Tag Archives: Moldova

Alexandru cel Bun – domn al Moldovei

Cu o adâncă recunoştinţă, urmaşii au zis acestui Alexandru: „cel Bun”. A fost bun faţă de ţară, pentru că n-a tăiat, n-a prigonit, n-a nedreptăţit pe nimeni, şi totuşi a ştiut să-şi stăpânească boierii fără să mişte împotriva lor buzduganul sau să ascută sabia călăului. A fost bun faţă de străini fiindcă n-a început niciodată un război nedrept şi n-a călcat niciodată o legătură încheiată şi întărită cu jurământ de dânsul; dar pentru „dreptăţile” lui şi ale ţării lui, el” a fost totdeauna, şi atunci când îl împovărau bătrâneţile şi moarte-al chema spre odihnă, un ostaş neadormit, viteaz şi iute. …

Read More »

Organizarea armatei în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea, organizarea militară a celor două ţări în măsura în care era încuviinţată de turci, avea în vedere numai paza frontierelor, poliţia internă, execuţia încasării dărilor şi serviciul de curte şi de paradă. Toate aceste servicii reclamau un număr restrâns de ostaşi, care se recrutau prin mijloace diferite, unii cu leafă, alţii cu scutiri de dări, din rândul ţărănimii libere. Chemarea la oaste a unui număr mai mare de locuitori se făcea numai cu ocazia unor acţiuni militare ordonate de Poartă. La curtea domnului existau în acea vreme slujitori plătiţi cu leafă, care, în Ţara Românească, după …

Read More »

Lichidarea mişcării revoluţionare din 1821. Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Ocupaţia turcească în Principate Oştirile turceşti care au intrat în Moldova şi Ţara Românească la începutul lui mai 1821 au înfrânt uşor mişcarea. Fărâmiţarea forţelor mişcării, lipsa unui plan de luptă unitar, puternicele contradicţii sociale din rândurile eteriştilor, dintre eterişti şi Adunarea lui Tudor, şi conflictele din sânul taberei lui Tudor au uşurat izbânda turcilor. Turcii intrară în Principatele Române cu scopul mărturisit de a le curaţi de răsculaţi. Dar şi după lichidarea mişcării, ei le mai ţinură sub ocupaţie încă un an şi, în acest interval, desăvârşiră ruina începută de eterişti. Prezenţa lor a impus ţărilor noastre sarcini extraordinare …

Read More »

Domnia în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

Ca şi în perioada anterioară, tot astfel şi după pacea de la Kuciuk-Kainargi, domnii Moldovei şi ai Ţării Româneşti, asimilaţi dregătorilor otomani, sunt numiţi direct de Poartă. Avantajele materiale legate de domnie fac din scaunul Principatelor române obiectul celei mai aprige competiţii între foştii dragomani. Pentru a obţine domnia, ei caută, supralicitându-se, să-şi asigure favoarea persoanelor influente, de la marele vizir până la şeful eunucilor, kâzlar-agasi. Poarta încurajează concurenţa, care îi permite să încaseze anticipat taxele de numire şi de confirmare. Domnii veneau astfel în ţară copleşiţi de datorii, însoţiţi de rude famelice şi de creditori grăbiţi să-şi recupereze creanţele. …

Read More »

Organizarea judecătorească în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Dreptul, în societatea feudală, exprimă şi consfinţeşte raporturile de dominaţie a stăpânilor feudali şi de subordonare a maselor producătoare. În epoca de care ne ocupăm, au loc unele prefaceri şi în domeniul dreptului şi al justiţiei. Majoritatea normelor de drept în această vreme erau nescrise: se judeca, în genere, ca şi în epoca precedentă, după dreptul consuetudinar, numit în actele interne „legea ţării”. Străinii care au trecut prin cele două ţări au lăsat preţioase mărturii şi asupra felului cum se aplica justiţia în Ţara Românească şi Moldova. În vremea lui Despot vodă, I. Sommer afirmă că în Moldova „nu există …

