Tag Archives: Luptă

Cele din urmă lupte politice ale partidei naţionale şi produsele ei literare

Radu Mihnea şi Ştefan Tomşa, uneltele oarbe ale turcilor, purtară numai în taină o politică proprie. Astfel cel dintâi privea cu ochi buni vecinătatea lui Gavril; trebui, cu toate acestea, să contribuie personal, împreună cu tovarăşul său de suferinţe Tomşa, la izgonirea lui şi la moartea care-i urmă. Cu urmaşul acestui ultim Bathory, cu şiretul Gavril Bethlen (Bethlen Gabor), vrednicul imitator al lui Bocskay, amândoi domnii se legară printr-un jurământ de înfrăţire în timpul acestei campanii. În curând însă Radu şi acest al doilea Gavril se potriviră în dorinţa de a scăpa de moldoveanul setos de sânge. Partida creştină a …

Read More »

Rezistenţa antiotomană a Ţării Româneşti în condiţiile luptelor interne (1418-1428)

La moartea lui Mircea cel Bătrân, ca urmare a luptelor glorioase conduse de marele domn, Ţara Românească reuşise să-şi păstreze independenţa faţă de Imperiul otoman, în 1418, însă, bazele pe care se consolidase această independenţă se arătau a fi şubrede. Pe plan intern, epoca ce a urmat morţii lui Mircea se caracterizează prin reluarea luptelor feudale interne şi prin destrămarea treptată a puterii domneşti înjghebate de Mircea cel Bătrân. Aceste lupte, purtate de grupările boiereşti interesate în consolidarea propriei lor puteri prin veşnica răsturnare a domnilor, au slăbit Ţara Românească, tocmai în vremea când ea avea să facă faţă unei …

Read More »

Importanţa luptei lui Inochentie Micu

Inochentie Micu este iniţiatorul luptei politice programatice românilor din Transilvania. El e primul care luptă pentru ridicarea poporului român din stare de „tolerat” numai, la naţiune politică, pe lângă celelalte trei, care cere egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni, care sprijină egalitatea revendicată pe dreptul naturii, pe ideile democrate ale numărului poporului întreg şi proporţiei sarcinilor purtate de el, care cere drepturi şi beneficii pentru poporul său în raport cu ele, în formula lui ultimă în proporţie „geometrică” – nu numai în proporţia „aritmetică” de unul la patru deci, la care i-ar fi dat dreptul recunoaşterea lui ca a patra …

Read More »

Întreţinerea luptei de clasă în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Şerbirea treptată a ţărănimii, proces de lungă durată, a întâmpinat tot timpul rezistenţa dârză a maselor exploatate, care au reacţionat viguros pentru apărarea pământului şi a libertăţii. Pe măsura creşterii gradului de exploatare, s-a înteţit şi lupta ţărănimii, manifestată în toată această vreme sub variate forme, ce merg de la rezistenţa pasivă până la răscoala armată. Una din formele inferioare, dar foarte des folosite, ale rezistenţei ţărănimii în faţa valului de cotropiri iniţiate de boieri şi mănăstiri, a fost judecata în faţa domnului ţării. Contestând răpirile de ocine şi căderea în rumânie pe cale silnică, ţăranii încearcă să-şi găsească dreptatea …

Read More »

Primele lupte ale lui Ştefan cel Mare cu polonii

Viaţa lui Ştefan cel Mare căpătă acum o întorsătură hotărâtoare. Odată cu sosirea bătrâneţilor, toate se schimbau pentru dânsul. Prieteni vechi ca ungurii uitau cu totul de fiinţa lui, şi desigur că regele Cazimir se supăra fără cuvânt pe sfântul părinte din Roma, care, la cererile de ajutor ale domnului, socoti, neputând face nimic din partea lui, să-l îndrepte către Matei Corvin din Ungaria, cunoscut ca un vechi luptător împotriva turcilor. Matiaş nu mai era acela ce fusese în tinereţile sale; prins cu totul de războiul apusean, cu împăratul german, el nu se uita decât în treacăt la împrejurările Răsăritului, …

Read More »

