Tag Archives: Prozatori

Martha Bibescu

Martha Bibescu (15 ianuarie 1886, Bucureşti – 28 noiembrie 1973, Paris) – prozatoare, eseistă, memorialistă şi politiciană româncă stabilită în Franţa. Este fiica Smarandei Mavrocordat, descendentă din spiţă voievodală, şi a lui Ion Lahovary, om politic şi diplomat în timpul domniei lui Carol I. Şi-a petrecut, un timp, copilăria, la conacul părinţilor din Baloteşti, iar apoi în Franţa. Aici va primi o educaţie aleasă, continuată într-o mănăstire din Belgia. În 1905 se căsătoreşte cu George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, dobândind, prin această alianţă, titlul de principesă. Întreprinde o călătorie prin Persia şi Turcia, iar impresiile le va …

Read More »

Ion Biberi

Ion Biberi (21 iulie 1904, Turnu Severin – 27 septembrie 1990, Bucureşti) – prozator, eseist şi critic literar. Mama lui Biberi era fiica unui emigrant francez, Pierre Gayraud, arhitect-antreprenor, venit în Principate către 1870 şi stabilit la Turnu Severin. Tatăl, căpitanul de marină Constantin Biberi, era fiu al lui Andrei Biberi, doctor în medicină, cu studii la Leipzig. Biberi învaţă la o şcoală catolică din oraşul natal, iar din 1915, la Liceul Militar din Craiova. După terminarea acestuia, frecventează clasa a VIII-a la Liceul „Traian” din Turnu Severin, iar din toamna lui 1922 devine student al Facultăţii de Medicină din …

Read More »

Marcu Beza

Marcu Beza (30 iunie 1882, Vlaho-Clisura, Macedonia – 30 mai 1949, Bucureşti) – prozator, poet, eseist, folclorist, critic literar şi diplomat. A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist şi publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legaţia Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra şi Oxford. În 1916, la intrarea României în război, se întoarce …

Read More »

Ştefan Berciu

Ştefan Berciu (13 iulie 1928, Bucureşti – 13 ianuarie 2000, Bucureşti) – prozator şi dramaturg. Absolvent al Liceului comercial „Kreţulescu” din Bucureşti, în 1951 îşi ia licenţa la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliţia Judiciară. În proză, Berciu debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului poliţist, lucrat cu meşteşug, dar fără un simţ deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971; Insula spionilor, 1972; Întâlnire în Valea Morţii, 1974; Preţul tăcerii, 1974; Pichetul în …

Read More »

Vladimir Beşleagă

Vladimir Beşleagă (25 iulie 1931, comuna Mălăieşti, Transnistria) – prozator, eseist şi traducător. Este fiul Eugeniei (născută Ciocârlan) şi al lui Vasile Beşleagă, contabil. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1955), îşi pregăteşte doctoratul la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova, având ca temă de cercetare creaţia lui Liviu Rebreanu. A colaborat la publicaţiile „Cultura”, „Chipăruş”, „Nistru” etc. I s-au decernat Premiul de Stat (1978) şi titlul de lucrător emerit al culturii (1981). Beşleagă debutează editorial în 1956 cu o culegere de povestiri, Zbânţuilă, urmată de alte cărţi de literatură …

Read More »

Valentin Berbecaru

Valentin Berbecaru (24 februarie 1927, Bucureşti – 27 ianuarie 1988, Bucureşti) – prozator. Este fiul Iuliei (născută Mihăilescu) şi al lui Ion Berbecaru, funcţionar superior la Banca Naţională. Face gimnaziul şi liceul (1938-1947) în Bucureşti, urmează doi ani la Facultatea de Ştiinţe Juridico-Administrative, frecventând ulterior diverse şcoli serale şi de reciclare pentru activitatea de contabil şi administrator. Funcţionează ca secretar la o şcoală a Ministerului Telecomunicaţiilor (1952-1953), apoi se angajează contabil la gospodăriile agricole de stat din Ceptura, Dumbrăveni şi Rupea (1953-1959). Între 1959 şi 1962, lucrează ca administrator la Institutul Politehnic Bucureşti, şef de depozit la o întreprindere de …

Read More »

Annie Bentoiu

Annie Bentoiu (1 mai 1927, Bucureşti) – poetă, prozatoare şi traducătoare. Provine dintr-o familie de intelectuali: tatăl – medic, mama, de origine elveţiană, stabilită, prin căsătorie, în România în 1920. Urmează liceul la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, unde susţine şi bacalaureatul (1945). Face studii universitare de drept, întrerupte în 1949, după căsătoria cu muzicianul Pascal Bentoiu. Între 1950 şi 1954, este funcţionară la fabrica „Zorile” din Jilava. Mai mulţi membri ai familiei, foşti demnitari, suferă în acest interval condamnări la detenţie. Din 1960 lucrează ca traducător în limba franceză pentru diverse publicaţii româneşti („Revue roumaine”, „Cahiers roumains d’etudes …

Read More »

Mihai Beniuc

Mihai Beniuc (20 noiembrie 1907, Sebiş, judeţul Arad – 24 iunie 1988, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, eseist, memorialist, psiholog şi creatorul şcolii româneşti de psihologie animală. Este fiul Veselinei şi al lui Atanasie Beniuc, ţărani. Urmează şcoala primară maghiară din sat şi Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1921-1928), terminat în particular. Licenţiat în psihologie, sociologie, filosofie al Universităţii din Cluj (1931), face studii de psihologie animală la Hamburg, sub îndrumarea biopsihologului J. von Uexkull. Îşi ia doctoratul în ştiinţe psihologice, la Universitatea din Cluj, cu teza Învăţare şi inteligenţă la animale (1934), devenind primul specialist român în psihologie animală …

Read More »

Vilhelm Beneş

V. (Wilhelm) Beneş (27 februarie 1907, Târgu Jiu – 26 aprilie 1960, Bucureşti) – prozator şi eseist. Fiu al lui Gotlieb Beneş, ceramist ceh stabilit la Târgu Jiu în 1900 şi căsătorit cu Emma Hubner, de origine germană, Beneş urmează cursurile şcolii primare şi primii ani de liceu în oraşul natal, îşi face studiile secundare la Craiova, se înscrie apoi la Academia Comercială din Bucureşti şi, în fine, frecventează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Debutează aici ca artist plastic într-o expoziţie de pictură în alb-negru şi este totodată profesor de desen, critic de artă şi gazetar. Revine apoi …

Read More »

Ury Benador

Ury Benador (pseudonimul literar al lui Simion Schmidt) (1 mai 1895, Milişăuţi, judeţul Suceava – 23 noiembrie 1971, Bucureşti) – prozator. Dintre cei şase copii ai Liubei (născută Schmidt) şi ai lui Moise Grinberg, croitor din Mihăileni, stabilit, ulterior, la Brăila, Benador, al doilea născut, a trebuit să ia de timpuriu viaţa pe cont propriu. Lipsit de mijloace, a întrerupt pregătirea şcolară la nivelul ciclului primar, dar nici una dintre ocupaţiile încercate (librar, vânzător de vopsele etc.) nu-l va reţine. Şi-a însuşit, ca autodidact, limbile ebraică, franceză şi germană, care, alături de idiş şi română, i-au lărgit orizontul. Activează în …

Read More »