Tag Archives: Principatele Române

Ocupaţia eteristă din Principatele Române

La 22 februarie 1821, principele fanariot Alexandru Ipsilanti, general al ţarului şi şef al Eteriei, a venit la Iaşi (din Basarabia), iar aici, luând comanda armatei lui Mihail Suţu, domnul Moldovei, care i-a recunoscut autoritatea, a declarat război Imperiului otoman şi a chemat pe greci şi pe celelalte popoare din sudul Dunării să se răscoale împotriva Porţii. La 13 martie, Ipsilanti a trecut în Ţara Românească, urmărind să ia în stăpânirea sa amândouă principatele. Trupele de arnăuţi ale fostului domnitor Alecu Suţu (decedat în ianuarie), în frunte cu Iordache Olimpiotul, au alergat sub steagul său. Ipsilanti s-a oprit la Ploieşti, …

Read More »

Înfăptuirea reformelor burgheze în Principatele Unite (1862-1865)

După ce a fost proclamată şi recunoscută unirea administrativă, procesul de formare a statului naţional a intrat într-o nouă şi hotărâtoare etapă. Toate piedicile care mai stăteau în calea deplinei unificări a celor două ţări urmau să fie grabnic înlăturate, constituindu-se un singur stat, cu un guvern, o administraţie şi o adunare. Unificarea administrativă în întregul aparat de stat, pentru care erau create condiţiile, nu reprezenta însă, în noua etapă istorică ce se deschidea, decât prima parte a unui vast program. Odată cu formarea statului unit, se impunea reorganizarea lui pe noi baze, corespunzătoare stadiului de dezvoltare a societăţii, intensificarea …

Read More »

Scrierea de tranziţie în Principatele Române

Schimbările în plan economic, social şi politic ce au avut loc în societatea românească la începutul epocii moderne au pus probleme urgente de adaptare a limbii române, de sincronizare a ei la noul ritm şi la noile exigenţe de dezvoltare. Una dintre cele mai acute probleme o reprezenta sistemul de scriere, care a cunoscut la începutul secolului al XIX-lea o perioadă de tranziţie de la scrierea chirilică la impunerea definitivă a alfabetului latin. Origini Alfabetul chirilic, cunoscut în spaţiul românesc încă din secolul al X-lea, a fost folosit în scrierile în limba slavonă, iar din secolul al XVI-lea până în …

Read More »

Trecerea conştiinţei naţionale din Ardeal în Principate în secolele XVIII-XIX

Pe vremea în care se întemeiază şcolile din Blaj, Principatele dunărene nu-şi pierduseră orice cultură intelectuală, ci dimpotrivă continuau sub o mai bună organizare vechile şcoli româneşti, slavoneşti şi greceşti. În Academiile din capitale se învăţa chiar latineşte şi mai târziu – pe la sfârşitul veacului -„epitropii” din Iaşi se gândeau chiar la introducerea unui studiu ştiinţific mai serios şi la adoptarea noii metode de învăţământ, mai liberă, în locul vechiului papagalism obişnuit. Mulţi mitropoliţi îşi atrăseseră merite pentru învăţământ, mai ales Iacov al II-lea, fiul unui ţăran ardelean, şi Veniamin Costachi, odrasla unei vechi şi însemnate familii boiereşti. Amândoi …

Read More »

Principatele Române şi chestiunea orientală

În 1802, Principatele, susţinute de Rusia, obţin din partea Porţii otomane, printr-un ordin numit hatişerif, introducerea principiului alegerii domnilor pe şapte ani şi al înlocuirii lor doar cu acordul comun al celor două mari puteri. Dar, în 1806, Constantin Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, este înlocuit de turci. Războiul ruso-turc izbucnit atunci avea să dureze până în 1812, încheindu-se cu pacea de la Bucureşti, în urma căreia Rusia a obţinut Basarabia. Instabilitatea politică tot mai accentuată ce afecta principatele a condus la izbucnirea mişcării revoluţionare conduse de Tudor Vladimirescu, ce va avea însemnate consecinţe pentru situaţia ţărilor române. Mişcarea revoluţionară condusă …

Read More »

