Tag Archives: Mişcare

Mişcarea antidinastică de la Ploieşti şi campania contra lui Strousberg

În primăvară, agitaţia contra capitaliştilor prusieni şi a agentului lor cuprindea masele orăşeneşti. Simţind că se apropie furtuna, Carol I a înlăturat guvernul lui A.G. Golescu, socotit incapabil s-o înfrunte, şi a încredinţat formarea noului guvern lui Epureanu la 20 aprilie / 2 mai 1870. Epureanu, mare moşier şi fabricant, era un fost liberal moderat devenit conservator după 1866, îngrijorat de ofensiva burgheziei. Toţi ceilalţi miniştri erau membri ai organizaţiei conservatoare de centru Juna dreaptă, a cărei gazetă, „Terra”, ataca demagogic pe Carol şi pe Strousberg, pentru a-şi lărgi cercul cititorilor. Guvernul Epureanu era însă cu totul impopular. Peste câteva …

Read More »

Dezvoltarea mişcării unioniste după Congresul de pace de la Paris (aprilie-iunie 1856)

În primăvara anului 1856, lupta unionistă a luat un deosebit avânt în Moldova şi în Ţara Românească. „Simptomele revoluţiei”, remarcate de Marx în Principate încă din 1854, se menţineau. Mişcarea de eliberare naţională şi socială era în plină desfăşurare, încurajată acum şi de hotărârea luată de Congresul de la Paris de a se consulta dorinţele diferitelor clase ale societăţii româneşti în privinţa viitoarei reorganizări a celor două ţări. Cei 7 ani de domnie ai lui Barbu Ştirbei şi ai lui Grigore Ghica se apropiau de sfârşit. Titularii scaunelor domneşti îşi pregăteau retragerea şi se îngrijeau totodată de viitorul lor politic. …

Read More »

Mişcarea de emancipare din Transilvania în secolul XVIII

Trecerea Transilvaniei sub dominaţia Imperiului habsburgic a avut drept consecinţe negative desfiinţarea autonomiei principatului pe planul relaţiilor externe şi limitarea autonomiei lui interne. Totodată însă, dominaţia habsburgică a avut şi consecinţe pozitive: odată cu domnia Mariei Tereza (1740-1780), şi mai cu seamă o dată cu cea a lui Iosif al II-lea (1780-1790), începe un proces de modernizare economică şi instituţională animată de spiritul ideologiei iluministe. Reformismul acesta are loc în paralel cu procesul de trezire naţională a românilor ardeleni. Unirea cu Biserica Romei Primul act politic al Habsburgilor în Transilvania a fost atragerea preoţilor români la unirea cu Biserica Romei, …

Read More »

Geneza mişcării eteriste

E dificilă întrebarea dacă însuşi împăratul Alexandru I al Rusiei l-a trimis sau nu pe Alexandru Ipsilanti să acţioneze contra Turciei în Principate (în timp ce el, ţarul, participa la congresele contrarevoluţionare ale Sfintei Alianţe). Soluţionarea acestei probleme e îngreuiată de dublul joc al politicii ţariste în acea perioadă: Curtea de la Petersburg dorea subminarea din interior a Imperiului otoman şi, în acelaşi timp, era ostilă aspiraţiilor de eliberare socială şi naţională ale popoarelor, adversară a mişcărilor revoluţionare. Se poate totuşi argumenta că împăratul Rusiei, oricât de mult va fi dorit ruina imperiului turcesc, a fost mai solidar cu politica …

Read More »

Apariţia mişcării socialiste în România

Slaba dezvoltare a industriei în România şi, ca urmare, a proletariatului industrial a împiedicat apariţia mai de vreme a mişcării socialiste. Mulţi dintre muncitorii proaspăt veniţi de la sate sau foşti meseriaşi păstrau încă speranţa că ar putea să-şi refacă o gospodărie proprie sau un atelier propriu. Predominarea atelierelor de cooperaţie capitalistă în industrie contribuia la menţinerea mentalităţii mic-burgheze printre muncitori. Cu toate acestea, paralel cu mişcarea muncitorească şi-a făcut apariţia şi mişcarea socialistă, ca urmare a dezvoltării capitalismului; înainte de revoluţia din 1848 îşi făcuse apariţia în România socialismul utopic. Teodor Diamant răspândise ideile lui Fourier şi încercase să …

Read More »

Mişcări premergătoare răscoalei de la Bobâlna. Influenţa husită

Nemulţumirile ţărănimii, în primul rând, ale orăşenilor şi nobilimii mici, în al doilea rând, s-au manifestat printr-o serie de răzvrătiri şi răscoale, care au izbucnit în prima jumătate a veacului al XV-lea. Mişcările sociale sunt neîntrerupte, începând cu anul 1400, pe întreg teritoriul Transilvaniei. Haiducia ia o mare amploare. Documentele pomenesc, în anii 1402-1410, puternice cete de haiduci mai ales în părţile nord-vestice ale Transilvaniei (Satu Mare, Solnoc, Crasna, Maramureş), jefuind bunurile feudalilor. În acelaşi timp, sunt atestate mai multe răzvrătiri şi răscoale. În 1400, se răzvrătesc ţăranii români şi sârbi din comitatul Aradului, atacă pe nobili şi pe orăşenii …

Read More »

Mişcarea republicană din martie 1871 din România

Apariţia scrisorii către Auerbach a provocat uimirea şi indignarea opiniei publice şi a majorităţii Adunării. În urma unei interpelări violente a lui Nicolae Blaremberg, s-a adoptat totuşi o moţiune propusă de Mihail Kogălniceanu, în care Adunarea declara devotament faţă de tron şi „neclintita hotărâre de a rămâne ataşată Constituţiei…”. Deocamdată provocarea lui Carol nu reuşise. El însă n-a abdicat, căci nu avea această intenţie, deşi apariţia scrisorii provocase numeroase noi manifestări ostile lui. Aşa cum arată în memoriile sale, el n-a plecat nu de teama „că ţara s-ar duce de râpă”, ci pentru a salva afacerea Strousberg, în care se …

Read More »

Mişcarea de sub conducerea lui Ioan Potcoavă din 1577

Intervalul de timp dintre 1574-1591 nu este caracterizat numai de nesfârşitele târguieli şi ciocniri de interese care aveau loc la Constantinopol pentru dobândirea tronului Moldovei sau Ţării Româneşti, ci şi de luptele duse pe teritoriul Moldovei de diferiţi pretendenţi pentru a ocupa scaunul ţării; în cele mai multe cazuri, caracterul acestor lupte este intern, popular. E de subliniat faptul că aceşti „pretendenţi” – care în general încercau să-şi legitimeze pretenţiile la tron inventând diferite origini domneşti – se considerau aproape toţi fraţi, fii sau nepoţi ai lui Ioan vodă, ceea ce nu ilustrează nu numai autoritatea politică şi morală a …

Read More »