Tag Archives: Mişcare revoluţionară

Măsurile comitetului de oblăduire al mişcării revoluţionare din 1821

Era evident că Obşteasca Adunare a clerului şi boierilor şi Comitetul de oblăduire, prin încetineala măsurilor de represiune, prin negocierile cu turcii şi prin parlamentările cu Tudor, nu căutau decât să câştige timp în vederea sosirii lui Alexandru Ipsilanti şi a oştilor ruse”şi să aducă răscoala din Oltenia „la un punct ireparabil”. Tudor însuşi, în loc să-şi continue drumul triumfal spre Bucureşti, s-a oprit de la 4 până la 28 februarie 1821 la Ţânţăreni, în faţa taberei guvernamentale de la Coţofeni, cu care avea conciliabule zilnice, mai ales după sosirea lui Iordache în Oltenia. Aici ar fi fost Tudor informat, …

Read More »

Cucerirea puterii politice de către Tudor Vladimirescu. Relaţiile sale cu boierii divaniţi în a doua etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Cel care s-a opus venirii lui Tudor Vladimirescu cu Adunarea norodului în capitală a fost şeful gărzii de arnăuţi din Bucureşti, colonelul Sava Fochianos, atât în calitatea sa de căpetenie eteristă, cât şi în aceea de vechi slujbaş al regimului fanariot, iar în momentul acela, de slujitor al principelui Scarlat Callimachi. Sava păzea oraşul şi nu voia să-l încredinţeze decât fie lui Alexandru Ipsilanti, fie domnitorului numit de Poartă, Scarlat Callimachi, el însuşi partizan ascuns al Eterei. La 16 martie, caimacamii lui Callimachi – Constantin Negri şi Ştefan Vogoride -, văzându-şi autoritatea ameninţată de răsculaţii ce se apropiau de Bucureşti, …

Read More »

Lichidarea mişcării revoluţionare din 1821. Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Ocupaţia turcească în Principate Oştirile turceşti care au intrat în Moldova şi Ţara Românească la începutul lui mai 1821 au înfrânt uşor mişcarea. Fărâmiţarea forţelor mişcării, lipsa unui plan de luptă unitar, puternicele contradicţii sociale din rândurile eteriştilor, dintre eterişti şi Adunarea lui Tudor, şi conflictele din sânul taberei lui Tudor au uşurat izbânda turcilor. Turcii intrară în Principatele Române cu scopul mărturisit de a le curaţi de răsculaţi. Dar şi după lichidarea mişcării, ei le mai ţinură sub ocupaţie încă un an şi, în acest interval, desăvârşiră ruina începută de eterişti. Prezenţa lor a impus ţărilor noastre sarcini extraordinare …

Read More »

Mişcările revoluţionare antiotomane de la Brăila (1841-1843)

La slăbirea poziţiei şi la demiterea lui Alexandru Ghica au contribuit şi mişcările antiotomane ale bulgarilor, grecilor şi sârbilor din Principatele române şi din sudul Rusiei. Crunta exploatare otomană a silit un mare număr de bulgari să emigreze şi să se aşeze în principate şi în Rusia. Majoritatea imigranţilor era compusă din ţărani care, după o scurtă perioadă de regim de favoare, au fost supuşi aceloraşi obligaţii care apăsau asupra clăcaşilor. Printre ei era însă şi o pătură de meşteşugari şi de negustori, în rândul căreia a prins ideea de eliberare a ţării lor de sub stăpânirea turcească, mai ales …

Read More »

Mişcarea democratică şi revoluţionară din Craiova între cele două războaie mondiale

Creşterea numerică şi maturizarea politică a detaşamentului muncitoresc se impun ca o coordonată principală a vieţii economice şi social-politice a oraşului dintre cele două războaie mondiale. Proletariatul craiovean se impusese prin întruniri, demonstraţii de stradă, greve şi alte acţiuni, ca factorul social cel mai activ şi înaintat în lupta pentru progres social. În iarna anilor 1920-1921, socialiştii din Craiova s-au strâns, seară de seară, la sediul sindicatelor din str. Copertari, unde au avut loc îndelungi dezbateri. „Sala aceea – povesteşte unul din animatorii acestor reuniuni revoluţionare, Mihail Cruceanu – era un vechi local de prăvălie, cu o cameră în fund, …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din Moldova din 1846

