Tag Archives: Monetar

Circulaţia monetară şi camăta în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

În lipsa unei monede bătute în Moldova sau Ţara Românească, circulaţia monetară este alimentată de exportul de produse româneşti pe pieţele străine. Dar afluxului de monedă provenind dintr-o balanţă comercială activă îi corespunde o scurgere continuă de numerar spre Constantinopol, pentru achitarea obligaţiilor băneşti care se aflau în continuă urcare. Aceasta face ca, în ciuda creşterii cantităţii de numerar venite din afară, faţă de înmulţirea tranzacţiilor, moneda aflată în circulaţie să fie în fapt insuficientă. De aici au derivat folosirea mai departe la efectuarea plăţilor calculate în monedă a vitelor sau a unor produse, pe de o parte, şi larga …

Read More »

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

În lipsa unui sistem monetar naţional, interzis de stăpânirea otomana, ţările române au fost expuse tuturor inconvenientelor şi daunelor rezultând din haosul monetar al Imperiului Otoman. La începutul secolului al XIX-lea circulau în principate peste 20 de specii monetare, în care nici boierii nu se puteau descurca. Confuzia şi nesiguranţa pe care o întreţinea această varietate de monede au fost agravate prin politica monetară a Porţii, care altera titlul monedelor, bătea chiar monede străine false şi le impunea la un curs arbitrar. Aceste practici au zdruncinat creditul, au creat nenumărate conflicte între creditori şi debitori şi au provocat mari perturbaţii …

Read More »

Circulaţia monetară şi finanţele în România între 1864 şi 1878

Dezvoltarea capitalismului era împiedicată şi de faptul că nu exista un sistem monetar naţional. Leul era o monedă nominală, fiind valabile toate monedele existente în Europa, peste 70. Cele mai utilizate erau: galbenul (32 lei = 11,85 franci) şi sfanţul (2 lei şi 10 parale = 0,84 franci) ale Austriei; icosarul (12 lei şi 10 parale = 4,66 franci) şi lira (62 de lei = 23,30 franci) ale Turciei; napoleonul (54 de lei = 20 franci) francez şi rubla (10 lei = 3,94 franci) rusă. Mulţimea monedelor cu putere de circulaţie dădea prilej zarafilor să obţină câştiguri însemnate prin simpla …

Read More »

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Într-o vreme în care nu se mai bate monedă înlăuntrul ţării, este firesc ca moneda care se găseşte în cea mai mare cantitate pe piaţa celor două ţări să arate principala direcţie de export a mărfurilor lor. În ceea ce priveşte Ţara Românească, încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea, mijlocul principal de circulaţie a mărfurilor îl constituie moneda otomană, care, în cea de-a doua jumătate, tinde să înlocuiască cu totul celelalte monede străine, aflate înainte pe piaţă. Moneda cea mai des amintită în tranzacţiile comerciale, interne şi externe, ca şi în tarifele vamale, danii, dări, gloabe, este asprul …

Read More »

Circulaţia monetară în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Dezvoltarea circulaţiei mărfurilor a avut ca urmare intensificarea circulaţiei monetare. Moneda de bază în Transilvania, ca şi în celelalte părţi ale Europei, a fost marca. Greutatea mărcii de Transilvania era de 206,7 g. Ea era asemănătoare cu marca de Colonia şi a fost adusă în Transilvania de către coloniştii veniţi din regiunea Rinului. Tipul acesta de marcă a fost răspândit şi în alte părţi ale Europei răsăritene, în Prusia, Polonia, Rusia etc. În Transilvania, întâlnim şi marca de Buda, care era o monedă după tipul mărcii de Troyes şi avea o greutate de 245,5 g. Moneda divizionară principală era dinarul. …

Read More »

Circulaţia monetară, creditul şi finanţele publice în ţările române în anii 1848-1864

Circulaţia monetară a cunoscut o însemnată creştere în anii 1848-1864, datorită intensificării circulaţiei mărfurilor. De altfel, este de remarcat că una dintre problemele cele mai dificile ale vieţii economice din Ţara Românească şi Moldova era tocmai aceea a circulaţiei şi schimbului monetar. Leul-monedă fictivă, de socoteală, de la mijlocul secolului al XVIII-lea – se cerea realizat într-o monedă concretă. În Principate circulau peste 70 de monede variate, iar în fiecare ţară existau câte trei cursuri monetare, ceea ce frâna enorm întreaga activitate economică. Dependenţa de Turcia împiedica încă realizarea monedei naţionale, pentru care pledau aproape în unanimitate economiştii români al …

Read More »

Activitatea atelierelor monetare în Dobrogea romană (secolele I-III d.Hr.). Relaţiile de „marfă-bani”

Viaţa economică în Dobrogea romană poate fi urmărită de asemenea atât prin cercetarea activităţii atelierelor monetare din oraşele pontice, cât şi prin studierea circulaţiei monetare în regiunea Dunării de Jos. Relaţiile de marfă-bani, specifice orânduirii sclavagiste greco-romane în raport cu epoca anterioară, ajung în această regiune la cea mai mare dezvoltare a lor în secolul II şi în prima jumătate a secolului următor. Începând cu mijlocul secolului al III-lea d.Hr., ele reflectă tot mai mult grava criză social-economică prin care trece întreg imperiul roman în această vreme. Activitatea monetară a oraşelor pontice începuse din momentul în care ele deveniseră centre …

Read More »