Tag Archives: Proză

Marin Sorescu – poezii şi proze despre vieţuitoare

Prin volumele Unde fugim de-acasă? (1966), Cocostârcul Gât-Sucit, O aripă şi-un picior – Despre cum era să zbor (1970), Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic (1973), Cirip-Ciorap (1993), Lulu şi Gulu-Gulu (1995) şi Diligenţa cu păpuşi, Marin Sorescu aduce în literatura pentru copii o operă originală nu atât prin conţinut, cât prin formă – foarte modern scrisă şi accesibilă copiilor. Unde fugim de-acasă?, apărută în 1966, cu subtitlul Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti reprezintă o antologie de mici proze ritmate care descriu universul infantil într-o permanentă relaţie cu cei cărora li se adresează. M.N. Rusu îl consideră un …

Read More »

George Topârceanu – poezii şi proze despre vieţuitoare

George Topârceanu aduce în literatura română, cu volumele sale de versuri Parodii originale. Balade vesele şi triste, Migdale amare, o poezie tradiţională, realistă, delicată, fiind definit, de criticul Constantin Ciopraga, drept un umorist sentimental. În cadrul operei lui George Topârceanu baladele şi rapsodiile ocupă un loc important. În volumul Balade vesele şi triste este fascinat de existenţa plantelor, păsărilor, gâzelor, pe care le descrie în imagini graţioase ce alternează umorul şi lirismul. Poetul umanizează lumea plantelor şi a gâzelor, de aceea a fost mereu comparat cu Emil Gârleanu, datorită sensibilităţii sufleteşti şi realizării artistice. În volumele Baladele vesele şi triste …

Read More »

Tudor Arghezi – poezii şi proze despre vieţuitoare

Poet cu o îndelungată şi bogată activitate literară, Tudor Arghezi a debutat la sfârşitul secolului al XIX-lea în cercul literar al lui Al. Macedonski, făcând parte din grupul de liceeni bucureşteni atraşi de inovaţiile liricii simboliste pe teme religioase. Poet şi prozator, dar şi un temut şi talentat publicist, Tudor Arghezi a fost cel care a inaugurat în presa noastră interbelică o specie de mare succes, tableta. A creat versuri inspirate din teme majore (viaţă, moarte, iubire, ură, prietenie, condiţia creatorului şi a artei, raporturile omului cu divinitatea şi cu celelalte fiinţe din univers etc.) şi a tipărit peste 20 …

Read More »

Otilia Cazimir – poezii şi proze despre vieţuitoare

Poetă, prozatoare, publicistă, traducătoare, Otilia Cazimir s-a dedicat poeziei (60 de volume), primind numeroase premii literare (premiul Academiei Române, premiul „Femina Vie-Heureuse” (1927), premiul Naţional pentru Literatură (1937). Volumele sale, de sursă biografică, sunt adevărate confesiuni sentimentale strecurate în mici pasteluri, care păstrează ecouri simboliste, relevând aceeaşi delicateţe în perceperea naturii şi a sufletului infantil, cu inflexiuni de umor gentil. A debutat cu volumul Lumini şi umbre (1923), pentru care i s-au recunoscut afinităţi cu Alice Călugăru în privinţa talentului deosebit, a formei concentrate, a capacităţii de a obţine maximum de efect artistic, însuşiri rare ale poeziei feminine: sobrietatea în …

Read More »

Elena Farago – poezii şi proze despre vieţuitoare

„Vestală neobosită a focului sacru” (Perpessicius), poetă de o mare sensibilitate, Elena Farago se detaşează printr-o creaţie complexă şi viguroasă, marcată de muzicalităţi suave şi claritate imagistică, chiar cu implicaţii sociale, folosind uneori metodele semănătoriste ca fundal pentru o formulă lirică de mediere a tradiţionalismului cu modernismul de expresie simbolistă. A apărut într-o epocă în care poezia feminină nu cunoştea decât scrisul minor al Mariei Cunţan. Îşi începe activitatea literară în publicistica muncitorească, semnând mai întâi reportaje în „România muncitoare” în 1902, cu pseudonimul Fatma. Figura şi în registrele socialiştilor sub pseudonimul Elena Făgărăşeanu. Cu toate că unele încercări literare …

Read More »

Ediţiile antume de proză ale lui Vasile Alecsandri

La sfârşitul anului 1856, asupra frământatului Iaşi coborâse liniştea. Era însă o linişte apăsătoare, ca înaintea unei furtuni. Vasile Alecsandri îi împărtăşea prietenului său Ed. Grenier, plecat definitiv în Franţa, situaţia din ţară, desfăşurarea manevrelor antipatriotice ale prigonitorilor unirii, în fruntea cărora se afla caimacamul Toderiţă Balş. „Nu-ţi închipui – îi scria el – ce plictiseală apasă anul acesta asupra societăţii Iaşilor; s-ar zice că lumea e enervată de aşteptarea înfrigurată şi prea mult prelungită a evenimentelor politice”. În continuare, îl înştiinţa că se ocupă „cu câteva lucrări literare”: „Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris în …

Read More »

Evoluţia prozei în literatura română

Accepţii ale termenului. Evoluţie Cuvântul „proză” vine din francezul „prose” şi înseamnă „discurs care înaintează în linie dreaptă”. Proza se defineşte, de obicei, în opoziţie cu poezia, ca formă a discursului oral sau scris, ca mod de expresie ce nu este supus mijloacelor prozodice şi expresivităţii, ambiguităţii ori sugestiei limbajului poetic. Proza apare ca reacţie împotriva poeziei care, folosind mijloace de expresie metaforice şi „ornamente” stilistice nu clarifică sensul, ci deturnează înţelesul ideii. De altfel, Moliere definea conceptul cu ironia binecunoscută: „Tot ce nu este proză este vers: tot ce nu este vers este proză” (Moliere, Burghezul gentilom). B. Croce …

Read More »