Tag Archives: Personalităţi din judeţul Ilfov

George Dumitrescu

George Dumitrescu (22 aprilie 1901, Cocioc, judeţul Ilfov – 30 octombrie 1972, Bucureşti) – poet şi traducător. Fiu al lui Toma Dumitrescu, funcţionar la CFR, Dumitrescu a urmat liceul la Ploieşti, fiind remarcat de profesorul I.A. Bassarabescu (în special datorită compunerii textului pentru imnul şcolii respective), care îl va introduce, după ce va deveni student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (absolvită în 1924), în cercul revistei „Convorbiri literare”, al cărei secretar de redacţie va fi o vreme. Se impune şi atenţiei lui Mihail Dragomirescu şi este numit (în 1925) asistent la Catedra de literatură română şi estetică …

Read More »

Mihail Dragomirescu

Mihail Dragomirescu (22 martie 1868, Cucuieţi-Plătăreşti, judeţul Ilfov – 25 noiembrie 1942, Bucureşti) – traducător, estetician, teoretician şi critic literar. A fost căsătorit cu Laura Dragomirescu. Fiu al învăţătorului Moise Dragomirescu, Dragomirescu şi-a făcut studiile liceale la Bucureşti, urmând primele două clase la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, iar clasele următoare la „Sf. Sava”. Îşi ia licenţa la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti (1892) cu o teză despre Herbert Spencer, continuând cu stagii de specializare în estetică la Paris şi Berlin. Funcţionează apoi ca profesor de filosofie la liceele „Matei Basarab” şi „Mihai Viteazul” din Bucureşti. Debutează cu versuri în …

Read More »

Ion G. Dimitriu

Ion G. Dimitriu (11 august 1900, Creţeşti, judeţul Ilfov – 12 martie 1978, Nurnberg, Germania) – poet, folclorist, traducător şi istoric literar. Este fiul Ecaterinei (născută Pascal) şi al lui Gheorghe Dimitriu. După liceul (1912-1920) la Giurgiu şi Bucureşti, face studii universitare de filologie romanică (română, italiană, provensală) la Bucureşti (1920-1924), Rostock (1942) şi Hamburg (1947), aici luându-şi şi doctoratul în filologie, cu teza Die sprichwortlichen Redensarten in der rumanischen Sprache. Este, succesiv, profesor de liceu la Cernavodă, Giurgiu şi Bucureşti (1924-1935), lector de limba şi literatura română la Universitatea Hanseatică din Hamburg (1945-1949), bibliotecar la Fundagao Getulio Vargas şi …

Read More »

Nicolae Constantinescu

Nicolae Constantinescu (5 octombrie 1941, Fierbinţi, judeţul Ilfov) – etnolog. Este fiul Floricăi şi al lui Alexandru Constantinescu, învăţători. După studii universitare de limba şi literatura română la Universitatea din Bucureşti (1958-1963), devine lector, apoi conferenţiar (1990) şi profesor (1995) la Catedra de teoria literaturii şi folclor a facultăţii absolvite, şef al Catedrei de etnologie şi folclor (1996). Face studii de specializare la Portland, în Statele Unite (1976-1977). Obţine titlul de doctor în ştiinţe filologice al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Rima în poezia populară românească. Este membru al Societăţii Internaţionale de Studierea Naraţiunilor Populare (ISFHR), al Societăţii de Antropologie …

Read More »

Constantin Cantilli

Constantin Cantilli (10 iunie 1875, Otopeni, judeţul Ilfov – 2 august 1949, Bucureşti) – poet şi autor dramatic. Prieten şi admirator al lui Alexandru Macedonski, Cantilli, fiul unui proprietar de moşii în Ilfov şi Vlaşca şi fratele lui Aristide Cantilli, a fost atras în Bucureşti de boema cu gustul inovaţiei şi al insolitului. Avea pasiuni tehnice şi sportive: ciclism, automobilism, aviaţie. În 1894, împreună cu Alexandru Macedonski, întreprinde prima cursă ciclista la noi şi scrie reportajul Pe velociped cursa între Bucureşti şi Braşov. Este animatorul societăţii „Unirea velocipedica română” şi stabileşte în 1900, şi un record de viteză, consemnat în …

Read More »

Grigore Băjenaru

Grigore I. Popescu-Băjenaru (13 februarie 1907, Brătuleşti-Cocioc, azi Periş, judeţul Ilfov – 5 februarie 1986, Bucureşti) – prozator. Este fiul Anei (născută Grigoriade) şi al lui Ion Popescu-Băjenaru, institutor, publicist şi autor de manuale şcolare. Băjenaru încheie cursul primar la o şcoală din Ghencea, în Bucureşti; frecventează apoi Liceul „Gheorghe Lazăr” luându-şi bacalaureatul în 1926. Licenţiat în filosofie şi litere (1930), îşi susţine doctoratul în 1938, la îndemnul lui Mihail Dragomirescu, cu o lucrare despre proza lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. În căutarea unei catedre stabile, peregrinează, după absolvire, prin câteva şcoli de stat (serale, de ucenici) sau colegii particulare din …

Read More »

Petre D. Anghel

Petre D. Anghel (27 iulie 1940, Ciorogârla, judeţul Ilfov) – editor şi critic literar. Este fiul lui Dumitru şi al Anghelinei Anghel, ţărani. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti (1958), a urmat apoi cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Bucureşti (1958-1963). A devenit, în 1963, cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Universităţii Politehnica din Bucureşti. Şi-a luat doctoratul în ştiinţe filologice în 1984, cu o teză despre publicaţiile conduse de George Călinescu. A colaborat cu studii, articole, cronici şi recenzii la „Revista de istorie şi teorie literară”, „Forum”, „Limbă şi literatură”, „Orizont”, „Caiete critice” şi „Luceafărul”, …

Read More »