Tag Archives: Prozatori

Dimitrie Batova

Dimitrie Batova (pseudonimul literar al lui Dimitrie Popescu) (8 iunie 1909, Cuzgun, azi Ion Corvin, judeţul Constanţa – 27 noiembrie 1942, Călăraşi) – poet şi prozator. A urmat clasele primare şi liceul în comuna natală şi la Silistra, unde se va stabili cu familia în 1919. Îşi ia bacalaureatul în 1928, cu multe laude, dar înscris la Facultatea de Litere, e nevoit să abandoneze studiile din cauza situaţiei materiale precare. Cum îi plăcea să citească, se angajează ca bibliotecar la liceul din Silistra (1926-1932), aici îndeplinind şi funcţia de pedagog. Din 1929, suplineşte catedrele de religie, fizică-chimie şi desen. Preşedinte …

Read More »

Ioan A. Bassarabescu

Ioan Alexandru Bassarabescu (17 decembrie 1870, Giurgiu – 29 martie 1952, Bucureşti) – prozator. Este fiul Elisabetei (născută Starostescu) şi al pitarului Alexandru Bassarabescu. Bassarabescu urmează clasele primare la Bucureşti, unde familia se mutase în 1877. Înscris în 1884 la Liceul „Sf. Sava”, îşi ia bacalaureatul în 1891. Va urma Facultatea de Litere şi Filosofie, absolvind în 1896. Silit, în urma morţii tatălui său, să-şi caute o slujbă, studentul se angajase ca „impiegat” în Ministerul de Finanţe. În 1896 suplinea o catedră de geografie la Liceul „Unirea” din Focşani, pentru ca din decembrie 1897 să fie transferat Ia Ploieşti. Luându-şi …

Read More »

Jean Bart

Jean Bart (pseudonimul literar al lui Eugeniu [Eugenie] Botez) (28 noiembrie 1874, Burdujeni-Suceava – 12 mai 1933, Bucureşti) – prozator. Tatăl lui Bart, căpitanul de dorobanţi Panaite Botez, se distinge în Războiul pentru Independenţă şi avansează până la gradul de general de brigadă. Mama, Smaranda, fiică a căminarului Nastasachi Mihail, absolvise un pension francez. În 1878, familia se mută la Iaşi, unde în toamna lui 1883 Bart îl are ca institutor, în clasa a doua, pe Ion Creangă. Între 1886 şi 1889 este elev la gimnaziu, iar în august 1869 e înmatriculat la Şcoala fiilor de militari. Din septembrie 1894, …

Read More »

Aurel Maria Baros

Aurel Maria Baros (6 martie 1955, Urluieni, judeţul Argeş) – prozator. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1980), Baros lucrează ca economist la Uniunea Scriitorilor, înfiinţându-şi în 1990 propria editură – AMB. A debutat cu poezie în liceu, în revista „Muguri” (1972), continuând cu proză scurtă în „România literară”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „Contemporanul”, „Steaua” etc. Debutează editorial în 1986, cu romanul Pământul ne rabdă pe toţi, care primeşte Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor şi Premiul revistei „Argeş”. De la început a fost remarcată apropierea romanului de debut al lui Baros de Moromeţii lui Marin Preda – roman …

Read More »

George Baronzi

George Baronzi (20 octombrie 1828, Brăila – 28 mai 1896, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi traducător. Este fiul lui Anton Baronţi (sau Baronschi), avocat, venit în Ţara Românească din insula Zante. Baronzi ocupă o serie de slujbe în administraţia judeţelor Dâmboviţa, Vlaşca, Covurlui, Ialomiţa şi la Craiova. Autor prodigios de poezie, proză şi teatru, traducător productiv, Baronzi este unul dintre aceia care şi-au făcut din scris o preocupare de-o viaţă. Debutează timpuriu, în 1844, cu drama Eleonora. Colaborează, timp de jumătate de secol, la diferite publicaţii. În 1845 scria la „Curierul românesc”, în 1848 era redactor al revistei …

Read More »

Iurie Barjanschi

Iurie Barjanschi (6 septembrie 1922, Braşov – 11 septembrie 1986, Orhei, Basarabia) – poet, prozator şi traducător. Încă elev la Liceul „B.P. Hasdeu” din Chişinău, pe care îl va absolvi în 1940, a debutat în presă cu versuri (1936). Numeroasele volume de poezie şi proză tipărite între 1948 şi 1982 (între care Drumul spre fericire, Cuvânt despre pace, Zile roşii) colportează şi ilustrează un repertoriu de teme date, impuse, tot felul de clişee proletcultiste, într-un limbaj primitiv. Concomitent, Barjanschi a tradus din J.W. Goethe, Aleksandr Puşkin, Mihail  Lermontov etc. Opera literară Drumul spre fericire, Chişinău, 1948; Poezii pentru şcolari, Chişinău, …

Read More »

Constantin Barcaroiu

Constantin Barcaroiu (24 ianuarie 1895, Bucureşti – 21 aprilie 1974, Bucureşti) – poet şi prozator. Fiu al unor locuitori, probabil foarte strâmtoraţi, ai periferiei bucureştene, Barcaroiu a urmat cu mari greutăţi şcoala primară şi liceul, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri şi cronici dramatice în nenumărate reviste şi ziare din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” etc. Câteva strofe îi apar …

Read More »

Petre Barbu

Petre Barbu (20 iulie 1962, Galaţi) – prozator şi dramaturg. Provine dintr-o familie de muncitori. După studiile liceale la Galaţi, a absolvit tot aici, în 1988, Facultatea de Mecanică a Universităţii Tehnice, lucrând apoi ca inginer la „Electroargeş” din Curtea de Argeş. Debutează publicistic în revista studenţească „Orientări” (Galaţi), după care Laurenţiu Ulici îi prefaţează un grupaj de proze scurte, Scara mea de incendiu. Din 1995 este redactor la „Capital”. În 1990 a beneficiat de o bursă de specializare în jurnalism, în Statele Unite. Ioan Buduca a caracterizat exact proza lui Barbu, observând că „personajele se mişcă în firescul corupt …

Read More »

Marian Barbu

Marian Barbu (29 septembrie 1939, sat Mileşti, comuna Şimnicu de Sus, judeţul Dolj) – prozator şi critic literar. Este fiul Elenei şi al lui Constantin Barbu, ţărani. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi Facultatea de Limba şi Literatura Română (1959-1964) a Universităţii din Bucureşti. Funcţionează ca profesor la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” (1964-1999) din Craiova, iar între 1965 şi 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte”. După 1990, este şi redactor-şef al revistei „Meridian” (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul” din Craiova. Colaborează la revistele „Argeş”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Ramuri”, „Analele Universităţii din Craiova”, „Literatorul”, „Caiete critice” …

Read More »

Ana Barbu

Ana Barbu (5 februarie 1936, Bulboaca, judeţul Chişinău, Basarabia) – prozatoare. A absolvit, la Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia limbă şi literatură română, în anul 1958. Lucrează iniţial în învăţământ, între anii 1966 şi 1971, este redactor la revista „Tomis” din Constanţa, apoi, din 1972 până în 1984, la Editura Eminescu, iar în perioada 1984-1993, la Editura Cartea Românească. A debutat cu schiţe în revista „Luceafărul”, al cărei premiu pentru proză l-a obţinut în 1963. Prima ei carte, Nunta de argint, apare în 1966. Proza scurtă publicată de Barbu reuneşte schiţe şi povestiri în care sunt analizate stări afective variate, …

Read More »