Tag Archives: Personaje din opera lui I.L. Caragiale

Caracterizarea personajului Dragomir din drama „Năpasta”, de I.L. Caragiale

Dragomir din drama Năpasta, de I.L. Caragiale, este un cârciumar, soţul Ancăi pe care a luat-o în căsătorie în urmă cu opt ani, la un an după ce îl ucisese pe Dumitru Cirezarul, bărbatul dintâi al actualei neveste. În tot acest răstimp, căsnicia celor doi a fost un iad, asupra ei plutind în permanenţă spectrul crimei şi amintirea celui asasinat în condiţii insuficient elucidate, deşi justiţia găsise un vinovat în persoana lui Ion, pădurarul din Corbeni, pe care, în temeiul unor dovezi superficiale şt al recunoaşterii, sub tortură, a faptei, îl condamnase la douăzeci de ani de temniţă. Dragomir o …

Read More »

Caracterizarea personajului Domnul nevricos din schiţa „Bubico”, de I.L. Caragiale

Intrat în compartimentul unui tren de noapte, personajul narator Domnul nevricos din schiţa Bubico, de I.L. Caragiale, ajunge în compania unei dame singure şi fumătoare, pe deasupra, dar şi a unui „căţel lăţos, plin de funde şi panglici roşii şi albastre” care îl întâmpină cu o rafală de lătrături. Reacţia Domnului este oarecum disproporţionată în raport cu gestul, la urma urmelor, firesc al patrupedului: „Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!… Lua-te-ar dracu de javră!”. Împrejurarea că Bubico are acelaşi comportament vocal agresiv şi faţă de conducătorul care le perforează biletele nu-l linişteşte pe impacientatul pasager dimpotrivă: aversiunea lui se …

Read More »

Caracterizarea personajului Domnul din schiţa „Căldură mare”, de I.L. Caragiale

Domnul este protagonistul unuia dintre cele mai cunoscute momente ale lui I.L. Caragiale, mai cu seamă datorită numeroaselor sale versiuni dramatizate la radio şi TV. De fapt, „dramatizate” e un fel de a spune: textul are el însuşi forma unei scenete alcătuite dintr-un dialog între Domn şi Fecior, precedat de scurta menţiune meteorologică „Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui…”, de câteva detalii privind sosirea personajului la intrarea imobilului din strada Pacienţii, nr. 11 bis şi de sumare indicaţii de regie („În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate”). Încheindu-se cu …

Read More »

Caracterizarea personajului Didina Mazu din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Didina Mazu din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este pupila lui Iancu Pampon şi rivala Miţei Baston la graţiile masculine ale lui Nae Girimea. Personaj mult mai şters decât apriga republicană cu care îl dispută pe frizerul galant şi infidel. Mai puţin implicată sentimental în relaţia cu Nae (ca, de altfel, şi în aceea cu Pampon). Didina Mazu pare a fi o achiziţie recentă a lipsitului de scrupule don Juan, beneficiind, ipso facto, de statutul de favorită: în astfel de istorii amoroase, privilegiat este întotdeauna ultimul sosit. Ea ştie foarte bine această regulă, motiv pentru care nici nu manifestă …

Read More »

Caracterizarea personajului Dardarot din nuvela „Kir Ianulea”, de I.L. Caragiale

La 100 de ani după Ion Budai-Deleanu şi sincronic cu Ion Creangă, I.L. Caragiale readuce în literatura română imaginarul infernal populat cu faună de sorginte folclorică: Aghiuţă, drăcuşorul inventiv, dar stresat şi ghinionist în relaţiile cu oamenii, Dardarot (variantă onomastică de Scaraoschi ori Talpa Iadului) etc. – toţi priviţi din perspectivă parodică, derobaţi de datele fenomenologiei supranaturale şi antropomorfizaţi genuin în variante comic-domestice. Împăratul iadului din Kir Ianulea, cel puţin, este un fel de arhetip al boss-ului dintotdeauna şi de pretutindeni: simultan, canonic şi iconoclast, autocrat deplin, dar cu un discurs ce aglutinează imprevizibile inflexiuni ludice, rigid la modul mai …

Read More »

