Tag Archives: Memorialişti

Ion Gheorghe Duca

Ion Gheorghe Duca (20 decembrie 1879, Bucureşti – 29 decembrie 1933, Sinaia, judeţul Prahova) – memorialist. Duca este fiul Mariei, descendentă din familia Ghiculeştilor, şi al lui Gheorghe Duca, descendent al unei vechi familii de răzeşi, director general al Căilor Ferate Române, precum şi director al Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Şcoala primară şi primele două clase de liceu le-a urmat în particular, clasa a III-a şi a IV-a la Liceul „Cantemir”, iar cursul superior la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Aici este coleg şi prieten cu Gala Galaction, Tudor Arghezi şi N.D. Cocea. Pleacă apoi la Paris, …

Read More »

Manolachi Drăghici

Manolachi Drăghici (1801, Iaşi – 1887, Iaşi) – memorialist. Cel dintâi născut al vornicului Iordachi Drăghici, Drăghici învaţă la Şcoala Domnească din Iaşi. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primeşte rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, preşedinte al Tribunalului din Dorohoi (1834), oraş unde a fost şi ispravnic, şi al Tribunalului de Comerţ din Galaţi (1839). Om vechi, rămas în urma vremurilor pe care nu le mai poate înţelege, în ultimii ani ai vieţii trăieşte izolat şi nebăgat în seamă. Înzestrarea lui Drăghici a fost pentru memorialistică. A …

Read More »

Dora d’Istria

Dora d’Istria (pseudonimul literar al Elenei Ghica) (3 februarie 1828, Bucureşti – 17 noiembrie 1888, Florenţa, Italia) – memorialistă şi publicistă. Este fiica Catincăi (născută Facca) şi a banului Mihalache Ghica. Se află până în anul 1842 în Ţara Românească, unde învaţă carte cu grecul Papadopolo, care va deveni profesor la Universitatea din Atena. Locuieşte o vreme cu familia la Viena, Dresda, Berlin şi Veneţia (1842-1849). Revine pentru puţin timp în ţară (1846), după care se căsătoreşte cu un principe rus şi îl urmează în Rusia, unde rămâne mai bine de 5 ani. Pleacă apoi în Elveţia, dar se va …

Read More »

Antonio Maria del Chiaro

Antonio Maria del Chiaro (1669, Florenţa, Italia – după 1727) – memorialist italian. Descendent al unei familii de evrei înstăriţi originari din Livorno, la 14 ani s-a convertit la catolicism, schimbându-şi numele – David Taglia – şi adoptându-l pe al naşului său, nobilul florentin Leon Battista del Chiaro. Şi-a făcut studiile la colegiul toscan „San Salvatore” şi la Universitatea din Padova. Poliglot (vorbea şi latina, greaca, franceza, iar cât a trăit la Bucureşti a învăţat limba română), del Chiaro, secretar pentru limbile italiană şi latină al lui Constantin Brâncoveanu şi al succesorilor acestuia, Ştefan Cantacuzino şi Nicolae Mavrocordat, a stat …

Read More »

Silviu Crăciunaş

Silviu Crăciunaş (13 februarie 1914, Miluan, judeţul Cluj – 1 februarie 1998, Hove-Brighton, Anglia) – memorialist. Este fiul Rozaliei şi al lui Augustin Crăciunaş, preot. Avocat cu studii la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, licenţiat în 1938, doctor din 1940, se mută la Bucureşti după cedarea Ardealului şi va lucra în Centrala Industriei Zahărului, ca director (1942-1945). Crăciunaş se distinge prin rolul important anticomunist jucat în noiembrie 1946, ca membru activ al Partidului Naţional Ţărănesc, cu ocazia alegerilor fraudate de comunişti sub oblăduirea armatei sovietice de ocupaţie. Acţiunile lui de sabotare şi demascare a regimului Petru Groza şi …

Read More »

