Tag Archives: Lupte

Luptele dintre Vladislav Vlaicu şi Ludovic de Anjou (1368-1369)

Relaţiile dintre Ţara Românească şi Ungaria au devenit din nou încordate după ce voievodul Nicolae Alexandru (1352-1364), spre sfârşitul domniei sale, rupsese legăturile de vasalitate. Aceeaşi politică de independenţă a fost continuată de fiul său, Vladislav Vlaicu (1364-1377). În consecinţă, regele Ungariei Ludovic de Anjou (1342-1382) a decis, la începutul anului 1365, declanşarea unui atac contra Ţării Româneşti. Totuşi, acest fapt nu s-a petrecut atunci, în schimb, Ludovic s-a orientat spre un teritoriu care aducea un avantaj sporit pentru politica de expansiune spre sud-est a Ungariei: taratul bulgar de la Vidin, care era condus de Ivan Straţimir (1360-1365, 1369-1396). El …

Read More »

Luptele dintre Ţaratul Româno-Bulgar şi Imperiul Latin de Constantinopol (1205-1207)

Împărţirea statului bizantin de către cruciaţi în 1204 a favorizat expansiunea statului româno-bulgar spre sud, iar consolidarea acestui stat i-a permis lui Ioniţă Asan să revendice titlul imperial. Papa Innocenţiu III (1198-1216) nu a acceptat însă decât recunoaşterea titlului de rege al bulgarilor şi românilor. Ambiţiile imperiale ale lui Ioniţă Asan l-au făcut să intre în conflict cu Balduin de Flandra, primul împărat latin de Constantinopol, şi cu alţi principi occidentali care se înstăpâniseră pe teritoriile foste bizantine. Iniţiativa războiului i-a aparţinut suveranului de la Târnovo, care a decis să răspundă chemării locuitorilor din Adrianopol. Aceştia fuseseră ocupaţi de Veneţia …

Read More »

Lupta de la Dumbrava Roşie

În loc să-i aştepte pe păgâni, Ioan Albert, sfătuit de trufia, de neastâmpărul, de lăcomia lui, pe de o parte, iar pe de alta, de un foarte învăţat italian pripăşit la curtea lui, Ioan Buonaccorsi, ce-şi zicea Callimachus – un mare făuritor de planuri zadarnice şi costisitoare – se hotărî să se arunce el pe neprevestite asupra duşmanului veşnic al ţării sale. Alexandru Litvanul îi arătă, mai târziu, în 1496, ce bine ar fi dacă s-ar căpăta îndărăt de la păgâni Chilia şi Cetatea Albă, gurile în mare ale negoţului Poloniei şi Lituaniei, dacă astfel s-ar pune din nou înaintea …

Read More »

Consolidarea voievodatului Transilvaniei şi lupta antiotomană a ţărilor române sub conducerea lui Iancu de Hunedoara (1441-1456)

În prima jumătate a veacului al XV-lea, primejdia cotropirii otomane a început să ameninţe direct Transilvania şi Ungaria. Încă de la sfârşitul secolului precedent, probabil în 1395, un detaşament turcesc a întreprins cea dintâi incursiune în Transilvania, prin pasul Bran, în Ţara Bârsei, unde i s-a împotrivit o oaste recrutată în parte dintre localnici. Timp de aproape un sfert de veac nu se înregistrează alte atacuri turceşti în Transilvania. Le punea stavilă, în primul rând, rezistenţa poporului din Ţara Românească, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân. După moartea lui Mircea, luptele feudale din Ţara Românească au lăsat drum liber trecerii …

Read More »

Lupta de la Podul Înalt

Ştefan cel Mare avea o oaste circa 30.000 de ţărani din Nistru – pe unde nu erau încă ruşii – în munte, din codrii Bucovinei – pe unde nu erau încă nemţii – în Dunăre. Vodă-i chemase la vânătoare de iarnă în pădurile Vasluiului şi Tutovei, şi ei veniseră făcându-şi cruce la plecare, obişnuita lor rugăciune fără cuvinte, care se ascultă în ceruri. Erau tot vânători pricepuţi şi ageri, din neam în neam; astfel, ei îşi îndepliniră sarcina cu destoinicie: mânară fiarele în hăţiş şi le uciseră. Soliman Eunucul, beglerbegul Greciei, veni la Dunăre cu vreo 100.000 de ostaşi, în …

