Tag Archives: Războaie

Al doilea război dintre Traian şi Decebal (vara 105 – vara 106 d.Hr.)

Decebal nu a respectat condiţiile grele impuse prin pacea din 102. El a reluat înarmarea dacilor, a început refacerea cetăţilor (la Sarmizegetusa, Blidaru şi Piatra Roşie există urme de refacere după demantelare), a restabilit legăturile cu potenţialii aliaţi (marcomani, bastarni) şi i-a atacat pe iazigi, aliaţii romanilor din Banat. Garnizoana romană de la Sarmizegetusa fusese retrasă după ce începuse demantelarea fortificaţiei. Probabil tot în această perioadă, Decebal a încercat să intre în contact cu regele Pacorus al părţilor pentru o acţiune comună contra Imperiului Roman, dar mesajul a fost interceptat. Informaţiile despre încălcarea tratatului din 102 au determinat Senatul roman …

Read More »

Războiul ruso-turc din 1828-1829 şi pacea de la Adrianopole

Războiul dintre Rusia şi Turcia din 1828-1829 a fost efectul agravării „chestiunii orientale” în legătură cu mişcarea de eliberare şi independenţă a grecilor. Această mişcare a suferit în anii 1825 şi 1826 unele înfrângeri, care i-ar fi fost fatale fără intervenţia Europei. Sultanul Mahmud a cerut, la sfatul Austriei, intervenţia lui Ali-paşa din Egipt, care a trimis în martie 1825, un corp expediţionar în Moreea. Peninsula a fost ocupată şi prădată, plantaţiile de vii şi măslini distruse, cetăţile Navarin, Calamata şi Tripoliţa au fost cucerite şi garnizoanele lor măcelărite. Missolonghi a capitulat după un asediu de 15 luni, pierzând două …

Read More »

Războiul ruso-turc din 1768-1774

Petru I cucerise supremaţia Mării Baltice, dar nu putuse împinge graniţele Rusiei până la ţărmul Mării Negre. La urcarea sa pe tron, Ecaterina a II-a (1762-1796) găsise chestiunea orientală în faza în care o lăsase Petru I. Problema succesiunii la tronul Austriei, războiul de 7 ani, rivalitatea colonială franco-engleză şi frământările interne din Rusia aruncaseră chestiunea orientală, pentru un sfert de secol, pe planul al doilea. Ecaterina a II-a avea s-o impună din nou, şi cu o forţă necunoscută până atunci, în centrul politicii europene. Printr-o intuiţie justă, ea a înţeles că, pentru a obţine sprijinul nobilimii, clerului şi armatei, …

Read More »

Războiul ruso-austro-turc din 1735-1739

Pacea de la Prut (1711), restituind tătarilor Azovul, îndepărtase din nou Rusia de ţărmul Mării Negre. În 1735, asigurată de alianţa austriacă şi de neutralitatea engleză, Rusia socoti momentul potrivit pentru a-şi lua revanşa. Sub comanda generalului Munnich, armata rusă porni spre sud, luă fără rezistenţă Azovul şi, străbătând linia Perecopului, eliberă în 1736 toată Crimeea. Cabinetul de la Viena, în înţelegere cu Rusia, interveni, oferind beligeranţilor mediaţia sa. Congresul de pace, întrunit la Nemirov, n-a fost decât o comedie, menită să justifice intervenţia militară a Austriei. La reluarea ostilităţilor, în timp ce ruşii atacă şi cuceresc Oceakovul, armatele austriece …

Read More »

Războaiele Ecaterinei a II-a cu turcii şi ţările române

La puţin timp după urcarea sa pe tron, Ecaterina a II-a a Rusiei căută să încoroneze prin faima războinică izbutita ei lovitură de stat. Încurcăturile polone duseră la un război cu Poarta, care a fost deosebit de norocos. Turcii numai pregătiţi nu erau: oastea lor rătăcea jalnic, fără plan, fără conducător şi fără mijloace de trai în timpul hotărâtoarei campanii din 1769, când căzură cetăţile basarabene şi ambele principate fură cucerite. În anii următori ruşii puseră stăpânire pe tot Bugeacul, şi tătarii fură strămutaţi de „bună voie” aiurea. După îndelungate negocieri şi după o nouă izbucnire a ostilităţilor, se ajunse …

