Tag Archives: Prozatori

Petre Bellu

Petre Bellu (18 iunie 1896, Turnu Măgurele, judeţul Teleorman – 14 noiembrie 1952, Bucureşti) – prozator şi autor dramatic După terminarea şcolii primare în Roşiori de Vede, unde se stabiliseră părinţii săi (Sevastia şi Enache), de origine macedoromână, Bellu îşi părăseşte familia (decimată de tuberculoză) şi vagabondează, oprindu-se prin 1911 la Bucureşti, unde învaţă şi profesează tâmplăria. Frecventează întrunirile mişcării socialiste, aderând la o ideologie sentimental-umanitaristă care va deveni principiul generator al scrisului său. Câteva articole îi apar în presa socialistă, apoi, în 1929, debutează, în „Foaia tinerimii” cu povestea Gheorghe Bolboacă. Succesul primei cărţi, Apărarea are cuvântul (1934), dă …

Read More »

Pavel Bellu

Pavel Bellu (14 martie 1920, Vrăniuţ, judeţul Caraş-Severin – 9 ianuarie 1988, Cluj Napoca) – poet, prozator şi eseist. Este fiul Rujei (născută Peia) şi al lui Pavel Bellu, ţărani. A urmat Liceul „General Dragalina” din Oraviţa, luându-şi bacalaureatul la Timişoara (1939). S-a înscris la Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, pe care a întrerupt-o din cauza războiului, trecând în 1940 la Şcoala militară de ofiţeri, terminată în 1943. În 1945, s-a stabilit la Cluj, unde a urmat Facultatea de Filosofie şi Litere (1945-1948). În 1975, şi-a susţinut examenul de doctorat cu teza Tragicul senin, sub îndrumarea …

Read More »

Vladimir Belistov

Vladimir Belistov (22 aprilie 1918, Chişinău – 21 februarie 2000, Chişinău) – poet, prozator şi traducător. Este fiul Anastasiei (născută Nicolaev) şi al lui Nicolae Belistov. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1948). A scris poeme pentru copii şi tineret (Grică Pierde-Vară, 1955, Lauda de sine nu miroase-a bine…, 1957), proză (romanele Două surori, în revista „Nistru”, şi Soldaţii, apărut fragmentar în săptămânalul „Cultura”), a publicat reportaje, schiţe, recenzii şi cronici teatrale în reviste şi ziare din Chişinău („Cultura”, „Nistru”, „Femeia Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Învăţătorul sovietic”, „Tinerimea Moldovei”). Cunoscător temeinic al limbilor greacă, latină, …

Read More »

Marica Beligan

Marica Beligan (1943, La Louviere, Belgia – 27 februarie 1993, Bucureşti) – prozatoare şi traducătoare. Este fiica baroanei Jeanne de Siemmons şi a lui Petru Pop. A urmat cursuri de artă dramatică la Conservatorul din Bruxelles. La 13 ani debutează, în Belgia, cu un volum de nuvele, apărut la editura Leclerc. În 1965, vine la Bucureşti, în cadrul schimburilor culturale româno-belgiene. Aici îl cunoaşte pe actorul Radu Beligan, cu care se căsătoreşte, stabilindu-se definitiv în România. Cu toate că a scris câteva piese, Căutăm autor dramatic, Absenţa conştiinţei etc., în urzeala cărora pot fi detectate modele, trimiteri la genul comediei …

Read More »

Anamaria Beligan

Anamaria Beligan (15 noiembrie 1958, Bucureşti) – prozatoare. Este fiica Danei Lovinescu (născută Crivetz) şi a actorului Radu Beligan. A absolvit secţia de regie film (promoţia 1981) a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. În 1982 părăseşte România şi, după şapte luni de lagăr în Germania, emigrează în Australia. Lucrează ca regizor şi scenarist la Melbourne, predă la Australian Film, Television and Radio din Sydney. A publicat în „Vatra”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Orizont” şi „Arc”. O relaţie oarecum paradoxală face ca abia cea de-a doua carte publicată de Beligan, romanul Scrisori către Monalisa (1999), să atragă atenţia asupra calităţilor …

