Tag Archives: Limbă

Limba

Limba este o populaţie ce trăieşte în nordul şi centrul statului Sierra Leone (aproximativ 500.000 de persoane). Îndeosebi agricultori (orez), practică însă şi vânătoarea şi pescuitul. Limbu Se împart în zece patriclanuri, o parte dintre ele de origine mande, având caracter totemic, şi sunt organizaţi în şeferii, administratorii cărora nu sunt întotdeauna de origine limba. Trăiesc în sate întemeiate pe patrilinii şi urmează reguli de rezidenţă patrilocativă. Popoarele lumii Autoritatea este reprezentată pe plan local de o căpetenie a satului asistată de sfatul bătrânilor. Deşi sunt înconjuraţi de populaţii islamizate, ei continuă să practice cultul strămoşilor şi cel al unei …

Read More »

Limbajele (registrele limbii)

Grupurile profesionale, sociale, geografice etc. utilizează în comunicare sisteme lingvistice diferite, limbaje (registre ale limbii), fie pentru a se înţelege în interiorul grupului, fie pentru a nu fi înţelese şi de membrii altor grupuri similare. În unele situaţii, aceeaşi persoană poate apela, în circumstanţe diferite, la alte registre stilistice. Astfel, liceenii folosesc, de regulă, în familie, la ore, limba cultivată, iar în pauze, în grupul de prieteni, argoul. Întrebuinţarea limbii cunoaşte unele deosebiri, mai ales în privinţa lexicului, dar nu numai, generate de zonă geografică, de grad de cultură, de mediu etc., ca şi de conţinutul comunicării. Din această perspectivă, …

Read More »

Stilurile funcţionale ale limbii literare

În întrebuinţarea ei concretă limba literară se prezintă sub forma unor stiluri său limbaje diferenţiate, potrivit funcţiei pe care ea şi-o asumă în unul sau altul dintre compartimentele activităţii sociale în sensul larg al cuvântului. Ţinând seama de această funcţie sau de scopul cu care este utilizată de diferite categorii de vorbitori, limba literară se diversifică în stiluri (limbaje), numite stiluri funcţionale. După natura funcţiilor cărora le răspund, stilurile se pot grupa în două categorii mari: sfiiţii popular (al limbii vorbite şi al limbii creaţiilor folclorice) şi stilul cult. Acesta din urmă, aparţinând limbii literare, se divide la rândul lui …

Read More »

Nivelurile limbii

Unul dintre cele mai importante obiective ale învăţării analizei lingvistice, ca parte a acţiunii globale de învăţare şi cultivare a limbii materne, este şi acela de a-l obişnui pe elev nu numai să manevreze cu criterii sigure şi unitare, ci şi să fie capabil să schimbe criteriile, deci perspectiva asupra textului, în funcţie de scopul analizei sale. O greşeală cu o frecvenţă destul de mare, chiar şi la elevii care au depăşit ciclul gimnazial – în orice caz mai evidentă la aceştia – provine tocmai din incapacitatea de a sesiza această schimbare a perspectivei: „substantiv cu funcţie de adjectiv” (în …

Read More »

Originea latină a limbii române

Pe scurt Structura gramaticală a limbii noastre este moştenită din latină. Majoritatea cuvintelor importante (adică cele care fac parte din fondul principal lexical) au origine latinească. Pe larg După războaiele din anii 101-102, 105-106, Dacia este cucerită de către romani şi transformată în provincie a imperiului; procesul de romanizare a dacilor este rapid, datorită superiorităţii covârşitoare a civilizaţiei cuceritorilor. Administraţia romană întemeiază aşezări, canalizează cetăţile, ridică monumente, terme, aduce o lume seducătoare şi către care unicul drum de acces era limba latină. Din perioada stăpânirii romane există inscripţii, dar mai ales dovezi arheologice, despre romanizarea Daciei şi despre adoptarea limbii …

Read More »