Organizarea luptei revoluţionare din 1848 în Ţara Românească

Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească avea o organizaţie în societatea secretă „Frăţia”, întemeiata la 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, care era susţinută de o parte importantă a burgheziei mijlocii şi mici şi cea mai mare parte a tinerilor intelectuali exponenţi ai burgheziei sau ai ţărănimii, dar nu şi majoritatea burgheziei mari şi a boierimii liberale, care vedeau în liberalii Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu pe exponenţii lor. În iarna şi primăvara anului 1848 se crease un centru al „Frăţiei la Bucureşti în jurul lui Ion Ghica şi al lui C.A. Rosetti, care acţionau pentru strângerea …

Read More »

Adevărata organizare a statelor româneşti de către Mircea cel Bătrân în Ţara Românească şi de către Alexandru cel Bun în Moldova. Certurile lăuntrice între pretendenţii la coroana domnească. Luptele cu turcii

Când Mircea cel Bătrân luă în dibacele sale mâni puterea unică, necontestată, pentru a o mânui, aproape totdeauna cu noroc, timp de 30 de ani încheiaţi – el a fost numai o singură dată învins şi alungat, şi nu recunoscu niciodată un alt suveran, ci apare totdeauna ca „dominus” al ţării sale -, graniţele erau încă peste tot deschise, spre nord ca şi spre sud, şi-şi aşteptau strămutarea de către un nou domn cu năzuinţe de înaintare. Abia în anul 1387 principele-consort Sigismund luă în mâna sa frânele puterii în Ungaria, după 7 ani de anarhie. Îndată ce unifică din …

Read More »

Continuarea luptei revoluţionare în ţară şi în emigraţie între 1848 şi 1853

Nici perioada de reacţiune începută în Ţara Românească în septembrie 1848, nici măsurile opresive luate de Mihail Sturdza în Moldova nu putuseră împiedica manifestarea curentului revoluţionar. El se datora în parte stimulului permanent exercitat atât de revoluţionarii moldoveni refugiaţi în Transilvania şi Bucovina, cât şi de cei rămaşi în ţară, precum şi de exemplele vii pe care le oferiseră o vreme evenimentele din Ţara Românească şi continua să le ofere revoluţia din Transilvania. Ţărănimea din Moldova lua parte în multe sate la mişcări şi dădea numeroase dovezi ale opoziţiei ei înverşunate împotriva ordinii regulamentare, de la jalbe, formă primară a …

Read More »

Cele mai vechi ştiri bizantine despre trecutul românesc la Dunăre. Românii dunăreni şi Imperiul româno-bulgar. Relaţii cu Ungaria. Cele dintâi înjghebări de state. Lupte pentru neatârnare

La început, soarta poporului romanic din răsărit stă în legătură cu întâmplările istoriei bizantine, „imperiale”. Manuil Comnenul, în măreţele sale planuri de stăpânire universală, visează o subjugare a nesupusului regat barbar, „hunic”. Restauratorul Romei răsăritene se gândeşte la o expediţie prin Muntenia şi Moldova de astăzi: pe această cale el vroia să atace Ungaria, dinspre Ardeal. Mai înainte, sub Alexe, trupele bizantine, pornind de la Vidin, înaintaseră împotriva cumanilor până la „fluviul de dincolo de Dunăre”, într-un marş care ţinu trei zile. Prin satele din Muntenia răsăriteană ajunse Andronic, ruda şi competitorul împăratului, până la Halici, şi în povestirea aventurilor …

Read More »

Dezvoltarea culturală şi luptele ţărăneşti în Ardeal în secolele XVII-XVIII

Pe când Constantin Brâncoveanu, încunjurat de români şi greci, conducea în mod strălucit soarta Ţării Româneşti ea domn vasal fără putere militară, Austria îşi alipise prin puterea armelor ţara Ardealului. Ultimul principe ungur al provinciei, tânărul Apaffy al II-lea, abdicase, şi în pacea de la Carlovăţ (1699) chiar şi suzeranii turci, care până atunci sprijiniseră pe Tokoly, „regele Ungariei”, împotriva imperialilor, îl lăsară să cadă. Austriecii însă se apucară să dea o administraţie frumoasă ţării cucerite. Erau acolo trei naţiuni recunoscute, dintre care însă una, cea a secuilor, decăzuse foarte mult; membrii ei se pierduseră în cea mai mare parte …

Read More »