Read More »

Nicolae N. Beldiceanu

Nicolae N. Beldiceanu (15 mai 1881, Rădăşeni, judeţul Suceava – 9 iunie 1923, Sibiu) – prozator, traducător şi autor dramatic. Este fiul Aglaei, fiica preotului Gheorghe Lateş din Rădăşeni, şi al lui Neculai Beldiceanu, poetul de la „Contemporanul”. Beldiceanu, încredinţat tatălui, în urma despărţirii părinţilor, îşi face studiile secundare în Iaşi. La Liceul Naţional îl cunoaşte pe Mihail Sadoveanu şi, din 1896, cei doi rămân legaţi printr-o nezdruncinată prietenie, evocată de Sadoveanu în Anii de ucenicie şi de Beldiceanu într-o proză intitulată Visuri. Împreună au tradus din Turgheniev Povestiri vânătoreşti, plănuind şi un roman satiric, Isprăvile părintelui Tărăboi; materia unor …

Read More »

Ion Beldeanu

Ion Beldeanu (22 august 1939, Zamostea, judeţul Suceava) – poet şi prozator. Este fiul Olimpiei (născută Irimescu) şi al lui Ion Beldeanu, militar căzut pe front la Odessa (1941). A absolvit Şcoala Pedagogică din Rădăuţi, apoi a urmat cursurile unei şcoli postliceale de bibliotecari şi ale Facultăţii de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, după care, vreme de un an, a fost învăţător la ţară, iar din 1966 s-a consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres pentru judeţul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al …

Read More »

Adrian Beldeanu

Adrian Beldeanu (10 iunie 1935, Lugoj, judeţul Timiş – 30 iunie 1994, Bucureşti) – poet şi prozator. Fiu al unui medic veterinar, Beldeanu a absolvit liceul la Bârlad (1952), urmând apoi, la Bucureşti, Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1954) şi Facultatea de Drept (1954-1958). Din 1959, s-a înscris în barou şi a funcţionat ca avocat pledant. Debutează în „Luceafărul”, în 1966. Desfăşoară regulat şi activitate publicistică (mai ales cronică plastică), în publicaţiile conduse de Eugen Barbu (în „Săptămâna culturală a Capitalei”, publică, în serial, între 1973 şi 1977, un Dicţionar plastic selectiv, alcătuit din articole micro-monografice despre plasticieni români contemporani), …

Read More »

Maya Belciu

Maya Belciu (22 mai 1926, Lugoj, judeţul Timiş) – prozatoare. Este fiica Alexandrinei (născută Siminescu) şi a lui Tiberiu Belciu, funcţionar. Belciu face liceul la Caransebeş, Craiova şi Timişoara („Notre-Dame” şi „Carmen Sylva”), după care urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj. Va absolvi doi ani la Facultatea de Medicină şi va trece apoi la Institutul de Teatru din Cluj. În anul al doilea, intră în trupa Teatrului Naţional din Cluj, după care se transferă la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi la Teatrul Naţional din Timişoara. În 1961, în urma unui concurs, vine la Bucureşti la Teatrul Regional (dramă …

Read More »

Florian I. Becescu

Florian I. Becescu (25 martie 1878, Piteşti – 7 mai  1914, Piteşti) – poet şi prozator. Fiu de preot, Becescu a absolvit în 1893 gimnaziul în oraşul natal. A urmat, pesemne, şi o altă şcoală, căci devine curând telegrafist, profesie ce-l va face să peregrineze prin ţară. În anii 1903 şi 1904 se găsea la Bruxelles, după unii pentru a-şi îngriji sănătatea precară. Aici era ales preşedinte al Societăţii studenţilor români din Belgia. Becescu debutează, cu o schiţă şi cu o poezie, în 1896, în ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note şi …

Read More »