Reforma agrară de la 14/26 august 1864 din Principatele Unite

Actul de la 2/14 mai fiind acceptat de puteri şi refuzul majorităţii moşiereşti a Adunării de a vota împroprietărirea pe locurile aşa-zis legiuite fiind motivarea principală a loviturii de stat, se cerea să se rezolve neîntârziat problema agrară. Relaţiile feudale frânau dezvoltarea tehnicii, formarea muncitorilor salariaţi, acumularea de capitaluri, dezvoltarea pieţei, într-un cuvânt dezvoltarea noului mod de producţie capitalist. Baza feudală trebuia înlăturată din agricultură, de care era legată majoritatea populaţiei ţării şi unde relaţiile clăcăşeşti erau dominante. Secularizarea în decembrie 1863 a averilor mănăstireşti, când statul a luat asupra lui domenii care acopereau circa un sfert din suprafaţa ţării …

Read More »

Politica internă a Principatelor Unite (1859-1861)

Deşi Alexandru Ioan Cuza a fost ales prin intervenţia maselor, lupta acestora a fost frânată de burghezie. După alegerea noului domn, s-au format în amândouă ţările guverne de coaliţie dintre reprezentanţii burgheziei şi moşierimii, expresii ale compromisului impus moşierimii la 24 ianuarie. După câteva luni au reapărut însă divergenţele, întrucât cele două clase continuau să existe ca clase deosebite, cu interese deosebite. Lupta pentru putere dintre burghezie şi fosta boierime nu se încheiase. În timp ce burghezia ţintea la o mai grabnică şi relativ mai adâncă înlăturare a relaţiilor feudale, moşierimea conservatoare urmărea ca schimbarea orânduirii să se facă lent …

Read More »

Statutul juridic al Principatelor Române (1774-1821)

Pacea de la Kuciuk-Kainargi a însemnat un eveniment important în istoria Principatelor române. Mişcarea de emancipare de sub dominaţia otomană, manifestată prin participarea masivă a voluntarilor români la războaiele anti-otomane, a fost favorizată de victoriile Rusiei asupra Turciei şi de tratatele de pace care garantau vechile privilegii ale principatelor şi îngrădeau drepturile de suzeranitate ale Porţii. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi punea la dispoziţia Rusiei mijlocul legal de a determina Poarta să respecte aceste concesiuni. Prin articolul XVI, punctul 10, Poarta recunoştea ambasadorilor ruşi dreptul de a interveni în problemele principatelor. Deşi convenţia de la Ainali-Kavak (1779) avea să limiteze aplicarea …

Read More »

Principatele Române şi Marile Puteri

Statutul politico-juridic (secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea) În secolul al XVIII-lea, centrul şi sud-estul Europei au fost confruntate cu două mari probleme: criza politică din Polonia şi consecinţele sale externe, respectiv criza Imperiului Otoman, aşa-numita „Problemă Orientală”. Mari Puteri – Austria, Rusia, Prusia – îşi disputau dominaţia asupra spaţiului balcanic, ţărilor române şi Poloniei. Moldova şi Valahia s-au transformat în principalul teatru de confruntări militare între imperiile vecine, cu grave consecinţe pe plan economic, social, politic, diplomatic şi teritorial. În secolul al XVIII-lea s-a accentuat „Problema Orientală”. Imperiului Otoman nu a reuşit să se adapteze …

Read More »

Politica externă a Principatelor Unite (1859-1861)

După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, importanţa chestiunii Principatelor a fost în scădere pe plan diplomatic mondial. Unificarea Italiei, chestiunea Siriei, penetraţia occidentală în China, începutul războiului de secesiune în America erau acum problemele dominante ale politicii mondiale. Totuşi, şi chestiunea Principatelor rămânea la nivelul unei probleme de seamă a politicii europene, deoarece procesul de formare a statului naţional român constituia o parte integrantă a procesului de luptă pentru independenţă şi unitate naţională ce se desfăşura în multe părţi ale continentului. Suntem în perioada în care „principalul conţinut obiectiv al fenomenelor istorice… l-au constituit mişcările burghezo-naţionale sau „spasmele” societăţii burgheze, …

Read More »