O importanţă mult mai mare – atât prin ramificaţia sa şi prin personalitatea participanţilor, cât şi prin urmările sociale şi politice – a avut-o „Asociaţia patriotică”. Din ea făceau parte, în afară de spătarul T. Dormuz, T. Sion şi T. Râşcanu – denunţaţi la 17 iunie 1846 de Mihail Sturdza la Constantinopol că „prin opoziţia lor provoacă tulburări în orice moment, devenind periculoase liniştii ţării” -, V. Mălinescu, Al. I. Cuza, I. Racliş, Ion Lambrior, şi Grigore Cuza, Gr. Carp, D. Miclescu, T. Gheorghiu etc. Asociaţia cuprindea în reţeaua sa toate oraşele Moldovei, dar centrul ei se afla în ţinutul …

Read More »

Începutul mişcării revoluţionare din 1821 în Oltenia

În noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a plecat din Bucureşti cu o ceată de arnăuţi din garda domnească puşi la dispoziţia lui de Grigore Brâncoveanu, care era mare spătar, şi la 21 a fost la Târgu Jiu, unde a ridicat pe Dinicu Oteteleşanu, unul din ispravnicii judeţului Gorj. Prin el, Tudor şi-a asigurat aprovizionarea mănăstirii Tismana, din care şi-a făcut o bază de rezistenţă împotriva unui eventual atac turc. Duminică 23 ianuarie, Tudor era la Padeş, în plaiul Cloşanilor, unde-l aştepta vechilul său Dumitru Gârbea cu o sută de panduri. Prima etapă a acţiunii a fost …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu – prolog al revoluţiei burgheze

Cauzele acestei mişcări sălăşluiesc pe de o parte în contradicţiile antagonice dintre ţărănimea aservită şi boierime, ca urmare a numeroaselor şi apăsătoarelor obligaţii de rentă (clacă, dijmă, diferite dări) şi a abuzurilor ce făceau şi mai grele aceste obligaţii, pe de alta în apariţia noilor forţe productive şi a noilor relaţii de schimb şi producţie care intră în conflict cu cele vechi. Sporirea clăcii şi a dijmei. Greutatea obligaţiunilor fiscale În perioada ce a precedat răscoala, se înregistrează ofensiva boierilor împotriva drepturilor clăcaşilor, obligându-i la zile de clacă peste cele legale, pretinzându-le zile de mancă în locul dării în bani, …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din martie 1848 în Moldova

În desfăşurarea mişcării revoluţionare din Moldova se disting doua etape: prima etapa cuprinde mişcarea din martie 1848 şi lichidarea ei, urmată de a doua etapă, în care s-au dezvoltat şi s-au precizat ţelurile revoluţionare, s-a organizat din nou lupta, fiind atrase în mişcare şi masele ţărăneşti. Mişcarea revoluţionară moldoveana trebuia să înceapă concomitent cu cea din Ţara Românească. Îndată după izbucnirea revoluţiei de la Viena, ţinând seama de situaţia revoluţionară creată în Principate, Nicolae Bălcescu a apreciat că momentul izbucnirii revoluţiei în Ţara Românească şi Moldova se apropia şi, împreună cu ceilalţi fruntaşi ai mişcării pentru progres din Ţara Românească …

Read More »

Caracterul mişcării revoluţionare din martie 1848 în Moldova şi cauzele înfrângerii ei

Mişcarea din martie 1848 din Iaşi urmărea să înlăture de la conducere boierimea conservatoare, sprijinitoare a domniei tiranice a lui Mihail Sturdza, pentru a se putea dezvolta apoi lupta revoluţionară pentru înlăturarea orânduirii feudale. Dizolvarea Adunării obşteşti, aleasă prin fraudă şi silnicie, ar fi dus în condiţiile înfrângerii lui Mihail Sturdza la alegerea unei noi Adunări, cu o majoritate compusă din grupările liberale. Desfiinţarea cenzurii ar fi dezarmat cârmuirea boierească, ale cărei abuzuri odată dezvăluite poporului ar fi compromis-o cu totul, iar înfiinţarea gărzilor naţionale putea pune la dispoziţia luptei revoluţionare o forţă armată de câteva ori mai mare decât …

Read More »