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic (24 decembrie 1889, Bulbucata, judeţul Giurgiu – 21 august 1972, Bucureşti) – poet, eseist, memorialist, traducător, filozof şi profesor de teologie. Nedelea Dobre, plugar sărac şi, în răgazul muncilor agricole, cărăuş în Bucureşti, îşi trimite fiul, în 1904, la Seminarul Central din Capitală. Ambiţios, având şi exemplul preotului şi învăţăto­rului din satul natal, Ion N. Dobre obţine rezultate bune, dar la absolvire, în 1912, necăsătorindu-se la vreme, nu poate intra în cinul preoţesc. Diverse slujbe – pedagog, cântăreţ bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic – îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licenţa luându-şi-o în iunie 1916. Elev …

Read More »

Ion Germaniu Codru-Drăguşanu

Ion Germaniu Codru-Drăguşanu (9 noiembrie 1818, Drăguş, judeţul Braşov – 26 octombrie 1884, Sibiu) – memorialist. Era fiul lui Adam Plăeşu Codru (Codrea), zis şi Adam al lui German. Foarte instruit – cunoştea limbile latină, neogreacă, germană, franceză, italiană, engleză, rusă, maghiară -, Codru-Drăguşanu a fost un autodidact, cu studii răzleţe. Învaţă mai întâi la şcoala din sat şi la şcoala grănicerească din Viştea de Jos. Se pare că a făcut şi studii gimnaziale la Braşov. Venind sorocul cătăniei, drăguşanul, copist în cancelaria unei companii din ţinutul Făgăraşului, fuge peste munţi, în Ţara Românească (1835). Un scurt răstimp e ţârcovnic …

Read More »

Ion Clopoţel

Ion Clopoţel (10 noiembrie 1892, Poiana Mărului, judeţul Braşov – 23 august 1986, Bucureşti) – publicist şi memorialist. Fiu al Susanei şi al lui Ion Clopoţel, provenind dintr-o familie de mineri de condiţie modestă, Clopoţel urmează cursurile primare în comuna natală şi Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1903-1912). Cu sprijinul lui Vasile Goldiş, îşi continuă studiile universitare, începute la Cluj, la Budapesta (1912-1916) şi Viena (1916-1918), unde obţine licenţa în litere (filologie romanică) şi filosofie. Devine profesor suplinitor la Şcoala Normală Confesională din Caransebeş şi la Şcoala de Arte şi Meserii din Braşov (1919-1921), apoi profesor titular de română şi …

Read More »

Şerban Cioculescu

Şerban Cioculescu (7 septembrie 1902, Bucureşti – 25 iunie 1988, Bucureşti) – editor, memorialist, critic şi istoric literar. Este fiul Constanţei (născută Miloteanu) şi al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, şi frate cu Radu Cioculescu; Barbu Cioculescu e fiul său. Urmează şcoala primară la Bucureşti, Liceul „Traian” din Turnu Severin (1913-1920) şi este student la Universitatea la Bucureşti (Facultatea de Litere şi Filosofie, 1920-1923, şi Facultatea de Drept, pe care nu o termină). Îşi continuă studiile de filologie romanică în Franţa (1926-1928), la Sorbona şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Frecventează cursurile profesorului Abel Lefranc, specialist în literatura renascentistă …

Read More »

Valeria Căliman

Valeria Căliman (24 martie 1901, Lugoj, judeţul Timiş – 18 iunie 1992, Braşov) – memorialistă. Este fiica Mariei (născută Boamben) şi a gazetarului Valeriu Branişte. Face şcoala primară (1908-1912) şi liceul (1913-1918) la Lugoj, urmează Facultatea de Filologie Romanică a Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj, devenind profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Marianum” din Cluj (1923-1926), la o şcoală profesională din Turcheş, judeţul Braşov, la Liceul Industrial (1928-1939) şi Liceul „Principesa Ileana” din Braşov. În anul 1947 este exclusă din învăţământ, fapt ce o constrânge să lucreze ca laborantă, funcţionară la Sovrom Asigurare (1951-1953) şi Plafar (1954-1962). …

Read More »