Tag Archives: Mihai Eminescu

Glossă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cuvântul „glosă” are două accepţii: explicaţia unui cuvânt sau a unui pasaj dintr-un text; notă explicativă făcută de un copist pe marginea unui manuscris; poezie cu formă fixă, în care prima strofă este o strofă – nucleu ce introduce tema poeziei, iar fiecare din strofele următoare comentează succesiv câte un vers al strofei – nucleu, iar ultima strofă reia versurile primei strofe, în ordine inversă. Titlul Titlul poeziei eminesciene este luat fie din limba latină (glossa – „cuvânt care necesită explicaţii”), fie din limba greacă (glossa „limbă”), acestea fiind singurele limbi în care cuvântul se scrie cu doi „s”. Ca …

Read More »

Doina, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară doină Primele producţii literare ale poporului român au fost create de autori anonimi şi transmise din generaţie în generaţie, de-a lungul veacurilor, pe cale orală. Conţinutul acestor prime creaţii literare româneşti a reflectat tradiţia şi mentalitatea poporului, sentimentele şi gândurile acestuia, exprimate într-un limbaj artistic specific, care a particularizat neamul românesc între celelalte popoare. Toate aceste creaţii alcătuiesc literatura populară românească, una dintre componentele definitorii ale folclorului. De aceea, totalitatea poeziilor, baladelor, legendelor, basmelor sau poveştilor populare constituie folclorul literar românesc. Una dintre poeziile prin care românul exprimă cea mai variată şi complexă …

Read More »

Pe lângă plopii fără soţ…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „poetul nepereche” al literaturii române, a reflectat în creaţia sa lirico-erotică o simfonie de trăiri emoţionale impresionante, ce se manifestă într-un spaţiu imaginar al dorului, al visului erotic în mijlocul naturii armonizate perfect cu stările interioare ale eului liric. Exegeţii au definit, în evoluţia liricii erotice eminesciene, două etape: Între 1870-1880, o primă fază, aşa-zis naturistă, ilustrează imaginea luminoasă, optimistă a iubirii, momentele fericite se asociază cu un cadru natural, aflat în deplină armonie cu stările sufleteşti ale poetului. Poeziile din această perioadă (Dorinţa, Lacul, Sara pe deal, Floare albastră) exprimă puterea de iluzionare, starea de visare, de …

Read More »

Dorinţa, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica), a reflectat în creaţia sa lirico-erotică un ansamblu de trăiri emoţionale bine definite, ce se constituie într-un spaţiu imaginar al dorului, al visului erotic manifestate în mijlocul naturii armonizate perfect cu stările interioare ale eului liric: „Natura este pentru Eminescu o martoră statornică a iubirii” (Tudor Vianu). Poezia Dorinţa, de Mihai Eminescu, publicată la 1 septembrie 1876 în revista „Convorbiri literare”, face parte din tema iubirii şi a naturii, fiind o adevărată „ars poetica” pentru lirica erotică eminesciană. Alături de Lacul, Floare albastră şi Sara pe deal, poezia Dorinţa proiectează aspiraţia …

Read More »

Peste vârfuri, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară elegie Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu elementele terestre – pădurea, izvorul, lacul – şi cosmice – luna, stelele, cerul. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc este vizibilă în toate creaţiile lui lirice, el însuşi mărturisindu-şi rădăcinile spirituale, adânc înfipte în sufletul neamului său: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Poezia Peste vârfuri este o creaţie lirică, întrucât Eminescu îşi …

Read More »

Scrisoarea I, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Seria celor cinci Scrisori, publicate în 1881, din februarie până în septembrie, cu excepţia Scrisorii V, apărută fragmentar în 1886 şi integral post-mortem, face parte din opera de maturitate artistică a lui Mihai Eminescu. Scrisorile au fost publicate în „Convorbiri literare” şi alcătuiesc un ciclu de poeme unitare prin tematică şi modalitate artistică. Tema centrală al celor cinci Scrisori este de natură romantică şi o constituie soarta nefericită a omului de geniu în raport cu timpul în care trăieşte şi cu societatea meschină, superficială, incapabilă să-i înţeleagă aspiraţiile spre ideal, fiind preocupată de ţeluri mărunte, efemere. În Scrisoarea I, geniul …

Read More »

O, rămâi…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară elegie Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu elementele terestre – pădurea, izvorul, lacul – şi cosmice – luna, stelele, cerul. Creaţie a maturităţii artistice a lui Mihai Eminescu, poezia O, rămâi… este o confesiune lirică, o elegie filozofică şi a fost publicată în revista „Convorbiri literare” la 1 februarie 1879. Ipoteştii, locul mirific al copilăriei, l-a dezmierdat şi l-a fermecat pentru eternitate cu şoapta pădurilor şi susurul izvoarelor vegheate de astrul …

Read More »

Ce te legeni…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, definită prin îmbinarea elementelor terestre – pădurea, izvorul, lacul – cu cele cosmice – luna, stelele, cerul. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc este vizibilă în toate poeziile, el însuşi mărturisindu-şi rădăcinile spirituale înfipte adânc în sufletul neamului său: „Dumnezeul gemului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Poezia Ce te legeni…, de Mihai Eminescu, este o creaţie lirică, întrucât …

Read More »

Odă (în metru antic), de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Poezie a maturităţii artistice depline, a împlinirii perfecţiunii clasice „în metru antic”, Oda lui Mihai Eminescu a fost publicată în decembrie 1884, după ce parcursese un lung proces de gestaţie de aproape zece ani, timp în care poetul a conceput unsprezece variante succesive. O primă versiune în metru antic este Oda pentru Napoleon, devenită în altă variantă Odă (în metru antic), păstrând acelaşi motiv poetic al măririi, ca simbol al originii geniului, al prorocirii. În versiunile următoare, se accentuează atitudinea lirică şi se conturează stări tipic eminesciene: voluptatea durerii, sentimentul prefacerii vieţii în vis, poezia devenind o elegie de iubire. …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

„Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti”, afirma Titu Maiorescu în studiul Eminescu şi poeziile lui (1889). Tot marele critic aprecia personalitatea psiho-intelectuală a lui Eminescu, vasta sa cultură de nivel european, precum şi amplele cunoştinţe dobândite despre mitologia indiană şi românească, studiind sanscrita, religia budistă şi textele indice Rig-Veda şi Mahabharata. …

Read More »