Tag Archives: Politică internă

Politica internă a Principatelor Unite (1859-1861)

Deşi Alexandru Ioan Cuza a fost ales prin intervenţia maselor, lupta acestora a fost frânată de burghezie. După alegerea noului domn, s-au format în amândouă ţările guverne de coaliţie dintre reprezentanţii burgheziei şi moşierimii, expresii ale compromisului impus moşierimii la 24 ianuarie. După câteva luni au reapărut însă divergenţele, întrucât cele două clase continuau să existe ca clase deosebite, cu interese deosebite. Lupta pentru putere dintre burghezie şi fosta boierime nu se încheiase. În timp ce burghezia ţintea la o mai grabnică şi relativ mai adâncă înlăturare a relaţiilor feudale, moşierimea conservatoare urmărea ca schimbarea orânduirii să se facă lent …

Read More »

Politica internă în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Viaţa politică a Principatelor Române în această perioadă este dominată de mişcările revoluţionare împotriva regimului feudal, care pregătesc revoluţia din 1848. Paralel cu aceste frământări revoluţionare, se desfăşoară şi conflictele dintre domn şi Obşteasca Adunare, primul urmărind să-şi impună autoritatea conferită de Regulamentul organic, a doua străduindu-se să-şi menţină şi să-şi întărească poziţia în stat, subminând autoritatea domnului. Nu este, prin urmare, vorba de o luptă între două tendinţe a două clase opuse, ci de lupta între fracţiunile clasei stăpânitoare, care tind să-şi asigure beneficii pe seama maselor şi îndeosebi a ţărănimii. Această luptă înlesneşte amestecul puterilor suzerană (Turcia) şi …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi până la reforma lui Constantin Mavrocordat (1711-1741)

Istoria internă a ţărilor române în secolul al XVIII-lea este caracterizată prin intensificarea luptei de clasă. Creşterea treptată, deşi înceată, a pieţei cerealelor, îndeamnă pe boieri să extindă claca şi asupra oamenilor aşezaţi cu învoială pe moşiile lor şi să mărească numărul zilelor de clacă ale rumânilor şi vecinilor, înăsprirea exploatării turceşti şi setea de bani a domnilor fanarioţi cu stăpânire scurtă, grăbiţi să strângă cât mai repede venituri din ţară pentru ei şi clientela lor, îngreuiază şi mai mult situaţia ţărănimii. Reacţia maselor populare faţă de această situaţie s-a manifestat în primul rând prin fuga lor masivă, ceea ce …

Read More »

Politica internă a lui Vlad Ţepeş

Anii de pribegie în preajma lui Iancu de Hunedoara i-au îngăduit lui Vlad să realizeze în chip lucid legătura necesară dintre ţelurile sale de politică internă şi externă. Mărturia categorică pe care o aduce în acest sens cronica lui Chalcocondil – în care se subliniază că Vlad Ţepeş şi-a început domnia printr-un masacru de boieri – se întregeşte în lumina propriei lui mărturii din 10 septembrie 1456. Domnul arată braşovenilor greutăţile prin care trece din cauza turcilor, explicându-le, totodată, programul său de acţiune. „Şi ţineţi seama de aceasta – scrie Vlad – când un om sau domnitor este tare şi …

Read More »

Politica internă a Moldovei şi Ţării Româneşti în timpul domniilor lui Vasile Lupu şi Matei Basarab

Ridicarea în scaun a lui Matei Basarab a fost rezultatul mişcării boierimii băştinaşe împotriva pătrunderii grecilor din Imperiul Otoman în rândurile boierimii ţării. Leon Tomşa, grec el însuşi, ajutase pe boierii greci să dobândească moşii şi influenţă politică. Mişcarea boierilor munteni a fost o răzmeriţă împotriva domnilor numiţi de Poartă, întâi contra lui Leon vodă (lupta de la mănăstirea lui Pană vistier, lângă Bucureşti, 13/23 august 1631), apoi contra lui Radu Iliaş. Pentru a putea duce o astfel de politică, boierii s-au întemeiat şi pe sprijinul principelui Transilvaniei. Matei aga, viitorul domn, luptase în oştile lui Gheorghe Rakoczi I la …

Read More »

Politica internă a Transilvaniei în timpul domniilor lui Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi II

Luptele politice desfăşurate după moartea lui Gabriel Bethlen reprezintă străduinţele marii nobilimi de a-şi subordona puterea centrală şi celelalte instituţii politice. Diferiţii pretendenţi care luptă pentru putere – Ecaterina de Brandenburg, Ştefan Bethlen, Ştefan Csaki – nu sunt decât exponenţii diferitelor grupări nobiliare, care folosesc şi problema confesională – lupta dintre catolicism şi Reformă – în acelaşi scop. Pe de altă parte, cele două mari puteri cu tendinţe expansioniste, Imperiul Otoman şi cel habsburgic, erau şi ele interesate în continuarea luptelor feudale din Transilvania, în acest fel uşurându-se realizarea propriilor interese. În sfârşit, nici unul dintre candidaţi nu avea calităţile …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi după reformele lui Constantin Mavrocordat (1750-1768)

Creşterea influenţei boierimii greceşti Temelia cârmuirii domnilor fanarioţi a fost tot boierimea băştinaşă de latifundiari, deşi mărginită în influenţa ei de faptul că fanarioţii erau numiţi şi sprijiniţi de Poartă şi dispuneau şi de clientela lor grecească. Boierii pământeni rămâneau puternici, pentru că erau stăpânii moşiilor producătoare de grâne şi de vite. Între boierimea grecească şi cea băştinaşă (în rândurile căreia se aflau şi boieri greci aşezaţi în ţară mai de demult) continua rivalitatea pentru ocuparea demnităţilor şi participarea la veniturile statului. Această luptă capătă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, forme mai ascuţite. Grecii constantinopolitani, …

Read More »

Politica internă a Transilvaniei (1658-1683)

Cu prilejul expediţiei turceşti împotriva lui Ioan Kemeny se răspândise zvonul despre intenţiile turcilor de a ocupa Transilvania. Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece ar fi cerut, pe de o parte, imobilizarea aici a unei armate prea numeroase, iar pe de altă parte, cetatea Oradiei, ocupată de turci în 1660, asigura pentru Poartă, în condiţii satisfăcătoare, supravegherea Transilvaniei. Rămânerea la vechile forme ale suzeranităţii era, totuşi, condiţionată de impunerea pe tronul principatului a unui om credincios şi supus. Mihail Apafi, nobil lipsit de ambiţii şi de calităţi politice, corespundea întru totul intereselor Porţii şi de aceea reprezentanţii sultanului îl numesc …

Read More »

Politica internă a Moldovei şi Ţării Româneşti (1774-1821)

Încercarea boierilor în timpul războiului din 1768-1774 de a înlocui, cu sprijinul Rusiei, domnii fanarioţi cu domni pământeni, aleşi de ei, n-a izbutit. După încheierea păcii, domnii fanarioţi au fost restabiliţi prin numirea de către Poartă a lui Alexandru Ipsilanti în Ţara Românească şi a lui Grigore Ghica în Moldova. Regimul astfel restaurat avea să dureze până la mişcarea din 1821. Boierimea care, în timpul războiului, aderase la mişcarea de emancipare de sub dominaţia otomană s-a resemnat uşor la menţinerea regimului turco-fanariot, fiindcă era asociată la beneficiile lui. Colaborarea marii boierimi pământene cu domnia pentru exploatarea maselor populare constituie esenţa …

Read More »