Read More »

Sfârşitul războiului ţărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja

Lupta de la Timişoara a fost deosebit de grea. Armatele ţărăneşti, conduse de Gheorghe Doja, au reuşit să pună în mare primejdie cetatea, aducând pe apărători. În pragul capitulării, din cauza lipsei de alimente şi armament. Dar, cu toată vitejia ţărănimii, care a făcut sacrificii supraomeneşti, răsculaţii nu au putut înfrânge atacurile concentrice ale oştirilor nobiliare, bine înarmate şi foarte numeroase. Sosirea armatelor nobilimii din Transilvania, care, din cauza fărâmiţării cetelor ţărăneşti, nu au putut fi. Împiedicate să-şi facă drum spre Banat, a fost hotărâtoare. Atacul acestora, dat prin surprindere, a pus în imposibilitate pe răsculaţi să se mai apare. …

Read More »

Marele război dintre Anglia şi Germania

La mijlocul secolului al XIX‑lea şi până prin 1890, un război pe viaţă şi pe moarte între Germania şi Anglia ar fi părut de neconceput. Aceste două ţări, care‑şi aminteau cu plăcere de originea şi religia lor comună, nu aveau interese opuse. Dinastiile lor erau unite prin cele mai strânse legături de familie. Rivală a Rusiei în Asia, a Franţei în Africa, Anglia nu întâlnea în drumul său, nicăieri în lume, vreo piedică din partea Germaniei. La începutul secolului al XX‑lea, situaţia se schimbă. Se ivise un nou suveran – după Filip al II‑lea, după Ludovic al XIV‑lea, după Napoleon …

Read More »

Războiul celor Două Roze (1455-1485)

Războiul celor Două Roze (1455-1485) reprezintă o serie de războaie civile dinastice între casele de Lancaster şi York, pentru tronul Angliei. Denumirea a fost inspirată de blazoanele celor două case, trandafirul alb al casei de York şi cel roşu al casei de Lancaster. Ambele aveau pretenţii la tron, invocând descendenţa după Eduard III. Casa de Lancaster ocupa tronul din 1399, dar sub domnia lui Henric VI ţara a fost la un pas de anarhie, astfel că în 1453, în timpul uneia dintre crizele de nebunie ale lui Henric, ducele de York a fost numit protectorul regatului. În 1455, Henric şi-a …

Read More »

România în timpul Războiului Rece

Situaţia internaţională La sfârşitul celui de al doilea război mondial lumea devine bipolară din punct de vedere politic şi militar. Statele Unite erau incontestabil cel mai puternic stat din lume. Cu o economie foarte puternică, puţin afectată de război, cu o mare flotă şi o armată prezentă în Europa de Vest şi Extremul Orient, Statele Unite îşi manifestă supremaţia în lume. URSS a fost propulsată de război în poziţia de a doua mare putere a lumii. Marile sacrificii umane, întărirea prestigiului internaţional ca urmare a victoriilor împotriva Germaniei, instaurarea dominaţiei în răsăritul Europei au favorizat afirmarea statului sovietic în lume. …

Read More »

Proclamarea independenţei României (9 mai 1877)

Încă la 25 aprilie / 7 mai, „Românul” cerea proclamarea independenţei. A doua zi, 26 aprilie / 8 mai, artileria română răspundea la Calafat bombardamentului turcesc, trăgând asupra Vidinului. Se ajunsese la starea de război cu Turcia. În masele largi, agitaţia pentru independenţă se intensificase. «Nu vă faceţi idee – scria în această vreme din Bucureşti Farcy, corespondentul ziarului parizian „Le Constitutionnel” – de indignarea care domneşte în Bucureşti contra turcilor. Lumea e hotărâtă la cele mai mari sacrificii pentru a cuceri independenţa». Chiar în rândurile deputaţilor şi senatorilor, curentul pentru proclamarea imediată a independenţei şi a stării de război …

Read More »