Tag Archives: Literatură

Fabula în literatura română

Fabula, ca specie clasică, este una din principalele manifestări satirice şi polemice din zona comicului în perioada de constituire a literaturii noastre moderne. Folosind investigarea laturilor morale, fabula fost preţuită şi gustată de publicul vremii. Scriitorii reprezentativi ai epocii abordează fabula, fie scriind câteva opere, fie dedicându-se în întregime speciei: Dimitrie Ţichindeal, Gheorghe Asachi, Constantin Stamati, Gheorghe Săulescu, Constantin Facca, Constantin Bălăcescu, Grigore Alexandrescu, Alecu Donici şi Anton Pann. Sanda Radian subliniază interesul pentru analiza fabulei în cazul cercetătorilor români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, care subliniau importanţa educativă a fabulei. Moses Gaster, de …

Read More »

Particularităţi ale textelor aparţinând literaturii pentru copii

Particularităţile textelor aparţinând literaturii pentru copii sunt următoarele: Existenţa unor conflicte puternice la care participă personajele grupate în pozitive şi negative provenite din lumea basmului. Personajele sunt simboluri ale binelui şi răului chiar în povestiri şi schiţe, unde universul gâzelor sau al vieţuitoarelor mai mari sunt prezentate antropomorfizat (mai ales în fabule) va facilita o înţelegere a raporturilor umane şi a normelor de convieţuire socială. Prin intermediul literaturii pentru copii se va realiza o binevenită dedublare, când cititorul copil se va recunoaşte în altul sau va refuza identificarea cu un model negativ. Înainte de a putea înţelege propriul său eu, …

Read More »

Literatura pentru copii şi specificul său

Conceptul de „literatură pentru copii” este unul dintre cele mai discutate şi adeseori contestate. Teritoriul ei este fie dilatat până la dispariţia graniţelor faţă de alte domenii ale cunoaşterii, fie îi este contestată însăşi existenţa ei în raport cu alte genuri literare. În Dicţionarul de Pedagogie referitor la „literatura pentru copii” se consemnează: totalitate a operelor din literatura română şi universală, accesibile copiilor şi servind la educarea lor multilaterală, are mare valoare educativă îndeosebi în ceea ce priveşte dezvoltarea gustului pentru citit. În Hermeneutica ideii de literatură, Adrian Marino vede literatura pentru copii ca un sector / gen al literaturii …

Read More »

Literatura aservită ideologiei comuniste

Premisă. Definirea cazului Ideologia comunistă are ca punct de plecare teoria determinismului social, potrivit căreia comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de clasa din care provine. Drept urmare, devine obligatorie educarea sa în spiritul noii societăţi, comuniste, singura care, se afirmă, îi poate asigura dezvoltarea plenară. În această situaţie, rolul literaturii ca mijloc de propagandă devine covârşitor, ea având menirea să educe individul în spiritul supunerii faţă de partid şi de conducătorul său, dar şi de ură faţă de tot ce se opune acestei atitudini. Ca unică alternativă de existenţă, propaganda aduce astfel în prim-plan sloganul Cine …

Read More »

Literatura şi muzica (limbajul literaturii, limbajul muzicii)

Phoenix şi Cantofabule (1975) Formaţia „Phoenix”, înfiinţată în anul 1962 la Timişoara, a abordat numeroase subgenuri ale muzicii rock: rock and roll, muzică progresivă, beat, hard rock şi etno rock. În 1978, membrii trupei fug din ţară şi ajung în R.F. Germania. Din acest moment vor concerta sub numele „Transsylvania-Phoenix”. Cantofabule este ultimul album al formaţiei înregistrat în România. Formaţia „Phoenix”: Nicolae Covaci – chitară solo, voce, chitară acustică, (chitară) double six, blockfldte (fluier) Josef Kappl – chitară bas, voce, vioară, blockflote Mircea Baniciu – solist vocal, chitară acustică Gunther Reininger – pian, pian electric, sintetizator, celestă (instrument muzical de …

Read More »

Literatura străromână

În spaţiul unde s-a petrecut geneza poporului român s-au scris cărţi („Conservarea în limba noastră a cuvintelor de origine latină a scrie şi carte, sub forma corespunzătoare cu legile fonologiei româneşti, dovedeşte – observa Sextil Puşcariu – că noţiunile exprimate prin aceste cuvinte au fost în toate timpurile curente la poporul nostru şi ne îndreptăţeşte să credem că după stingerea culturii romane în regiunile dunărene, strămoşii noştri n-au uitat niciodată meşteşugul de a scrie şi de a citi cărţi”) şi s-au citit cărţi (verbul lecturii este de origine slavă, pentru că „cititorul” textelor, adică preotul, făcea acest lucru într-o biserică, …

Read More »

Literatura din Botoşani, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Literatura din Botoşani, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut în „Curierul de Iaşi”, nr. 3 din 12 ianuarie 1877. A fost publicat, prima dată, în volum în Scrieri politice şi literare, vol. I, 1905. „Calendarul «Lectorul român»” este editat de redacţia ziarului „Lectorul român” din Botoşani, despre care avem puţine informaţii. Este posibil ca scrierile criticate de Eminescu să fi apărut mai întâi în această foaie botoşăneană. Din materialele publicate în şapte ani de apariţie ai „Calendarului «Lectorul român»” (1874-1879) nu se poate reţine decât poezia lui Calistrat Hogaş, Legenda lăcrămioarei, care apare …

Read More »

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, după indicaţiile pe care le dau în această privinţă cuvintele de origine latină „a scrie” şi „carte” (în sensul de text scris). Documentar, existenţa scrierii este atestată cu începere din a doua jumătate a secolului al IX-lea. O serie de descoperiri arheologice, mai vechi şi, mai ales, foarte recente, aduc tot mai multe dovezi despre răspândirea scrisului, precum arată şi folosirea unor caractere variate – greceşti, runice, glagolitice şi chirilice – uneori amestecate între ele, ceea ce denotă o epocă de căutare. Dacă cele mai …

Read More »

Literatura beletristică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura beletristică din Transilvania înregistrează ecourile târzii ale umanismului aflat în decadenţă. Golită tot mai mult de conţinutul ideologic iniţial, această literatură manifestă o vădită preferinţă pentru preocupările de formă. Ea păstrează în acelaşi timp interesul pentru cultura antichităţii. Un loc deosebit îl ocupă în literatura umanistă opera lui Albert Szenczi Molnar (1574-1634). Autor al unui dicţionar latin-maghiar (1604) şi al unei gramatici maghiare (1610), Molnâr este în acelaşi timp şi cel mai de seamă mânuitor maghiar al versului în veacul al XVII-lea. Psalmii lui, având la bază psalmii francezi ai lui Clement Marot şi Theodore de Beze, îl arată …

Read More »

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, după cucerirea maghiară lua naştere în Transilvania – alături de persistenţa aceloraşi forme culturale de pe restul teritoriului românesc, dovedită aci prin manuscrisele slave copiate până târziu sau prin inscripţiile medio-bulgare din ctitoriile jupanilor români – o puternică cultură feudală în limba latină, sprijinită de biserica catolică. Organizarea ierarhiei bisericeşti şi întemeierea mănăstirilor au jucat şi în Transilvania un rol important în dezvoltarea culturii feudale scrise, aşa cum îndeobşte prezenţa bisericii catolice a favorizat dezvoltarea într-un ritm mai rapid a relaţiilor feudale. Organizarea bisericii catolice …

Read More »