Tag Archives: Istorici

Nicolae Densuşianu

Nicolae Densuşianu (18 aprilie 1846, Densuş, judeţul Hunedoara – 24 martie 1911, Bucureşti) – istoric, filolog, literat, etnograf, folclorist şi jurist. Este fiul Sofiei (născută Popovici) şi al preotului Bizanţiu (Vizantie) Pop şi frate mai tânăr al lui Aron Densuşianu. Viitorul istoric şi-a început studiile la Haţeg, continuându-le la gimnaziul din Blaj, condus de Timotei Cipariu. Din 1865 până în 1869 a fost student al Academiei de Drept din Sibiu. După absolvire, lucrează un timp în cancelaria de avocat a fratelui său, iar din 1872 practică el însuşi avocatura mai întâi în Făgăraş, apoi, până în 1877, în Braşov. Încă …

Read More »

Dimitrie Dan

Dimitrie Dan (8 octombrie 1856, Suceava – 25 mai 1927, Cernăuţi, Bucovina, azi Ucraina) – istoric, folclorist şi traducător. Fiu al Domnicăi, fiica preotului din Straja, şi al lui Nicolae Dan, cizmar, Dan face studii gimnaziale la Suceava şi, din 1876, studii universitare de teologie la Cernăuţi; în 1880 este hirotonit preot la Straja, precum şi în alte localităţi bucovinene, iar din 1920, consilier consistorial. A fost membru al Comisiunii Centrale din Viena pentru cercetarea şi conservarea monumentelor artistice. Devine, în 1904, la propunerea lui Ioan Bianu, membru corespondent al Academiei Române. Cu o operă mai restrânsă decât a prietenului …

Read More »

Constantin Cantacuzino Stolnicul

Stolnicul Constantin Cantacuzino (circa 1640, Târgovişte – 7 iunie 1716, Istanbul, Turcia) – diplomat, istoric şi geograf din Ţara Românească. Este fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi al Elinei, fiica domnitorului Radu Şerban. Inteligenţă critică ascuţită şi setoasă de cunoaştere, spirit politic pătrunzător şi eficient, conştient de valoarea personală şi de ascendenţa sa nobiliară (din Cantacuzini, legaţi de istoria Bizanţului, şi din Basarabi, voievozi ai Ţării Româneşti), stolnicul a ştiut să folosească până şi pribegiile pe care ura boierilor Băleni le-a impus familiei sale: el a folosit fiecare dintre pribegiile politice pentru a-i studia pe învăţaţii bizantini şi occidentali, pentru a …

Read More »

Damaschin T. Bojincă

Damaschin Toma Bojincă (18 octombrie 1802, Gârlişte, judeţul Caraş-Severin – 17 august 1869, Dumbrăveni, judeţul Suceava) – istoric şi publicist. Este fiul Florincăi şi al lui Matei Bojincă (Popovici), preot. Îşi începe învăţătura la Oraviţa sau la Vârşeţ, trecând apoi la Gimnaziul Piarist din Timişoara. După studii, neterminate, la Seminarul Teologic din Vârşeţ, urmează filosofia la Seghedin (1822-1823) şi dreptul la Oradea (1824-1826) şi Pesta (1826-1829). O carieră ecleziastică fiindu-i refuzată de episcopul sârb Ştefan Stratimirovici, se dedică activităţii culturale şi publicistice. A colaborat, în 1830, împreună cu Moise Nicoară, la „Calendar românesc”, scos la Buda de Ştefan P. Niagoe, …

Read More »

Ioan Bogdan

Ioan Bogdan (25 iulie 1864, Braşov – 1 iunie 1919, Bucureşti) – istoric, filozof şi slavist. A fost primul dintre cei 11 copii ai Elenei (născută Munteanu) şi ai lui Ioan Bogdan, modest funcţionar braşovean. Doi dintre fraţii săi (istoricul literar Gheorghe Bogdan-Duică şi Ştefan Bogdan, fizician şi chimist) vor fi profesori universitari (primul, şi membru al Academiei Române), iar o soră, Ecaterina, se va căsători cu Nicolae Iorga. După liceul absolvit în oraşul natal, Bogdan a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, specializându-se în istorie, şi, ca bursier, Şcoala Normală Superioară. Face o serie de călătorii la …

