Tag Archives: Mihai Eminescu

Copii eram noi amândoi…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Copii eram noi amândoi…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de Gheorghe Bogdan-Duică în „Cele trei Crişuri”, nr. 6-7 din iunie-iulie 1926. A apărut pentru prima oară în volum în Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 279-279v. A fost elaborată, probabil, în 1871. Evocare a copilăriei petrecute la Ipoteşti, împreună cu Ilie, cel mai apropiat dintre fraţii săi, încetat din viaţă la Bucureşti în decembrie 1863. (Dimitrie Vatamaniuc, Ilie Eminovici, în „Caietele Mihai Eminescu”, 1974) Mihai Eminescu Copii eram noi amândoi… Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din …

Read More »

Confesiune, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Confesiune, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276 B, 62-63. Aparţine epocii berlineze (1874). Text hamletian, rămas în stadiul iniţial de elaborare. Mihai Eminescu Confesiune Aciea este lumea… de-o sfarăm – e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Şi soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viaţă vană. Şi marea tace-nceată; cântau strigoi; mişcare; O noapte condensată, în veci neperitoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapă, din caverne – Povestea …

Read More »

Colinde, colinde, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Colinde, colinde, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276, 203. Aparţine epocii bucureştene (1878). Poezia nu este terminată. Mihai Eminescu Colinde, colinde Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur’ copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele, De dragul Mariei Ş-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.

Read More »

Codru şi salon, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Codru şi salon, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de Ilarie Chendi în revista „Sămănătorul”, nr. 3 din 19 ianuarie 1903, cu titlul: Un roman. A apărut pentru prima oară în volum în Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.285, 108-112v cu titlul Un roman. Pădure şi salon, şi nr. 2.259, 310-320, cu titlul Codru şi salon. Cele două versiuni sunt precedate de fragmente, unele mai dezvoltate, Eminescu menţionează la sfârşitul primei versiuni perioada în care o elaborează: 1865-1877. Ilarie Chendi, primul editor al poeziei, o considera „una din cele …

Read More »

Coborârea apelor, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Coborârea apelor, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Sămănătorul”, nr. 12 din 17 februarie 1902, cu titlul: Din munţi bătrâni. A apărut pentru prima oară în volumul Poezii postume. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.262, 193, cu titlul: Izvor şi râu şi tot în manuscrisul nr. 2.262, 194, cu titlul Coborârea apelor. Aparţine epocii ieşene (1876). Mihai Eminescu Coborârea apelor Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Şi sunt în codri pustnici cântăreţe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, …

Read More »

Cine-i?, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cine-i?, de Mihai Eminescu, este o poezie din drama Steaua mării a cărei primă ediţie a fost publicată în „Revista ideală”, nr. 10 din octombrie 1910. A apărut pentru prima oară în volum în Opere complecte în 1914. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 30v-31. Este elaborată, probabil, în 1867-1868. Reprezintă cântecul pe care îl spune Maio, poetul de curte al lui Ştefăniţă-Vodă, în piesa de teatru Mira. Mihai Eminescu Cine-i? Norul ţipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Şi scheletele de piatră, În natura cea maratră, Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist şi mare, Ce se nalţă …

Read More »

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Familia”, nr. 14 din 2/14 aprilie 1867. A apărut pentru prima oară în volum în Proză şi versuri în 1890. Oda cea mai frumoasă închinată de Eminescu patriei în peregrinările sale prin ţară. Nu se păstrează în manuscrise. Mihai Eminescu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste …

Read More »

Cereţi cânturi de iubire, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cereţi cânturi de iubire, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 265. Aparţine epocii berlineze (1872-1873). Mihai Eminescu Cereţi cânturi de iubire Cereţi cânturi de iubire: Niciodată n-am iubit – Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N-[a]-ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea n-am băut; De râdeam cu veselie, Eu în veci m-am prefăcut. Am întors apoi cojocul Când iubirii-mi …

Read More »

Ce şopteşti atât de tainic…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ce şopteşti atât de tainic…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.268, 59. Aparţine epocii ieşene (1876). Mihai Eminescu Ce şopteşti atât de tainic… Ce şopteşti atât de tainic, Tu, izvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă, Floarea ţărmului o smulgi Şi o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine ştii unde-o ascund? Astfel trece şi viaţa-mi, Dar o floare-n valu-i nu e, Nici nu spun ca tine doru-mi Nimăruie, nimăruie. Ci eu trec tăcut …

Read More »

Ce suflet trist…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ce suflet trist…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.277, 97 şi în manuscrisul nr. 2.260, 206. Aparţine epocii gazetăriei bucureştene (1880). Face parte din familia textelor înmânate de Eminescu lui Iosif Vulcan pentru revista „Familia”, în 1883. Mihai Eminescu Ce suflet trist… Ce suflet trist mi-au dăruit Părinţii din părinţi, De-au încăput numai în el Atâtea suferinţi? Ce suflet trist şi făr’ de rost Şi din ce lut inert, Că dup-atâtea amăgiri Mai speră în deşert? Cum nu se simte blestemat …

Read More »