la Călăraşi. Misiunea armatei era de a opri pe turci să invadeze teritoriul României, implicit de a proteja înaintarea trupelor ruseşti spre Dunăre. Divizia I şi a II-a, constituind Corpul I de armată, au luat poziţii de luptă în Oltenia, iar diviziile a III-a şi a IV-a, formând Corpul al II-lea, în sudul Munteniei. Punctele cele mai ameninţate de turci fiind Calafatul şi Bucureştii, o bună parte din trupe au fost concentrate în jurul acestor oraşe, …

Read More »

NATO după Războiul Rece

Sfârşitul războiului rece şi al bipolarismului (1955-1962) Începând din 1953, numeroasele schimbări din viaţa internaţională au contribuit la atenuarea tensiunilor specifice „războiului rece”. Moartea lui Iosif Stalin a marcat începutul „dezgheţului”, iar doctrina coexistenţei paşnice lansată de Nikita Hruşciov a amplificat acest proces. În răstimpul 1955-1962, bipolarismul, criteriul după care a funcţionat războiul rece, a dispărut. Patru sunt motivele principale: Începând din 1951, în Europa Occidentală s-a constituit o serie de organisme comunitare cu funcţii economice care continuau primul pas spre integrarea europeană în problema de apărare, crearea NATO. În 1955, prin Tratatul de la Viena, semnat de Anglia, Franţa …

Read More »

Efortul făcut de masele populare din toate provinciile româneşti pentru susţinerea Războiului de Independenţă

Războiul de Independenţă din 1877-1878 a solicitat întregul potenţial economic al statului şi a beneficiat într-un grad superior de girul moral şi material al poporului român, ilustrare elocventă a modului în care masele populare au ştiut să se ridice la înţelegerea intereselor superioare ale ţării. Masele populare din toate teritoriile locuite de poporul român, deoarece în toate evenimentele şi momentele hotărâtoare ale istoriei naţionale frontierele artificiale dispăreau în faţa impresionantei solidarităţi româneşti. Este şi aceasta o ilustrare elocventă a trăsăturii majore a poporului român, ca şi a altor popoare care au fost silite de vicisitudinile vremurilor să trăiască despărţite. Faptul …

Read More »

Participarea Transilvaniei la Războiul de 30 de ani

Domnia lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a început sub auspicii nu prea favorabile. Nobilimea, împărţită în facţiuni, a socotit prilejul potrivit pentru a încerca redobândirea supremaţiei politice pierdute în timpul lui Bethlen. În aceeaşi vreme, nobilimea catolică din Ungaria superioară care se afla sub stăpânire habsburgică, servind interesele imperiale, a încercat să-şi întindă puterea şi asupra Transilvaniei. Forţele lui Rakoczi, având şi ajutorul unor oşti comandate de viitorul domn al Ţării Româneşti, Matei Basarab, obţin o victorie la Rakamaz, urmată de o pace provizorie încheiată în 1631. Partida lui Rakoczi, întărită după această dată, a reuşit să facă faţă multiplelor …

Read More »

Domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit şi Războiul moldo-turc din 1574

În istoria Moldovei, cel de-al optulea deceniu al veacului al XVI-lea este marcat de anii domniei lui Ioan vodă (1572-1574) şi mai ales de lupta eroică pentru eliberare, purtată de moldoveni împotriva Imperiului Otoman. Tendinţele politice ale domniei lui Ioan Vodă Programul politic al noii domnii moldoveneşti urmărea întărirea puterii centrale şi eliberarea tarii de sub dominaţia otomană. În acest sens trebuie înţelese unele aspecte ale politicii economice externe şi interne, din anii 1572-1574. Actele privitoare la schimburile comerciale scot la iveală un anumit efort de a ocoli monopolul comercial turcesc, de a constitui unele rezerve de mărfuri ferite de …

Read More »

Prezenţa Craiovei în Războiul de Independenţă

În ziua de 9 mai 1877, în şedinţa parlamentului ţării Mihail Kogălniceanu făcea declaraţia istorică: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Populaţia Craiovei, ca şi a întregii ţări, a înţeles că independenţa proclamată trebuia apărată cu armele. Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în război, când trupele româneşti au fost concentrate la Dunăre, au participat şi unităţi din Craiova. Craiova se află în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman. Încă din toamna anului 1876 şi în cursul iernii s-au luat măsuri de apărare a oraşului Calafat şi de intensificare a instruirii unităţilor din Craiova. La 1 …

Read More »

Primul război civil din Anglia

Venise timpul ca fiecare englez să opteze pentru una din tabere. Or, cea mai mare parte dintre ei n‑ar fi dorit să opteze. Această revoluţie nu era ca acele valuri adânc răscolitoare care ridică masele. Ea aducea mai curând vrajbă în sânul claselor decât le ridica una împotriva alteia; 30 de pairi rămăseseră la Westminster; 80 îl urmaseră pe rege; 20 rămâneau neutri. Ca şi pairii, squireii şi yeomenii erau împărţiţi şi ei între cele două armate. Londra, oraş rebel şi protestant, se arăta favorabilă parlamentului, dar oraşele‑sedii ale diocezelor erau în favoarea episcopilor lor, deci în favoarea regelui. Cât …

Read More »

Contribuţia poporului român la Războiul ruso-turc din 1768-1774

În războiul din 1768-1774, acţiunea Rusiei în Principate a fost sprijinită de o parte mai mare a boierimii decât m timpul războiului precedent. Legăturile mai numeroase şi mai strânse dintre familiile boiereşti de la noi şi cele din Rusia, dintre reprezentanţii celor două biserici şi mai ales prestigiul internaţional considerabil mărit al Imperiului rus au făcut ca propaganda organizată în vederea războiului să găsească un ecou larg printre boierii celor două Principate. Programul politic al acestor boieri se poate cunoaşte din proiectele de organizare şi din memoriile prezentate Curţii de la Petersburg. Punctul esenţial era înlăturarea dominaţiei otomane, ceea ce …

Read More »