Read More »

Simion Bărnuţiu

Simion Bărnuţiu (21 iulie 1809, comuna Bocşa, fostul comitat al Crasnei, azi judeţul Sălaj – 28 mai 1864, Fântâna Gorgona, comuna Sânmihaiu Almaşului, judeţul Sălaj) – filolog, estetician, jurist, teolog, istoric, filosof, pedagog, fruntaş al Revoluţiei din 1848, tribun al poporului român, om politic, luptător pentru drepturile românilor şi emanciparea naţiunii române. Este fiul Anei şi al lui Ioan Bărnuţiu, cantor şi învăţător. Asemenea celorlalţi şapte fraţi şi surori, a învăţat mai întâi la şcoala din satul natal, ultimii doi ani (1818-1820) făcându-i la Şimleu. A urmat apoi cursurile Liceului Piarist din Cărei, iar la Blaj, între 1826 şi 1829, …

Read More »

Sorin Antohi

Sorin Antohi (20 august 1957, Târgu Ocna, judeţul Bacău) – eseist, traducător, editor şi istoric al ideilor. Fiul al lui Nicolae Antohi şi al Anetei (născută Tătaru), învăţători. A absolvit Facultatea de Filologie (secţia engleză-franceză) a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1981), după care a fost redactor la revista studenţească „Dialog”, profesor la Liceul industrial Negreşti, judeţul Vaslui (1984-1988), filolog la Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” din Iaşi (1988-1990), director general (1990), apoi consilier în Ministerul Învăţământului (1991). Urmează studii de specializare în istorie la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (1990, 1992), predă ca visiting …

Read More »

Alexandru Amiras

Alexandru Amiras (sfârşitul secolului XVII – circa 1740) – istoric şi traducător. Originar din Smirna (Izmir), poliglot (cunoştea limbile greacă şi latină, turcă şi tătară, polonă şi italiană), Amiras a fost timp de 5 ani (1709-1714) secretar de cancelarie şi interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varniţa, lângă Tighina. Relaţiile sale la Poartă şi serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreţinea relaţii epistolare şi cu hanul tătarilor, duşmanul regelui. Ulterior, calităţile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei, unde dobândeşte şi ranguri: mare „uşeriu”, …

Read More »

Demostene Russo

Demostene Russo (22 ianuarie 1869, Peristasi, Grecia – 5 octombrie 1938, Bucureşti) – istoric, filolog şi bizantinolog. Şi-a făcut studiile secundare la Constantinopol, la „Marea Şcoală” din Fanar, şi pe cele superioare la Atena, Berlin şi Leipzig, unde a obţinut şi titlul de doctor în litere, în 1893, cu o lucrare despre „filosofia şcolii din Ghaza”. Vine în România în 1894, la invitaţia lui Constantin Rădulescu-Motru, cu care fusese coleg de studii în Germania. Profesor la Liceul „Venieri” din Galaţi, unde a predat greaca, latina, germana şi filosofia, se mută, în 1897, la Bucureşti şi, între 1900 şi 1920, este …

Read More »

Radu Rosetti

Radu Rosetti (14 septembrie 1853, Iaşi – 12 februarie 1926, Bucureşti) – prozator, memorialist, genealogist, istoric, general şi om politic. Este fiul domniţei Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, şi al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilităţii i se adaugă vocaţia culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică şi urmase filosofia la Munchen, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale şi de idealul Unirii. Rosetti îşi petrece copilăria la moşia Căiuţi (judeţul Bacău), învaţă cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puţin, stăpânirea limbilor franceză, germană şi engleză. În toamna …

Read More »