Tag Archives: Istoriografie

Istoriografia Ţării Haţegului

S-au împlinit două secole de când a fost scrisă prima monografie istorică a Ţării Haţegului. Lucrarea priveşte de fapt întregul judeţ (comitat) Hunedoara şi a fost întocmită la 1780 de Benko Jozsef, rămânând în manuscris până la începutul secolului XX. Constatăm de la bun început dificultatea separării istoriografiei Ţării Haţegului de aceea a judeţului sau comitatului Hunedoara, această din urmă abordare teritorială a subiectului fiind de obicei folosită de istoriografia maghiară. De vreme ce în epoca primelor recensăminte moderne, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cel dintâi monograf al Hunedoarei constata că românii reprezintă în comitat cam 80-85% din populaţie, …

Read More »

Critica izvoarelor şi istoriografiei despre Revoluţia din 1821

Analizând critic documentele – nu o dată contradictorii – de la 1821, precum şi istoriografia revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, propunând soluţii în problemele controversate, lucrarea a căutat să stabilească în amănunt felul cum s-au desfăşurat faptele şi semnificaţia lor; reconstituirea firului logic şi unitar al evenimentelor a fost principalul scop urmărit. S-a demonstrat că insurecţia pandurilor a pornit din necesităţi interne ale dezvoltării poporului român, şi, ca atare, a avut un program şi obiective proprii care nu s-au confundat cu ţelurile Eteriei. Ea n-a fost o ridicare împotriva Imperiului otoman, ci contra administraţiei interne, fanariote şi boiereşti: o mişcare …

Read More »

Istoriografia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Domeniul în care avem de-a face cu o producţie originală de caracter continuu rămâne însă şi în această perioadă acela al istoriografiei. Istoriografia secolului al XVI-lea, în măsura în care ni s-a păstrat, fusese o istoriografie de curte, scrisă de călugări, în limba slavonă. În veacul al XVII-lea, operele istorice sunt datorate unor autori laici, scrise în româneşte şi reprezintă punctul de vedere al boierimii. Forme de trecere de la un tip la altul de istoriografie se întâlnesc, după cum s-a văzut, încă de la sfârşitul secolului precedent, dar scrierile care le înfăţişau nu ni s-au păstrat decât în transpuneri …

Read More »

Istoriografia României

Dintre domeniile creaţiei culturale, istoria a fost produsul cel mai strălucit al secolului al XVII-lea, cel care, prin cronicari, a pus bazele conştiinţei de neam a românilor. În secolul al XVIII-lea, centrul studiilor de istorie se mută în Transilvania, unde Şcoala Ardeleană face din istoriografie o armă de luptă a românilor ardeleni în mişcarea de emancipare politică. Apoi, o dată cu mişcarea romantică de la începutul secolului al XIX-lea, istoriografia românească redescoperă istoria mai veche şi mai nouă a ţinuturilor locuite de români şi de strămoşii lor şi o interpretează potrivit canoanelor specifice romantismului. Spiritul critic îşi face apariţia în …

Read More »

Istoriografia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Operele istoriografice rămân şi în cursul secolului al XVIII-lea realizările cele mai originale şi mai pline de interes ale culturii româneşti. Ele continuă să fie singurele monumente literare în care se exprimă gândirea politică ce se dezvoltă în sânul societăţii din Moldova şi Ţara Românească, după cum reprezintă cele mai întinse eforturi de investigaţie ştiinţifică, realizate, fireşte, cu metodele şi în limitele determinate de condiţiile generale ale vremii. Totodată, unele dintre ele sunt realizări deosebit de valoroase din punctul de vedere al mijloacelor de expresie, înscriindu-se ca momente însemnate în istoria vechii noastre literaturi. Între caracteristicile istoriografiei secolului al XVIII-lea …

Read More »

Contribuţia istoriografiei la dezvoltarea limbii şi literaturii române

Contribuţia cronicarilor la dezvoltarea culturii române este în primul rând de ordin istoriografic. Ei au pus bazele unui proces de constituire a istoriografiei româneşti, la capătul căruia apar, în perioada paşoptistă, primii istorici în accepţia modernă a cuvântului: Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu. La fel de importantă este şi valoarea documentară a cronicilor, în ele găsindu-se cele mai bogate informaţii din istoria noastră medievală. În sfârşit, cronicile au transmis urmaşilor, în afara faptelor propriu-zise, câteva probleme esenţiale, cu largi implicaţii culturale şi politice. Una dintre ele, şi cea mai importantă, este cea referitoare la originea poporului român. Ea apare încă …

Read More »