Tag Archives: Orientări literare

Tradiţionalism

Orientare ideologică şi culturală configurată în perioada interbelică, tradiţionalismul derivă ca termen din tradiţie (latină tradere: „a transmite”, „a preda”, „a încredinţa”). În literatura universală sensul lui s-a exprimat, fără afişarea nominală, prin declanşarea în Franţa, la sfârşitul secolului al XVII-lea, a celebrei Querelle des anciens et des modernes. În toate literaturile mişcările novatoare s-au confruntat cu împotrivirea la schimbări a concepţiilor şi modurilor expresive consacrate, în literatura română ideea de tradiţie apare, hotărât formulată, în Introducţia lui Mihail Kogălniceanu la „Dacia literară” (1840), unde se pledează pentru însuşirea „duhului naţional” şi, consecutiv, pentru reflectarea în literatură a tot ce …

Read More »

Realism

Termen de origine latină (realis „real”), realismul devine în Evul Mediu concept filosofic, iar în secolul al XIX-lea, sub forma realisme (în limba franceză), şi concept estetic. În filosofia medievală, termenul denumeşte unul din cele două curente scolastice: realismul şi nominalismul. Primul curent susţinea, prin Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Toma d’Aquino, că ideile generale (universalia) au existenţa obiectivă (universalia sunt realia); celălalt, reprezentat de Roscelin de Compiegne, Duns Scot, William Occam, atribuia universaliilor doar o existenţă nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară şi de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese …

Read More »

Realism socialist

Orientare literar-ideologică adoptată în 1934 la primul Congres al scriitorilor sovietici şi impusă scriitorilor din ţările aflate în sfera de influenţă a URSS, realismul socialist are drept principiu conducător „zugrăvirea realităţii în dezvoltarea ei revoluţionară”. Preluând conceptul de realism întemeiat pe ideea aristotelică de mimesis, realismul socialist îşi propune crearea unei literaturi – şi a unei arte – veridice, orientate de concepţia despre lume şi viaţă a „avangardei clasei muncitoare”. O asemenea literatură a început să se scrie înainte de revoluţia din octombrie 1917, prima operă exemplară fiind considerat romanul Mama (1906) de Maxim Gorki. Reflectarea realităţii din perspectiva „socialismului …

Read More »

Protocronism

Încă de pe la sfârşitul deceniului al şaptelea al secolului al XX-lea, ideea de protocronism plutea în atmosfera dezbaterilor culturale româneşti. Termenul care va desemna orientarea, ce se va contura din ce în ce mai limpede, avea să fie însă propus de Edgar Papu, chiar în titlul unui articol publicat în revista „Secolul 20” în 1974. Acelaşi autor va fi, peste câţiva ani, şi teoreticianul en titre al noului concept, precum şi cel dintâi aplicator al metodologiei sale, de-a lungul unui întreg volum, apărut în 1977, sub un nume simplu şi neutru, Din clasicii noştri. În realitate, acesta a avut …

Read More »

Parnasianism

Parnasianism este un derivat din numele muntelui Parnas, loc mitologic consacrat lui Apollo şi muzelor, termenul numeşte orientarea estetică a unei grupări poetice constituite la Paris în al şaptelea deceniu din secolul al XIX-lea. Actul formal de constituire a parnasianismului s-a materializat în editarea, în 1866, a culegerii de versuri Le Parnasse contemporain, printre semnatari distingându-se Catulle Mendes, Leconte de Lisle, Theophile Gautier, Theodore de Banville, Francois Coppee, Sully Prudhomme, Jose-Maria de Heredia, Charles Baudelaire, Paul Verlaine şi Stephane Mallarme. Cinci ani mai târziu apare al doilea volum, datat însă 1869, iar în 1876, al treilea. Concepţia de artă a …

Read More »

Optzecism

Termenul optzecism este menit să desemneze sintetic ansamblul caracteristicilor (estetice, tematice, stilistice, „tehnice”, ţinând de obiectivele, viziunea şi ideologia literară etc.) aparţinând generaţiei ’80 – adică acelor scriitori care au debutat şi au început să se afirme în anii ’80 ai secolului al XX-lea. Ivit iniţial în sfera conversaţiilor informale, acceptat ulterior de critica şi istoria literară vizând literatura contemporană, optzecismul păstrează o oarecare doză de vag, la fel ca orice concept dorit atotcuprinzător pentru o realitate diversă şi consistentă. Problema definirii generaţiei ’80 rămâne spinoasă, cum se întâmplă când e vorba de circumscrierea cu precizie a unei generaţii sau …

Read More »

Onirism

În dicţionarele explicative, termenul onirism (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinaţie asemănătoare visului, care defineşte unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creaţiei literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conştiinţei şi opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost şi sunt folosiţi destul de frecvent, dat fiind că visul şi raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci şi în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul şi suprarealismul au „utilizat” consistent visul, de pe platforme estetice şi „tehnice” …

Read More »

Nouăzecism

Termenul nouăzecism a fost creat spontan, după modelul celui – ceva mai vechi – de optzecism, mărturisind o intenţie polemică sau, în orice caz, una de individualizare şi definire programatică a unei promoţii literare. Cuvânt cu sens vag, ivit iniţial în sfera publicisticii, ulterior acceptat şi în terminologia criticii literare, nouăzecismul este presupus a exprima concis şi sintetic particularităţile literaturii practicate de o serie de scriitori născuţi, în marea lor majoritate, în jurul anului 1960 şi afirmaţi la începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea. Originea fenomenului se află în anii ’80, când mai mulţi dintre cei mai importanţi membri …

Read More »

Naturalism

Naturalismul este o orientare literară apărută în literatura franceză din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi care a luat amploarea unui curent în ultimele trei decenii ale aceluiaşi secol. Naturalismul se constituie şi în alte literaturi, productiv fiind la început în cea germană, italiană şi spaniolă, mai târziu proliferând în cea americană. Prin unii dintre reprezentanţii naturalismului se declară a fi realism şi, de altfel, cele două denumiri circulă ca sinonime. V.G. Belinski numeşte realismul rus „şcoala naturală”, vorbind în schimb, impropriu, de „poezia reală”. În literatura italiană realismul şi naturalismul sunt desemnate prin cuvântul verism, iar în …

Read More »

Integralism

Integralismul este o orientare în cadrul constructivismului românesc. Aderând la principiile mişcării constructiviste, integralismul le accentuează pe unele şi le aplică într-o manieră mai consecventă. Denumirea vine de la titlul revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” şi înainte de „unu”, dar şi prin alţi colaboratori ai acestora, publicaţia reia ideile directoare din „75 HP” şi „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul civilizaţiei epocii. În „75 HP” Voronca lansa, împreună cu pictorul Victor Brauner, conceptul „picto-poezie”, ilustrat prin construcţii grafice rezultate din …

Read More »