Tag Archives: Poeţi

Dem. Bassarabeanu

Dem. (Dumitru) Bassarabeanu (24 septembrie 1900, Craiova – 29 octombrie 1968, Bucureşti) – poet şi publicist. Este fiul Elenei şi al lui Ilie Basarabeanu. Nimic nu prevestea, în şcolaritatea lipsită de probleme a lui Bassarabeanu, viaţa dezordonată, deriva unei boeme eşuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de şcoală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, îşi vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescenţa însă scoate la iveală fondul intim al lui Bassarabeanu, care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neaşteptate, el se eclipsează din orizontul imediat …

Read More »

Nicolae I. Basilescu

Nicolae I. Basilescu (4 aprilie 1868, Ocnele Mari, judeţul Vâlcea – 4 noiembrie 1904, Iaşi) – poet şi traducător. Născut într-o familie de condiţie modestă, Basilescu a urmat liceul la Craiova şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Licenţa şi-a luat-o în 1892, cu o teză despre Arthur Schopenhauer. După terminarea facultăţii, a fost, între 1893 şi 1896, secretar al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, apoi, între 1898 şi 1902, profesor secundar în Bucureşti. Din noiembrie 1902, este transferat ca profesor în Iaşi. Remarcat de Titu Maiorescu încă din anii studenţiei, Basilescu a intrat în rândurile junimiştilor …

Read More »

Şerban Bascovici

Şerban Bascovici (1 ianuarie 1891, Bucureşti – 19 martie 1968, Bucureşti) – poet şi traducător. Este fiul Ecaterinei şi al lui Ghiorghi Bascovitz. Bascovici a urmat Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. După absolvire (1911), a intrat funcţionar la Asigurările Sociale, unde a ajuns, către vârsta pensionării, şef de serviciu. Elev în clasa a cincea de liceu, debutează în „Dumineca” (1905), cu versuri naive şi colaborează la revista şcolii („Din liceu”, 1906). Vede în simbolism, încă din 1909, singura mişcare literară adecvată epocii. După o scurtă colaborare la „Convorbiri critice” (1907,1908), se apropie de „Vieaţa nouă” şi de cercul lui Ovid …

Read More »

Vlada Barzin

Vlada Barzin (19 august 1940, Gelu, judeţul Timiş) – poet. Este fiul Liubiţei şi al lui Duşan Barzin, ţărani. Barzin a făcut liceul în Variaş, în judeţul Timiş (1955-1959), urmând apoi studii de profil economic. Colaborează la reviste şi publicaţii cotidiene din România şi din fosta Iugoslavie. Debutează publicistic în gazeta „Banatske novine” (Timişoara, 1967), iar editorial cu volumul în limba sârbă, Kad pucaju pupolci (Când plesnesc mugurii). A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune şi de notaţie, bucolică în esenţă, ca şi în versurile care interoghează asupra veacului şi a civilizaţiei moderne – …

Read More »

George Baronzi

George Baronzi (20 octombrie 1828, Brăila – 28 mai 1896, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi traducător. Este fiul lui Anton Baronţi (sau Baronschi), avocat, venit în Ţara Românească din insula Zante. Baronzi ocupă o serie de slujbe în administraţia judeţelor Dâmboviţa, Vlaşca, Covurlui, Ialomiţa şi la Craiova. Autor prodigios de poezie, proză şi teatru, traducător productiv, Baronzi este unul dintre aceia care şi-au făcut din scris o preocupare de-o viaţă. Debutează timpuriu, în 1844, cu drama Eleonora. Colaborează, timp de jumătate de secol, la diferite publicaţii. În 1845 scria la „Curierul românesc”, în 1848 era redactor al revistei …

Read More »

Iurie Barjanschi

Iurie Barjanschi (6 septembrie 1922, Braşov – 11 septembrie 1986, Orhei, Basarabia) – poet, prozator şi traducător. Încă elev la Liceul „B.P. Hasdeu” din Chişinău, pe care îl va absolvi în 1940, a debutat în presă cu versuri (1936). Numeroasele volume de poezie şi proză tipărite între 1948 şi 1982 (între care Drumul spre fericire, Cuvânt despre pace, Zile roşii) colportează şi ilustrează un repertoriu de teme date, impuse, tot felul de clişee proletcultiste, într-un limbaj primitiv. Concomitent, Barjanschi a tradus din J.W. Goethe, Aleksandr Puşkin, Mihail  Lermontov etc. Opera literară Drumul spre fericire, Chişinău, 1948; Poezii pentru şcolari, Chişinău, …

Read More »

Arpad Bardocz

Arpad Bardocz (23 aprilie  1888, Ileanda, judeţul Sălaj – 9 august 1953, Budapesta) – poet şi traducător. După terminarea Facultăţii de Drept, a fost funcţionar la Timişoara. În 1921 s-a stabilit în oraşul Vac din Ungaria. A colaborat la revistele clujene „Erdelyi Szemle”, „Pasztortuz”, „Erdelyi Helikon” şi la „Vasarnap” din Arad, cu poezii proprii şi cu traduceri din creaţia poetică a lui Vasile Alecsandri. Bardocz este primul maghiar care a publicat volume de traduceri din poezia lui Vasile Alecsandri; Emlek (Suvenire) (1935) a apărut cu introducerea şi notele traducătorului, cel de al doilea volum, Konnycseppek (Lăcrămioare) (1938) a fost editat, …

Read More »

Vasile Bardan

Vasile Bardan (28 februarie 1947, Valea Seacă, judeţul Bacău) – poet, eseist şi critic literar. Este fiul Victoriei (născută Chiorcea) şi al lui Nicolae Bardan, ţărani. După absolvirea Liceului „George Bacovia” din Bacău (1965), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care o termină în 1978. Între aceşti ani, a fost angajat la mina de cupru Bălan din judeţul Harghita, apoi la întreprinderea de Prefabricate din Beton (Bucureşti), a fost profesor de limba română şi franceză în mai multe sate din judeţul Bacău şi a absolvit Institutul Pedagogic al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1973, cursuri …

Read More »

Constantin Barcaroiu

Constantin Barcaroiu (24 ianuarie 1895, Bucureşti – 21 aprilie 1974, Bucureşti) – poet şi prozator. Fiu al unor locuitori, probabil foarte strâmtoraţi, ai periferiei bucureştene, Barcaroiu a urmat cu mari greutăţi şcoala primară şi liceul, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri şi cronici dramatice în nenumărate reviste şi ziare din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” etc. Câteva strofe îi apar …

Read More »

Aurel Baranga

Aurel Baranga (20 iunie 1913, Bucureşti – 10 iunie 1979, Bucureşti) – dramaturg, poet, prozator, dramaturg şi publicist. Este fiul Paulinei şi al lui Jean Leibovici, funcţionar. Baranga are parte de o copilărie săracă în mahalaua bucureşteană a tabacilor. Urmează clasele primare la şcoala „A.T. Laurian” de lângă biserica Lucaci, continuă la Liceul „Matei Basarab” (între profesori, Perpessicius), absolvit în 1931, apoi intră la Facultatea de Medicină, terminată în 1938; până în 1944 va practica sporadic, deschizându-şi, din toamna lui 1941 (după mărturisirea autorului), un „mic cabinet medical de cartier”, la capătul Căii Dudeşti. După ce, la 13 ani, fusese …

Read More »