Caracterizarea personajului Culegătorul din schiţa „Repausul dominical”, de I.L. Caragiale

Culegătorul din schiţa Repausul dominical, de I.L. Caragiale, este un personaj episodic, singurul, totuşi, în afara lui Costică Pangoridi şi a lui nenea Iancu, individualizat din grupul de cheflii care bate cârciumile Capitalei în ziua liberă de Sf. Constantin şi Elena. Se alătură ultimul petrecăreţilor şi îi părăseşte primul. Victimă a „repausului duminical”, este găsit în zori stând jos pe marginea trotuarului, cam incapabil să se deplaseze pentru că băutura îi coborâse în articulaţii. El deturnează grupul de la intenţionatul „şvarţ cu cognac lin” către o ciorbă de burtă care, „dreasă bine, cu puţin ardei roşu”, se dovedeşte superioară ca …

Read More »

Caracterizarea personajului Crăcănel din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Nume real: Telemac (Mache) Razachescu: nume de cod: Mangafaua; Crăcănel este porecla. Amantul oficial al Miţei Baston care, în prelungirea unei tradiţii fructuoase, îl traduce cu aplomb („- Să fie cu putinţă?… Miţa? a opta?…”), ceea ce îl aduce în apropierea unei decizii disperate: „- Nu!… o mai iert acum, dar dacă s-o mai întâmpla încă o dată… hotărât mă însor!”. Savoarea războinicei intenţii rezidă în recurenţa antecedentelor similare: „- Am plâns cum plâng şi acuma, căci eu ţin mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns, şi iar am iertat-o; …

Read More »

Caracterizarea personajului Costică Parigoridi din schiţa „Repausul dominical”, de I.L. Caragiale

Pentru că îi este lene să se scoale de dimineaţă şi nici nu agreează plăcerile patriarhale, fiind un citadin prin excelenţă („eu sunt orăşean; mie îmi place oraşul”), Costică Parigoridi din schiţa Repausul duminical, de I.L. Caragiale, refuză să-şi însoţească familia plecată la ţară, la neamurile nevestei, rămânând pradă solitudinii şi somnolenţei într-un Bucureşti lipsit „de activitate, de viaţă, de mişcare comercială”, după cum i se înfăţişează eroului metropola dâmboviţeană într-o zi de repaus duminical. Cotropit de plictiseală şi de „necazul urâtului”, invadat de umori negre şi de gânduri de aceeaşi culoare („… îmi vin fel de fel de idei… …

Read More »

Caracterizarea personajului Costică Panaite din schiţa „Cam târziu…”, de I.L. Caragiale

Costică Panaite din schiţa Cam târziu…, de I.L. Caragiale, este un fost student la drept care „a renunţat acum opt ani a mai susţinea licenţa” şi „s-a hotărât a îmbrăţişa cariera de cultivator de pământ”, părăsind Capitala şi retrăgându-se în rural unde „s-a dus să exploateze o moşie de munte în tovărăşia unui unchi al lui”. Omul revine în Bucureşti sporadic („în tot timpul de opt ani… decât de două-trei ori) şi pentru că, de fiecare dată, „se-ncurcă cu alţii”, nu reuşeşte să se întâlnească nici o dată cu cei „trei vechi prieteni”, foşti colegi de facultate, care, la ora …

Read More »

Caracterizarea personajului Coriolan Drăgănescu din schiţa „Tempora…”, de I.L. Caragiale

Coriolan Drăgănescu din schiţa Tempora…, de I.L. Caragiale, este „unul dintre cei mai de seamă studenţi ai Universităţii”, cu vocaţie de lider („inteligenţă vie, caracter de bronz, temperament de erou” şi, pe deasupra, înzestrat natural „cu un talent de orator de o putere irezistibilă”), promotor, organizator şi animator al manifestaţiilor de stradă prin care „generoasa tinerime universitară” îşi exprimă periodic protestul vehement împotriva încălcării de către „guvernul banditesc” a drepturilor cetăţeneşti constituţionale. Locul predilect de manifestare civică a studenţimii în frunte cu Coriolan Drăgănescu este „statuia lui Mihai Bravul” pentru care personajul are o slăbiciune constantă („- Fraţilor! La Mihai …

Read More »