Tag Archives: Moldova

Regimul nobiliar în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În această epocă, în Moldova şi Ţara Românească o oligarhie de mari stăpânitori de domenii se substituie domnului în conducerea statului. Un număr redus de familii din marea boierime ocupă dregătoriile principale ale statului şi tutelează pe domn. Aceşti boieri determină alegerea domnului din rândul lor, impunându-i anumite condiţii de guvernare şi asigurându-se că nu va da un caracter ereditar domniei, controlează politica lui, precum şi încasarea veniturilor statului, din care o mare parte trece în posesiunea lor şi, în acelaşi timp, îşi sporesc şi mai mult domeniile, folosind puterea pentru a deposeda pe micii stăpâni de pământ. Regimul nobiliar, …

Read More »

Domnia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În veacul al XVII-lea, caracterul instabil al puterii domneşti se menţine atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova. De la moartea lui Mihai Viteazul până la instaurarea regimului turco-fanariot, s-au succedat în Ţara Românească 24 de domnii şi numai doi domni şi-au terminat stăpânirea prin moarte naturală; ceilalţi au fost maziliţi sau ucişi. În Moldova, unde războaiele turco-polone şi intervenţiile cazacilor întreţin o agitaţie internă mai mare, au fost în acelaşi răstimp 48 de domnii şi numai cinci domni au murit în scaun. Domnii, când nu erau numiţi direct de Poartă, erau aleşi din rândul boierimii, de către „adunarea …

Read More »

Dezvoltarea oraşelor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În cursul veacului al XVII-lea, pe lângă persistenţa vechilor oraşe şi târguri, se constata apariţia în Moldova şi în Ţara Românească a unor noi aşezări orăşeneşti. Ele au la bază de obicei vechi sate, care se transformă în târguri datorită dezvoltării meşteşugurilor, prezenţei unor exploatări miniere, drumurilor comerciale pe care formau locuri de popas şi prezenţei unor formaţiuni militare sau elemente administrative. Acordarea dreptului de a ţine târg săptămânal a marcat de obicei o etapă în transformarea aşezării săteşti în aşezare orăşenească. De multe ori, noile târguri ridicate în veacul al XVII-lea, ca şi unele din acele apărute în veacul …

Read More »

Moldova în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849)

Moldova n-a avut în cursul perioadei regulamentare până la 1849 decât un singur domn, pe Mihail Sturdza, numit de Poartă la propunerea Rusiei, la 22 martie 1834. Combătut tot atât de violent ca şi Alexandru Ghica, el a ştiut însă să domine opoziţia, reuşind să scape fără nici o pagubă şi din revoluţia din 1848. Avea 39 de ani când a fost numit domn. Spirit vioi şi practic, remarcabil prin cunoştinţele sale şi prin talentul de vorbitor, el a fost un autentic reprezentant şi apărător al clasei sale. Deşi moştenitor al unor moşii întinse, nu s-a folosit de talentele sale …

Read More »

Industria în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

În perioada Regulamentului organic, industria marchează progrese incontestabile, importante nu atât prin creşterea volumului producţiei şi prin transformarea tehnicii, cât prin cristalizarea unor forme ale producţiei capitaliste, în această perioadă îşi fac apariţia primele instalaţii mecanice, importul uneltelor de muncă mai eficiente creşte şi se fac chiar încercări de a le fabrica în ţară. Rentabilitatea mărită a produselor agricole impune şi industriei un efort de înnoire, pe care Regulamentul organic, în limitele regimului feudal, îl susţine, reglementând raporturile dintre stat şi întreprinzători într-un spirit mercantilist, înfiinţând şcoli de meserii şi favorizând răspândirea presei şi literaturii de specialitate. Dar persistenţa trăsăturilor …

Read More »

Viaţa politică în Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Viaţa politică sub primele domnii pământene a fost plină de frământări. În ambele ţări, grupuri şi pături ale boierimii au întreprins acţiuni de opoziţie împotriva noilor domni, mergând uneori până la complot. În Moldova, domnia lui Ioan Sandu Sturdza s-a caracterizat prin conflictul dintre boierimea mare şi conservatoare, în bună parte emigrată, şi mica boierime dornică să participe pe picior de egalitate la conducerea statului. Domnul a avut o atitudine favorabilă micii boierimi, numindu-i reprezentanţii în marile dregătorii şi întărindu-i rândurile cu noi elemente. El voia să se întemeieze pe boiernaşi în acţiunea de îngrădire a puterii şi a influenţei …

Read More »

Politica internă a Moldovei şi Ţării Româneşti (1774-1821)

Încercarea boierilor în timpul războiului din 1768-1774 de a înlocui, cu sprijinul Rusiei, domnii fanarioţi cu domni pământeni, aleşi de ei, n-a izbutit. După încheierea păcii, domnii fanarioţi au fost restabiliţi prin numirea de către Poartă a lui Alexandru Ipsilanti în Ţara Românească şi a lui Grigore Ghica în Moldova. Regimul astfel restaurat avea să dureze până la mişcarea din 1821. Boierimea care, în timpul războiului, aderase la mişcarea de emancipare de sub dominaţia otomană s-a resemnat uşor la menţinerea regimului turco-fanariot, fiindcă era asociată la beneficiile lui. Colaborarea marii boierimi pământene cu domnia pentru exploatarea maselor populare constituie esenţa …

Read More »

Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea în timpul Evului Mediu

Desfăşurat aproape concomitent la sud şi est de Carpaţi, procesul formării statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea a avut loc într-un context extern favorabil. La constituirea Ţării Româneşti şi a Moldovei au contribuit şi românii din Transilvania, contribuţie ilustrată de tradiţia istorică a descălecatului. Organizate ca voievodate cu structuri instituţionale asemănătoare, ele au reflectat unitatea de civilizaţie din întreg spaţiul românesc. Ţara Românească Închegarea statală a Ţării Româneşti s-a realizat prin unificarea formaţiunilor politice de la sud de Carpaţi, atestate istoric pentru prima oară în Diploma cavalerilor ioaniţi. Reunirea formaţiunilor sub o conducere unică a fost opera lui Basarab …

Read More »

Lupta împotriva tătarilor şi formarea statului feudal Moldova

În dorinţa lor de a-şi crea condiţii prielnice dezvoltării autonome, feudalii locali de pe teritoriul de la est de Carpaţi căutau sa profite de orice prilej pentru a înlătura apăsătoarea dominaţie a tătarilor. Succesele dobândite de Basarab împotriva tătarilor – în urma cărora el întinde hotarele ţării până aproape de Chilia – au făcut să crească nădejdile căpeteniilor româneşti din Moldova de a se elibera de sub dominaţia mongolă. Curând, însă, pe la 1335, tătarii, sub Uzbec, reuşesc să pună stăpânire pe unele ţinuturi din sudul Moldovei. Aici, ca şi în regiunea Dobrogei de nord, în cursul luptelor care au …

Read More »

Organizarea armatei în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

După cum s-a văzut în volumul al II-lea, aservirea Ţării Româneşti şi a Moldovei de către Imperiul Otoman a avut urmări însemnate şi în organizarea lor militară: Poarta nu le-a mai permis întreţinerea unor efective numeroase, iar una dintre principalele atribuţii ale oştilor româneşti a devenit participarea la războaiele Porţii. Cu excepţia epocii lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi a urmaşilor lor imediaţi, armatele celor două ţări nu au mai purtat în această vreme războaie în afara propriilor lor graniţe decât atunci când însoţeau oştirile turceşti, pentru care îndeplineau îndeosebi – mai ales către sfârşitul secolului – diverse servicii …

Read More »