Stilurile funcţionale ale limbii române

Cuvântul stil vine de la latinescul stylus care înseamnă condei. Naturalistul francez Buffon definea încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea stilul ca fiind întrebuinţarea individuală a limbii, afirmând că „stilul este omul însuşi” („le style c’est l’homme meme”). Aşadar, el considera că fiecare individ are stilul său, de aceea l-a definit stil individual, iar în funcţie de împrejurările în care cineva vorbeşte şi de starea de spirit în care se găseşte, stilul poate fi: stil neutru (indiferent): un răspuns dat unui trecător; stil familiar (apropiat): folosit între „ai casei” sau cu prietenii; stil solemn (grav, ceremonios, protocolar): se adresează …

Read More »

Noţiunea de stil şi stilurile funcţionale ale limbii

Pe scurt Stilul sau limbajul reprezintă modul particular de exprimare pentru un individ sau pentru un grup social. Limba naţională cuprinde un mod oral de comunicare (limba vorbită) şi aspectul cult, exprimarea scrisă (limba literară). În cadrul limbii literare se manifestă mai multe stiluri specializate: stilul ştiinţific, stilul juridico-administrativ, stilul jurnalistic şi stilul beletristic. Pe larg Modul de exprimare specific unui individ sau unui grup se modelează şi se cristalizează în timp, în funcţie de cultura, de mentalităţile etnice, de condiţiile sociale; limba se află în directă legătură cu spaţiul de vieţuire, iar în procesul comunicării orale apar continuu modificări, …

Read More »

Stilurile funcţionale ale limbii

Stilurile sunt varietăţi ale limbii literare comune, diferenţiate între ele prin funcţia pe care o îndeplinesc ca mijloace de comunicare în sfere bine precizate de activitate. Numărul de stiluri funcţionale într-o limbă este variabil, dar în limba română s-au acceptat, în general, trei variante: stilul ştiinţific (şi tehnic), cel juridic-administrativ (oficial) şi cel beletristic (artistic). Unii lingvişti au identificat şi alte stiluri, care, însă, prin caracterul lor eterogen şi neprecizat, formează, mai degrabă, nişte limbaje aparte, încadrabile în stilurile deja identificate: publicistic, colocvial sau familiar, oratoric, epistolar şi telegrafic. Există opinii avizate conform cărora limbajul publicistic formează al patrulea stil …

Read More »

Stilurile funcţionale ale limbii şi structurile stilistice

Abordarea problemei stilurilor funcţionale ale unei limbi, a structurii sale stilistice, cu alte cuvinte presupune câteva principii teoretice generale pe care le reamintim aici pe scurt pentru a clarifica baza conceptuală a întregii expuneri care va urma. Orice vorbitor al unei limbi stăpâneşte în mod intuitiv un mecanism abstract (o gramatică); aceasta cu regulile sale de funcţionare, cunoscute implicit sau explicit, îi dă posibilitatea să construiască mesaje (comunicări) lingvistice corecte în limba dată. Aceste mesaje (comunicări) se realizează sub ferma unor texte (înţelegem aici, prin text, orice mesaj complet, realizat între dimensiunile unei propoziţii şi ale unui ansamblu oricât de …

Read More »

Limba română

Limba română este o limba romanică (unica) din aria de sud-est, vorbită de români. S-a format pe teritoriul de azi al României şi de-a lungul malului drept al Dunării de Jos, pe baza limbii latine populare vorbite de colonii romani şi de populaţia romanizată în primele secole d.Hr. şi a unor elemente (lexicale) din substratul autohton dac. Este caracterizată prin sistem fonetic, structură gramaticală şi vocabular predominant latine, supuse, datorită condiţiilor istorice de dezvoltare, influenţelor ulterioare care nu i-au atins esenţa latină, ele limitându-se mai ales la vocabular şi la formarea cuvintelor. Particularităţi: fonetice – folosirea vocalelor mediale închise î …

Read More »