Tag Archives: Moldova

Circulaţia monetară şi camăta în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

În lipsa unei monede bătute în Moldova sau Ţara Românească, circulaţia monetară este alimentată de exportul de produse româneşti pe pieţele străine. Dar afluxului de monedă provenind dintr-o balanţă comercială activă îi corespunde o scurgere continuă de numerar spre Constantinopol, pentru achitarea obligaţiilor băneşti care se aflau în continuă urcare. Aceasta face ca, în ciuda creşterii cantităţii de numerar venite din afară, faţă de înmulţirea tranzacţiilor, moneda aflată în circulaţie să fie în fapt insuficientă. De aici au derivat folosirea mai departe la efectuarea plăţilor calculate în monedă a vitelor sau a unor produse, pe de o parte, şi larga …

Read More »

Dezvoltarea producţiei industriale în Moldova şi Ţăra Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Meşteşugurile În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la Meşteşugurile începutul secolului al XIX-lea, articolele de îmbrăcăminte şi de uz casnic ale majorităţii populaţiei ţării erau încă produse de industria casnică şi meşteşugărească, producţia atelierelor de tipul cooperaţiei capitaliste simple fiind destinată în special clasei stăpânitoare, orăşenilor şi târgoveţilor. Mărfurile meşteşugăreşti continuă să fie de calitate inferioară, dar în cantitate suficientă pentru a satisface în bună parte cerinţele pieţei interne. Meşteşugarii domeniali îşi restrâng tot mai mult activitatea la serviciile de curte. Actele amintesc numeroşi lemnari, zidari, fierari, potcovari, rotari şi morari pe lângă mănăstiri şi curţile boiereşti. Cele …

Read More »

Falsificarea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dacă desfăşurarea evenimentelor din Ţara Romanească se arată prielnică cauzei Unirii, în Moldova situaţia se înfăţişa deosebit de gravă. Numirea lui Vasile Ghica nu pusese capăt abuzurilor. Arestări, destituiri, presiuni separatiste domină în aceste luni viaţa publică a Moldovei. „Indignaţia s-a făcut generală – se scrie într-un raport al comitetului unionist din Piatra – răbdarea a ajuns în culme”. Dar alegerile erau pentru Vogoride mijlocul de menţinere a separatismului. De aceea, îndemnat de Poartă, de Austria şi Anglia, el a grăbit pregătirile electorale. Dacă Adunarea ad-hoc se pronunţa într-un sens separatist, planurile unioniste din amândouă ţările erau răsturnate. În vederea …

Read More »

Influenţa grecească asupra Moldovei şi Ţării Româneşti

Urmarea cea mai însemnată ce rezultă din noua situaţie politică a principatelor faţă de Poartă e rolul din ce în ce mai mare pe care-l joacă de aici înainte grecii în afacerile româneşti şi în viaţa românească. Până în veacul al XVI-lea grecii aşezaţi în Moldova şi în Ţara Românească erau foarte puţini; ei erau sau prieteni personali ai domnului şi deţinători ai slujbelor mai mari şi mai mici de la Curte, sau negustori, mai ales în porturi; întâlnim totuşi, cum am spus, numai foarte rar nume care sună greceşte. Chiar şi în această perioadă mai veche grecii găsesc însă …

Read More »

Stăpânirea romană în Dobrogea, Muntenia şi Moldova. Înaintarea cuceririi romane la Dunărea de Jos

În ciuda biruinţei categorice obţinute de romani în cursul celui de-al III-lea război mitridatic asupra cetăţilor de pe ţărmul de vest al Mării Negre, extinderea şi consolidarea stăpânirii lor la Dunărea de Jos era sortită să întâmpine piedici. Mai puţin de zece ani după succesele obţinute de M. Terentius Varro Lucullus,- către vremea când, în numele Senatului, Pompeius organiza durabil cuceririle asiatice din ţara colchilor până la graniţele Egiptului, – cetăţile din Pontul Stâng, odată mai mult unite în faţa unei primejdii comune, se răsculau împotriva împilării unui guvernator al Macedoniei, C. Antonius Hybrida (62 î.Hr.). Ajutate de geţii şi …