Read More »

Lupta de la Drăgăşani din 7 iunie 1821

Opoziţia Adunării norodului faţă de Alexandru Ipsilanti şi trupele sale nu excludea o altă opoziţie: între poporul român şi cotropitorii turci. Ţara Românească trebuia eliberată atât de fanarioţi (care se înregimentaseră în Eterie), cât şi de otomani. Politica lui Tudor Vladimirescu a urmărit: pe de o parte, înlăturarea tiraniei fanariote; pe de altă parte, împiedicarea invaziei turceşti, iar atunci când aceasta s-a produs, – lichidarea ei, pe calea tratativelor diplomatice şi a înfruntării armate. Examinarea în spirit dialectic a contradicţiilor obiective ale realităţii arată că, în funcţie de evoluţia evenimentelor şi de precizarea contradicţiei principale, între taberele în luptă puteau …

Read More »

Lupta de la Războieni (Valea Albă)

În primejdiile noi îi rămânea lui Ştefan cel Mare un singur tovarăş: boierimea, şi mai ales ţăranii Moldovei. Cu ei era să lupte din nou pentru ţara lor. Şi astfel era să se dovedească adevărul spuselor solilor săi la Veneţia, care răspunseseră la îndreptăţirea că banii se dau doar regelui ungur, care e domnul lui Ştefan: „că Ştefan-vodă nu e supus întru nimic regelui Ungariei, ci domn al ţării şi poporului său”. Data aceasta nu mai răsună lumea de vestea pregătirilor turceşti. Cazimir al Poloniei putu să se bucure în linişte de naşterea celui de-al unsprezecelea copil al său, bucurie …

Read More »

Luptele politice în Moldova şi Ţara Românească până la anul 1848

Idei de reforme politice apar acum din nou şi vechea direcţie rusofilă îşi găseşte expresie într-însele, dar tot atât şi egoismul aristocratic, o mai puţin adâncă înclinare pentru clasa ţărănească şi în sfârşit dorinţa unei reorganizări în sens nou, naţional. Astfel de manifestări literare se găsesc chiar şi înainte de anul 1821, care înseamnă momentul hotărâtor. Un boier muntean anonim, poate unul din cei doi fraţi Golescu, dintre care cel mic, Dinu, publică descrierea unei călătorii în Europa Centrală şi în Elveţia, dedică lui Caragea, fugit la 1818 în străinătate, o scriere cu titlul: Starea Ţerii Rumâneşti în zilele Măriei …

Read More »

Lupta pentru Unirea Principatelor Române şi uneltirile separatiste în a doua jumătate a anului 1856

La începutul lunii iulie 1856, locul domnitorilor a fost luat de câte un caimacam. Turcia preferase să renunţe la soluţia unor caimacamii regulamentare de trei, un singur caimacam fiind mai uşor de influenţat. În Ţara Românească a fost numit în acest post fostul domn Alexandru Ghica, iar în Moldova (unde reacţionarii ceruseră ataşarea unui comisar turc pe lângă caimacam) Toderiţă Balş. Pentru obţinerea căimăcămiei, Balş dăduse mari sume de bani demnitarilor turci. Exprimând interesele reacţiunii boiereşti, regimurile instituite de cei doi caimacami se arătau potrivnice dorinţelor poporului român din cele două ţări. „Căimăcămiile de astăzi – se scria într-o broşură …

Read More »

Luptele de neatârnare ale domniei Ţării Româneşti împotriva Ungariei. Întemeierea domniei Moldovei. Cele mai vechi stări de lucruri în ambele state şi cele dintâi măsuri de organizare

O nouă eră se deschide pentru neamul românesc prin unirea voievodatelor de la Olt, mai înainte despărţite, şi prin întinderea starului astfel înjghebat asupra ţinutului cnezesc de la Dunăre. Acest proces a durat aproape 200 de ani. În acest timp cade întemeierea unui nou voievodat, nord-răsăritean, acela al „Terii Moldoveneşti”, lupta pentru neatârnare împotriva Ungariei şi întâmplător şi împotriva Poloniei, când e vorba de principatul vecin cu ea, al Moldovei. Apoi vin luptele mai însemnate împotriva înaintării puterii otomane atotcotropitoare: sub Soliman al II-lea rezultă, ca urmare a biruinţelor câştigate de români, a înfrângerilor îndurate şi a sleirii pricinuite de …

Read More »