Read More »

Literatura ştiinţifică în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

În ce priveşte literatura ştiinţifică, aceea de un nivel mai ridicat circula fie în manuscris şi în limbi străine – îndeosebi în greceşte, limba principală a învăţământului cu cât înaintăm în cursul veacului – fie în tipărituri aduse de peste hotare. La noi, singurele manuale tipărite în secolul al XVII-lea sunt doar un abecedar grecesc imprimat în 1651 în tipografia de la Iaşi şi, aproape o jumătate de veac mai târziu, gramatica slavonă scoasă de Antim Ivireanul în 1697, reproducere a lucrării lui Meletie Smotricki din Evjia, apărută în prima ediţie la 1619. O operă românească, legată ca şi cea …

Read More »

Moldova până la moartea lui Constantin Cantemir (1661-1693)

Şi în Moldova, în această epocă, se întăreşte cârmuirea unui număr restrâns de familii din marea boierime (Ruset, Buhuş, Costin, Costache, Cantacuzino etc.). În Moldova însă, spre deosebire de Ţara Românească, nu se formează o facţiune aşa de puternică cum era cea a Cantacuzinilor din ţara vecină şi de aceea nu se statorniceşte domnia în mâinile unei familii, ci boierii aleg ca domni oameni fără avere mare, din care caută, fără a izbândi totdeauna, să facă simple unelte (Istrate Dabija, Ştefan Petriceicu şi Constantin Cantemir). Războaiele turco-polone au avut urmări grele pentru Moldova. Căderea Cameniţei şi transformarea ei în cetate …

Read More »

Organizarea administrativă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Ceea ce caracterizează organizarea statului în perioada fărâmiţării feudale este faptul că mijloacele nediferenţiate ale puterii se găsesc în posesia fiecărui stăpân de pământ în parte, fiind coordonate doar de domn. Statul de fărâmiţare feudală nu comportă deci o activitate administrativă diferenţiată, controlată de un centru organizator, capabil de o intervenţie activă. Nu există mijloace diferite pentru ducerea războiului sau pentru administrarea propriu-zisă: cei care au ca sarcină apărarea statului – deci funcţia sa externă – o îndeplinesc în egală măsură şi pe cea internă, de aparat de represiune. De aceea, curtenii formează, în acelaşi timp, baza oştirii în vreme …

Read More »

Literatura religioasă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Literatura religioasă continuă să deţină ca volum, în ansamblul scrierilor, locul cel mai însemnat, fie că este vorba de manuscrise, fie de tipărituri. Acest fapt se explică prin rolul pe care continuă să-l păstreze biserica în statul feudal, prin sprijinul pe care i-l acordă, în schimb, statul, prin nevoia permanentă de texte scrise pe care o simte şi prin aceea că cei mai mulţi copişti sunt încă legaţi, într-o formă sau alta, de biserică. Din punctul de vedere al interesului pentru istoria culturii, nu mai întâlnim însă, în această perioadă, opere de valoarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino sau a scrierilor …

Read More »

Dezvoltarea oraşelor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Din punct de vedere numeric, situaţia oraşelor şi târgurilor din Moldova şi Ţara Românească cunoaşte puţine schimbări în primele trei sferturi ale secolului al XVIII-lea. De ridicarea unui oraş nou cu adevărat important nu se poate vorbi. Apar doar câteva târguri noi, cum sunt Filipeştii în Prahova, târgul Cărbuneşti în Gorj – fostul târg al Bengăi sau al Gilortului ridicat din nou – Puţenii în Tecuci, Novoseliţa în ţinutul Hotinului, Oniţcanii în Orhei. Unele aşezări vechi cunosc în această epocă o decadenţă iremediabilă, câteodată redevenind cu timpul simple sate sau dispărând chiar cu totul. Acesta este cazul Băii de Aramă, …

Read More »