Read More »

Dezvoltarea comerţului şi a oraşelor în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Sporul cantitativ pe care-l cunoaşte producţia Moldovei şi Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea a îngăduit o intensificare a schimburilor pe piaţa internă şi o creştere a exportului de mărfuri, după cum, la rândul său, lărgirea pieţei – în proporţii care, de altminteri, nu trebuie exagerate – a stimulat producţia atât în domeniul agriculturii şi al ramurilor anexe, cât şi într-acel al meşteşugurilor. Progresele economiei marfă-bani au însemnat noi breşe în poziţiile încă puternice ale economiei naturale, care-şi avea principalele puncte de sprijin în gospodăria ţărănească, într-o vreme când oraşele înseşi îşi mai satisfăceau o parte din nevoile alimentare prin …

Read More »

Apogeul puterii Moldovei în timpul domniei de 50 de ani a lui Ştefan cel Mare

Ştefan, fiul ucigaşului Bogdan şi nepotul lui Alexandru cel Bun, al bătrânului voievod al Moldovei cu o domnie într-adevăr regală, venise din Ţara Românească, trimis de noul voievod de acolo, pus de curând în Scaun de către Ioan Hunyadi, Vlad Ţepeş, căruia îi datorează prin urmare domnia. Sprijinit de ofiţerii poloni din vecinătate, predecesorul său, mişelul Petru Aron, un fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, încercă să se mai menţină, dar nu reuşi. La 1 aprilie 1457 era încă în Suceava; imediat după aceasta, la 12 aprilie, Ştefan birui la Doljeşti în „Hreasca”, apoi la Orbie, şi Petru fugi …

Read More »

Primele războaie dintre Moldova şi Ţara Românească (1637-1639)

Războiul dintre Ţara Românească şi Moldova sub Matei Basarab şi Vasile Lupu are astfel cauze mai adânci decât simpla ambiţie de putere de care vorbesc cronicarii vremii, între cauzele războiului a fost şi ura negustorilor şi boierilor greci din Constantinopol împotriva regimului boierimii muntene conduse de Matei Basarab, ură căreia politica domnului Moldovei urma să-i dea satisfacţie. De asemenea, Poarta voia să pună capăt cu ajutorul lui Vasile Lupu alianţei dintre Ţara Românească şi Transilvania. Domnul Moldovei se bizuia pe existenţa unei opoziţii în Ţara Românească, la care făcea aluzie atunci când scria că Matei nu e iubit în ţară …

Read More »

Opoziţia boierească în ultimii ani ai domniei lui Ştefan cel Mare. Noul război al Moldovei împotriva turcilor

Tratatul moldo-polon din 1499 stipula, de asemenea, obligaţia ambelor părţi de a nu adăposti pe uneltitorii împotriva celuilalt semnatar al acordului. De data aceasta, regele Poloniei – care s-a văzut cu câtă tenacitate ţinea la ceea ce considera că e dreptul său de adăpost – e silit să accepte nu numai obligaţia de a nu primi sub ocrotirea sa pe pretendenţii la tronul Moldovei, ci şi pe aceea de a nu adăposti pe vreun alt fugar. Condiţia lui Ştefan e limpede, el luându-şi, de altminteri, obligaţii asemănătoare: „Tot aşa, dacă s-ar întâmpla să fugă vreun boier al nostru sau vre-o …

Read More »

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

În a doua jumătate a veacului al XVI-lea, deşi continuă literatura slavă a cronicilor de curte şi cea religioasă, se produc însă două schimbări importante: începe să se generalizeze scrisul în limba poporului în toate cele trei ţări române şi să crească importanţa elementelor laice în cultură. Scrisul în limba română, care la sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea apăruse numai sporadic în anume regiuni, se răspândeşte în jumătatea a doua a secolului în toate ţările române, sub forma zapiselor, documentelor de cancelarie, pravilelor, cronicilor şi cărţilor bisericeşti, a căror scriere în limba poporului …

Read More »