Tag Archives: Moldova

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Într-o vreme în care nu se mai bate monedă înlăuntrul ţării, este firesc ca moneda care se găseşte în cea mai mare cantitate pe piaţa celor două ţări să arate principala direcţie de export a mărfurilor lor. În ceea ce priveşte Ţara Românească, încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea, mijlocul principal de circulaţie a mărfurilor îl constituie moneda otomană, care, în cea de-a doua jumătate, tinde să înlocuiască cu totul celelalte monede străine, aflate înainte pe piaţă. Moneda cea mai des amintită în tranzacţiile comerciale, interne şi externe, ca şi în tarifele vamale, danii, dări, gloabe, este asprul …

Read More »

Administraţia şi justiţia în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

Prin funcţiile lui administrative, judiciare şi fiscale, statul fanariot a fost instrumentul destinat a reprima împotrivirea ţărănimii, a îndestula pe turci, a îmbogăţi pe domn, şi a căpătui pe boieri. Regimul turco-fanariot a fost unul din cele mai teribile instrumente de jaf cunoscute în istorie. Întregul aparat de stat, de la domn până la ultimul slujbaş, „de la cel mai înalt la cel mai umil, vânează slujbele pentru a stoarce bani”. Toate funcţiile publice se cumpărau cu bani; ele nu se atribuiau la tarif fix şi prin rotaţie, cum cereau boierii, ci la licitaţie, aşa încât preţurile se urcau mereu …

Read More »

Formarea statelor feudale Transilvania, Ţara Românească şi Moldova

Apariţia statelor feudale româneşti este rezultatul unui lung proces de dezvoltare a formaţiunilor politice din secolele precedente. Vechile voievodate, cnezate, „ţări” s-au întărit treptat din punct de vedere economic şi politic. Cele mai puternice şi-au lărgit posesiunile prin cuprinderea altor teritorii neorganizate, sau prin înglobarea unor părţi din formaţiunile vecine mai puţin dezvoltate sau a acelora în întregime, fie prin cucerire, fie prin înrudire între conducătorii acestora, fie prin recunoaşterea de către aceştia a autorităţii voievozilor mai puternici. Formarea voievodatului Transilvaniei Voievodatele transilvănene din secolele IX-X, la începutul secolului al XI-lea, cuprindeau teritorii vaste; cel bănăţean de la Dunăre până …

Read More »

Învăţământul în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Învăţământul continuă să cunoască în cursul veacului al XVIII-lea, în Moldova şi în Ţara Românească, formele întâlnite încă din epoca precedentă: şcoli domneşti, şcoli organizate pe lângă instituţiile ecleziastice locale, şcoli ale misiunilor catolice, la care se adaugă învăţământul de caracter particular dat elevilor în sânul familiei şi completarea învăţăturii prin studii în străinătate. În cea mai mare parte a lui, învăţământul este rezervat fiilor de boieri şi, în al doilea rând, elementelor înstărite din sânul păturilor orăşeneşti. Nevoile statului şi ale bisericii, ca şi cele ale administraţiei domeniilor marii boierimi, înlesnesc accesul la învăţătură şi unor tineri recrutaţi din …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Începutul procesului de formare a statului naţional român

Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cruciale ale istoriei patriei noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric care s-a maturizat în condiţiile începutului orânduirii capitaliste şi ale formării naţiunii române. Împrejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române – Moldova, Transilvania, Ţara Românească – şi a celorlalte provincii româneşti. Statul naţional român s-a format treptat, primul pas hotărâtor fiind Unirea din 1859; acest proces istoric se va încheia în anul 1918, când lupta de eliberare naţională a …

Read More »

Organizarea judecătorească în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Instanţa supremă de judecată rămâne şi în secolul al XVIII-lea divanul domnesc. Până la reformele lui Constantin Mavrocordat, în ţinuturi şi judeţe dreptul de judecată în diferitele pricini, în afară de furturi şi omoruri, îl aveau pârcălabii, căpitanii şi ceilalţi dregători cu funcţii de conducere. Dispoziţii speciale ale domniei reglementau atribuţiile fiecăruia dintre ei în materie de judecată, cum se constată prin hrisovul lui Grigore Ghica din 1730 privitor la atribuţiile judiciare ale serdarului. Domnul încuviinţa unor stăpâni de moşii, în măsură mai restrânsă, dreptul de judecată asupra locuitorilor din satele respective. Pentru satele mănăstirilor închinate Sf. mormânt, singuri egumenii …

Read More »

Tiparul în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Prima trăsătură a tiparului în secolul al XVIII-lea este caracterul lui de continuitate, dacă luăm Ţara Românească şi Moldova împreună şi nu un centru tipografic anumit. Cum noi nu mai dispunem decât de o parte din vechile tipărituri, seriile ieşite din unele centre tipografice au trebuit să se prezinte în fapt fără multe din lacunele pe care le constatăm azi. A doua caracteristică e creşterea, faţă de epoca anterioară, a volumului tipăriturilor, care se ridică, în curs de şapte decenii, la un total de 268. Cea de-a treia, în sfârşit, e caracterul covârşitor românesc al acestor tipărituri, publicaţiile în limba …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din martie 1848 în Moldova

În desfăşurarea mişcării revoluţionare din Moldova se disting doua etape: prima etapa cuprinde mişcarea din martie 1848 şi lichidarea ei, urmată de a doua etapă, în care s-au dezvoltat şi s-au precizat ţelurile revoluţionare, s-a organizat din nou lupta, fiind atrase în mişcare şi masele ţărăneşti. Mişcarea revoluţionară moldoveana trebuia să înceapă concomitent cu cea din Ţara Românească. Îndată după izbucnirea revoluţiei de la Viena, ţinând seama de situaţia revoluţionară creată în Principate, Nicolae Bălcescu a apreciat că momentul izbucnirii revoluţiei în Ţara Românească şi Moldova se apropia şi, împreună cu ceilalţi fruntaşi ai mişcării pentru progres din Ţara Românească …

Read More »

Starea socială din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

În secolele XIV-XV, societatea din Ţara Românească şi Moldova era împărţită în două clase principale, antagonice: pe de o parte, feudalii – boierimea şi clerul înalt – pe de altă parte, ţăranii aserviţi. În afară de aceştia, mai exista o numeroasă ţărănime liberă, orăşenimea şi categoria socială a robilor. Ţărănimea În secolele XIV-XV, ţărănimea este numită în documente cu termeni care au o accepţiune generala. În Ţara Românească sunt folosiţi mai des termenii: sate, liudi, siromahi şi horane. În Moldova, denumirea obişnuită pentru ţărani este de liudi, uneori ubogîe liudi. Către sfârşitul secolului al XV-lea, ţăranii dependenţi încep să fie …

Read More »

Organizarea politică în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Organizarea politică, administrativă, militară şi judecătorească a Ţării Româneşti şi Moldovei – ca şi dezvoltarea lor economică şi socială – este foarte asemănătoare, atât în timpul fărâmiţării feudale, cât şi mai târziu. Domnia După cum s-a văzut din paragraful precedent, în fruntea celor două state feudale se găsea un mare voievod şi domn. Domn derivă din latinescul dominus şi înseamnă stăpân (al ţării), iar voievod, cuvânt slav, conducătorul oştilor. La aceste titluri – de mare voievod şi domn, pe care le purtau conducătorii celor două state feudale, se adaugă particula Io, derivat din Ioan, care avea semnificaţia – în concepţia …

Read More »