Tag Archives: Poeţi

Vasile Cristian

Vasile Cristian (1 martie 1912, Târgu Frumos, judeţul Iaşi – 23 ianuarie 1998, Paris) – poet, traducător şi publicist. Este fiul lui Betty (născută Mendelovici) şi al lui Hanina Werner, ceasornicar şi frate mai mic al poetului Mihail Dan. Cristian se numea la naştere Leopold Werner, iar mai târziu va adopta pseudonimul literar ca nume oficial. A absolvit liceul la Turnu Severin. Se va fi înscris apoi la una dintre facultăţile Universităţii din Bucureşti sau, mai probabil, la Conservator, căci mai târziu va arăta o bogată cultură muzicală. În orice caz, în 1929, după ce debutează cu versuri în „Adam”, …

Read More »

Sergiu Cristian

Sergiu Cristian (pseudonimul literar al lui Ion Constantin) (20 decembrie 1913, Balota-Murgaşi, judeţul Dolj – 1946) – poet. Fiu nelegitim al Ecaterinei Popescu, Cristian este adoptat la vârsta de 14 ani de subofiţerul Gheorghe Constantin, ceea ce-i permite să urmeze, între 1925 şi 1932, Liceul Militar la Craiova, apoi Şcoala de Război, unde, după absolvirea cu rezultate strălucite, a predat o vreme ca profesor suplinitor. Înclinaţiile sale profunde par să fi fost însă altele. După ce a debutat în 1930, sub numele real, în paginile revistei „Izvoraşul” (Bistriţa, judeţul Mehedinţi), colaborează cu versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar …

Read More »

Tudor Cristea

Tudor Cristea (10 decembrie 1945, Grindu, judeţul Ialomiţa) – poet, prozator, gazetar şi critic literar. Fiu al lui Ilie Cristea, subofiţer de jandarmi, şi al Claudiei (născută Buzinovski), originară din Mihăileni – Cetatea Albă, Cristea a urmat şcoala elementară la Jugureni (1952 -1959), şcoala medie la Găeşti (1959-1963), apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1965-1970). După absolvire a funcţionat în câteva şcoli şi licee din Găeşti, predând limbile franceză şi română. Ca iniţiativă culturală, i se datorează revista lunară de cultură „Litere”, cu redacţia la Găeşti şi Târgovişte, adoptând formatul „Biletelor de papagal” şi continuând …

Read More »

Stan V. Cristea

Stan V. Cristea (16 martie 1950, Sfinţeşti, judeţul Teleorman) – poet şi publicist. Este fiul Floarei (născută Mincă) şi al lui Vasile Cristea, ţărani. După studii gimnaziale la Sfinţeşti (1961-1965) şi liceale la Roşiori de Vede, este absolvent al Facultăţii de Filo­sofie-Istorie a Universităţii din Bucureşti (1981). Funcţionează ca instructor şi instructor principal la Centrul Creaţiei Populare Teleorman (1980-1990) şi este, din 1995, consilier la Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Teleorman. Secretar al Fundaţiei Culturale „Marin Preda” din Alexandria (din 1995), îndeplineşte şi funcţia de redactor-şef al revistei de cultură a judeţului Teleorman, „Meandre”, care apare la Alexandria din anul …

Read More »

N. Crevedia

N. Crevedia (pseudonimul literar al lui Nicolae Cârstea) (24 noiembrie 1902, Crevedia Mare, judeţul Giurgiu – 5 noiembrie 1978, Bucureşti) – poet, prozator şi gazetar. Fiu de ţărani înstăriţi – Ion şi Floarea Cârstea -, Crevedia ar fi avut posibilitatea să parcurgă normal ciclurile şcolarizării, dar din cauza războiului a început cursurile secundare târziu, la Liceul „Sf. Sava” din capitală, izbutind să termine cele 8 clase în numai 5 ani (1919-1924). A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti În condiţii precare, întreţinându-se din diferite servicii. Începe să publice epigrame (gen în care va debuta şi editorial, …

Read More »

Petru Creţia

Petru Creţia (21 ianuarie 1927, Cluj – 15 aprilie 1997, Bucureşti) – poet, eseist, traducător şi editor. Este fiul Călinei (născută Humiţa) şi al lui Aurel Creţia, funcţionar. La Cluj, a făcut şcoala primară şi a început să înveţe la Liceul „Gheorghe Bariţiu”. După 1940 îşi continuă studiile la Bucureşti: Liceul „Spiru Haret” (cu bacalaureatul luat în 1945) şi secţia de filologie clasică de la Universitatea din Bucureşti (licenţa în 1951). Între 1952 şi 1971 este asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti. „Păstrez regretul de a nu fi redactat în formă finală un tratat …

Read More »

George Creţeanu

George Creţeanu (3 octombrie 1829, Bucureşti – 6 august 1887, Constanţa) – poet. Fiu al paharnicului Zamfirache Creţeanu şi al Mariei (născută Samurcaş), Creţeanu învaţă la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi cunoaşte pe Grigore Alexandrescu, Ion Voinescu II şi Nicolae Bălcescu, formându-se astfel alături de cei care pregăteau revoluţia. Face studii de drept şi litere la Paris, beneficiind temporar de un stipendiu acordat de Guvernul provizoriu de la 1848. Întors în ţară în 1853, intră în magistratură, fiind şi procuror la Curtea de Casaţie. Ales deputat în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptăţii şi ministru …

Read More »

Mioara Cremene

Mioara Cremene (pseudonimul literar al Mariei Elena Gorea) (6 septembrie 1923, Bucureşti) – poetă şi prozatoare. S-a născut într-o familie de intelectuali: tatăl, avocat, era originar din Craiova, iar mama, Erna, era fiica ziaristului B. Brănişteanu. Cremene face primele clase la şcoala de lângă biserica Popa Rusu şi pe cele superioare la Liceul „Regina Maria”. În 1944, se înscrie la Conservator (clasa Victor Ion Popa) şi începe să frecventeze cursurile Facultăţii de Litere şi Filosof ie de la Universitatea din Bucureşti, obţinând însă licenţe în psihologie şi în regie. Lucrează imediat după război la ziarul „Ecoul” şi debutează în „Rampa”, …

Read More »

Ion Crânguleanu

Ion Crânguleanu (pseudonimul literar al lui Ion Avasilinei) (28 martie 1940, Coşula, judeţul Botoşani – 15 august 2003, Bucureşti) – poet şi prozator. Este fiul Mariei şi al lui Mihai Avasilinei, ţărani. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoşani, Crânguleanu a urmat cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviţei. Tributară clişeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui Crânguleanu, Anotimpurile Griviţei, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriştii”, „oamenii sondelor” şi, omagiu canonic, figura lui Lenin, …

Read More »

Daniela Crăsnaru

Daniela Camen Crăsnaru (14 aprilie 1950, Craiova) – poetă şi proza­toare. Este fiica Victoriei (născută Dancău) şi a lui Petre Crăsnaru, farmacist. După ce urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie a Universităţii din acelaşi oraş (1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial în 1973. Din 1975 este redactor la Editura Eminescu, iar după 1990, conduce Editura Ion Creangă. Debutul, cu volumul Lumină cât umbră, se desfăşoară în cea mai mare parte sub aripa învăluitoare a poeziei Constanţei Buzea. Inegală, adunând texte cu vârste diferite, această primă carte impune un „univers de diafanităţi …

Read More »