Tag Archives: Orientări literare

Clasicism

Clasicismul este un stil universal, inclus parţial şi în alte stiluri, chiar în cele principial opuse (baroc, manierist, romantic), cultivat uneori programatic şi constituit în curent artistico-literar. Productiv şi în literatura română, clasicismul ar concretiza, după unii gânditori şi poeţi (Mihail Dragomirescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vladimir Streinu etc.), o propensiune structurantă a psihicului românesc. Aceasta se exprimă în întreaga creaţie artistică naţională, începând cu cea populară şi cea de expresie religioasă şi de caracter istoric. Scrisul unor autori din epoca veche, cu deosebire al lui Dimitrie Cantemir şi Miron Costin, se resimte de pe urma formaţiei lor …

Read More »

Bizantinism

„Cine zice slavism, zice bizantinism – afirma Demostene Russo în cartea sa Elenismul în România (1912) -, căci slavonismul nu era altceva decât trupul exterior mişcat de sufletul bizantin.” Remarca reputatului bizantinolog cuprinde o doză importantă de veridicitate, dar are şi tendinţa de a trimite către o generalizare (excesivă şi oarecum exclusivistă) a „stării” literare la slavii de sud. Partea de acceptat din această teză spune că prin intermediul literaturilor sud-slave – veche şi mediobulgară şi sârbească – românii (şi nu numai ei, fiindcă textele elaborate la sud de Dunăre vor parcurge şi trasee est-europene, ajungând la ruşi şi ucrainieni) …

Read More »

Baroc

Barocul este un stil artistic definit în opoziţie cu cel clasic. Termenul are o dublă etimologie. În silogistica medievală scolastică, denumea o argumentaţie pedantă, sofisticată; în limbile portugheză şi spaniolă, sub formele barroco şi, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfăţişare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înţelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înţeles cu care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepţie stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicaţie, iniţial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu acelaşi sens …

Read More »

Balcanism

Ca orientare literar-artistică, balcanismul se defineşte nu doar prin predilecţii şi opţiuni tematice („lumea” amestecată a Balcanilor, dar şi cea din spaţiile de iradiere a acestui spirit, moştenirea Bizanţului, istoria marcată de dominaţia otomană, ca şi urmele lăsate de un astfel de trecut), ci, înainte de toate, prin conştiinţa necesarei asumări a acestei „dimensiuni” în complexitatea identităţii româneşti (pe o scală de atitudini şi evaluări, corelate, de la totala adversitate – linia Nicolae Filimon – Mateiu I. Caragiale – până la extrema simetrică, de „mai dreaptă cinstire a lumii lui Anton Pann” – Ion Barbu). Întreg câmpul manifestărilor în literatură …

Read More »

Avangardă

Avangarda este un nume generic dat unor orientări şi grupări literar-artistice moderniste apărute îndeosebi la începutul secolului al XX-lea. Dacă originile metaforei „avantgardei” coboară, după cum argumentează Matei Călinescu, până la mijlocul secolului al XVI-lea, mişcările artistice grupate sub denumirea omonimă reprezintă un fenomen al secolului al XX-lea, puternic asociat conceptului de modernitate cu care, de cele mai multe ori, se şi confundă. Ca atitudine şi orientare, avangarda reia in extremis aceeaşi configuraţie temporală a modernismului (conform căreia trecutul este reductibil la o conştiinţă normativă osificată şi astfel sacrificat în numele ideii de progres şi viitor salvator): apologia nonconformismului pe …

Read More »