Tag Archives: Prozatori

Gheorghe Crăciun

Gheorghe Crăciun (8 mai 1950, Tohanu Vechi, judeţul Braşov) – prozator, eseist şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Letcă), funcţionară, şi al lui Ştefan Crăciun, inginer. A absolvit în 1973 Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, cu o lucrare de licenţă despre Teoria cazurilor lui John Fillmore. Spiritul de echipă – boală de care, după cum declară singur, scriitorul nu s-a vindecat niciodată – îşi face simţite simptomele începând de acum: „Până în 1973, la terminarea facultăţii, am făcut parte dintr-un grup de tineri care redactau revista de perete-afiş «Noii». Aceşti tineri se numeau Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, …

Read More »

Mihail Crama

Mihail Crama (pseudonimul literar al lui Eugen Enăchescu Pasad) (1 ianuarie 1923, Cetatea Albă, Basarabia – 16 aprilie 1994, Bucureşti) – poet şi pro­zator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu şi al Mariei (născută Pasad), soră medicală. Probabil din dorinţa tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iaşi, dar şi-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1945. A îmbrăţişat cariera juridică, desfăşurându-şi activitatea la Brăila şi Bucureşti. În timpul celui de-al …

Read More »

Marta Cozmin

Marta Cozmin (pseudonimul literar al Martei Pop) (31 ianuarie 1930, Bucureşti) – prozatoare. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din Bucureşti în 1956. A debutat cu volumul de proză scurtă Geamantanul din America, în 1969. Acesta, precum şi următorul, Câinele şi gramofonul (1973), dezvăluie o autoare extrem de înzestrată pentru genul scurt, amestecul de ironie, duioşie şi umor caracterizând majoritatea schiţelor, în care evoluează personaje bine conturate, chiar dacă ele se înscriu mai totdeauna în banalul cotidian. Uneori comicul e atenuat de o undă de melancolie, ca în Obsesia, O linguriţă de şerbet sau Năzdrăvana Alisa. Întreaga recuzită este preluată şi …

Read More »

Dumitru Covalciuc

Dumitru Covalciuc (2 ianuarie 1947, Oprişeni, judeţul Cernăuţi, Bucovina) – prozator, folclorist şi istoric literar. După absolvirea Facultăţii de limbi străine a Universităţii din Cernăuţi (1971), a fost şef de secţie la ziarul „Zorile Bucovinei”, preşedinte al cercului Arboroasa şi director al Institutului Obştesc de Istorie, Restituiri Literare şi Folclorice „Dimitrie Onciul”. Covalciuc desfăşoară o activitate intensă de valorificare a moşte­nirii culturale a românilor din nordul Bucovinei, editează analele „Ţara Fagilor” (din 1992), revistele trimestriale „Mio­riţa” (din 1992), „Codrul Cosminului” (din 1993), „Calendarul creştin ortodox al românilor bucovineni” etc. Este autor al unor colecţii de folclor din Bucovina, apărute începând …

Read More »

Ioan Covaci

Ioan Covaci (30 ianuarie 1940, Oradea) – poet, prozator şi tradu­cător. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu. Este frate cu Aurel Covaci. După absolvirea Liceului „Emanuil Gojdu” din localitatea natală, devine student al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, de unde este însă exmatriculat în anul al doilea (1958), ca urmare a arestării fratelui său şi a condamnării acestuia pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. Este nevoit să lucreze ca factor poştal (1958), frezor (1959) şi asistent de farmacie (1963). Datorită relaxării poli­tice din 1964, se poate înscrie din nou la facultate, de această dată la …

Read More »

Cornel Cotuţiu

Cornel Cotuţiu (15 februarie 1945, Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud) – prozator. Tatăl, Nicolae Cotuţiu, era muncitor; mama, Elena (născută Băitaş), îşi încropise, se pare, o mică „bibliotecă”, dând astfel, celor doi copii ai săi şi primul imbold spre lectură. Între 1951 şi 1962, urmează primele patru clase primare, ciclul gimnazial şi liceul în localitatea de baştină. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, trece, ca suplinitor, prin Hrip, Călata, Izvorul Crişului, Călăţele (1968-1974), Nuşeni şi Bozieş (1974-1975), pentru a se stabili, în cele din urmă, în ţinutul natal, ca profesor titular de limba şi literatura română, la un …

Read More »

Sandra Cotovu

Sandra Cotovu (9 ianuarie 1898, Hârşova, judeţul Constanţa – 17 iulie 1987, Bucureşti) – prozatoare. Fiică a Mariei (născută Găitan) şi a lui Constantin Oancea, mare proprietar, Cotovu (al cărei prenume la naştere e Constanţa) se căsătoreşte după absolvirea liceului cu inginerul Virgil Cotovu şi locuieşte aproape două decenii la Constanţa, unde duce o existenţă fără griji materiale, mondenă. La fel va face şi în capitală, frecventând mediile artistice (între care şi cenaclul Sburătorul), călătorind mult. Acest mod de viaţă este în bună măsură ilustrat în scrierile sale. O încercare nereuşită de a publica proză în „însemnări literare” (1919) determină …

Read More »

Traian Coşovei

Traian Coşovei (24 martie 1921, Somova, judeţul Tulcea – 16 iulie 1993, Bucureşti) – poet, prozator şi reporter. Este fiul Anei (născută Oprea) şi al lui Ion Coşovei, pescar. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1947). Debutează în revista „Lumea” (1946), cu poemul Femeia din camera obscură, iar în volum cu nuvela La Taliane (1950), inspirată din viaţa pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962). Cu reportajele din Împărăţia vânturilor (1954), care au reţinut atenţia lui Geo Bogza, Coşovei începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor care îi …

Read More »

Sebastian Costin

Sebastian Costin (11 septembrie 1939, Galaţi – 30 noiembrie 1997, Tel Aviv, Israel) – poet, prozator şi traducător. După absolvirea liceului, la Galaţi, în 1955 intră la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”, devenită apoi Secţia de literatură şi critică a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1960. Se întoarce în Galaţi, unde este, pe rând, bibliotecar, metodist la Casa Creaţiei Populare, secretar literar la teatrul local. În 1967 devine ziarist la „Scânteia tineretului” şi se afirmă în calitate de cronicar dramatic. Debutează cu versuri, dar scrie şi romane poliţiste, în colaborare cu Ion Maximilian (semnate cu pseudonimul Ştefan Marian). Se …

Read More »

Jacques G. Costin

Jacques G. Costin (13 aprilie 1895, Bucureşti – 22 decembrie 1971, Paris) – prozator. Este fiul Rebecăi şi al lui David Goldschlager. A urmat studii de drept, fără a practica avocatura. Discret personaj al avangardei româneşti, însă recunoscut ca „un ferment şi un animator”, fire profund boemă, Costin a fost un partener de emulaţie inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea şi F. Brunea-Fox. Continuator al prozei în re­gistru absurd a lui Urmuz, Costin începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la „Facla”, „Chemarea” şi la „Con­timporanul” (cooperând şi la construirea acestei reviste). Volumul Exerciţii pentru mâna dreaptă …

Read More »