Tag Archives: Istoria Ţării Româneşti

Luptele dintre Vladislav Vlaicu şi Ludovic de Anjou (1368-1369)

Relaţiile dintre Ţara Românească şi Ungaria au devenit din nou încordate după ce voievodul Nicolae Alexandru (1352-1364), spre sfârşitul domniei sale, rupsese legăturile de vasalitate. Aceeaşi politică de independenţă a fost continuată de fiul său, Vladislav Vlaicu (1364-1377). În consecinţă, regele Ungariei Ludovic de Anjou (1342-1382) a decis, la începutul anului 1365, declanşarea unui atac contra Ţării Româneşti. Totuşi, acest fapt nu s-a petrecut atunci, în schimb, Ludovic s-a orientat spre un teritoriu care aducea un avantaj sporit pentru politica de expansiune spre sud-est a Ungariei: taratul bulgar de la Vidin, care era condus de Ivan Straţimir (1360-1365, 1369-1396). El …

Read More »

Conflictul dintre voievodul Litovoi din Ţara Românească şi Ungaria (1279)

Litovoi a fost primul voievod român de la sud de Carpaţi care a îndrăznit să se opună suzeranităţii Ungariei. El s-a răzvrătit într-o perioadă când regatul era cuprins de lupte pentru putere între partidele nobiliare. Informaţiile despre conflict provin doar din două documente din 1285 şi 1288, care se referă în mod sumar la luptele purtate de magistrul Georgius Baksa, uri curtean al banului de Severin, Laurenţiu Aba, contra lui Litovoi. Deoarece data conflictului nu reiese cu precizie din documente, au existat mai multe propuneri: 1272, 1273 şi 1276. Cea mai recentă interpretare aduce argumente solide pentru o datare în …

Read More »

Bătălia dintre Basarab I şi Carol Robert de Anjou (9-12 noiembrie 1330)

Războiul declanşat de regele Ungariei Carol Robert de Anjou (1308-1342) contra lui Basarab I (înainte de 1322-1352) a urmărit instalarea în Ţara Românească a unui vasal credincios al Ungariei (probabil, voievodul Transilvaniei, Toma Szecseny), precum şi reocuparea părţii de est a Banatului de Severin (banatele erau regiuni de graniţă ale Ungariei în secolele XIII-XIV). Basarab ocupase estul Banatului de Severin, cu cetatea Mehadia, în jurul anului 1327. De asemenea, el refuza statutul de vasal şi plata tributului. Ocazia favorabilă a intervenit după înfrângerea lui Basarab în bătălia de la Velbujd din 28 iulie 1330, unde a fost aliatul ţarului bulgar …

Read More »

Bătălia de pe Dealul Spirii (13/25 septembrie 1848)

La începutul lunii septembrie 1848, Poarta Otomană a decis să intervină cu forţa armată la nord de Dunăre, pentru a pune capăt revoluţiei din Ţara Românească. Această hotărâre avea la bază şi dorinţa autorităţilor otomane de a devansa trupele ruse care, după ce ocupaseră Moldova, aveau intenţia să pătrundă la sud de Carpaţi. De altfel, la 15/27 septembrie 1848, armata rusă, comandată de generalul Alexandru Nicolaevici Luders, a trecut Milcovul, intrând pe teritoriul Ţării Româneşti. La 10/22 septembrie, trupele otomane, comandate de Fuad Paşa au ajuns pe câmpul Cotrocenilor, în apropiere de Bucureşti. Având în vedere disproporţia de forţe şi …

Read More »

Bătălia de pe Câmpia Munteană (1462)

La jumătatea lunii august 1456, în contextul campaniei de la Belgrad, un corp de oaste din Transilvania l-a înlăturat pe domnul Vladislav al II-lea (1447-1448, 1448-1456) şi l-a adus pe tronul de la Târgovişte pe Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476). Timp de 3 ani, noul domn a plătit tributul, ducându-l personal la Poartă. Cei 10.000 de ducaţi reprezentau o sumă importantă – preţul mediu al unui sat fiind de 45 de ducaţi – cu ei putându-se cumpăra circa 222 de sate. Dar, în anul 1459, Vlad a refuzat să mai plătească tributul, după ce s-a asigurat de sprijinul regelui Ungariei, …

Read More »

Bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599)

În urma eşecului intervenţiilor militare repetate pentru înlocuirea domnului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul (1593-1601), Imperiul Otoman a adoptat faţă de domnul român o atitudine de conciliere. După alianţa domnului cuimperialii, încheiată la 9 iunie 1598 la Dealu (Târgovişte), şi victoriile împotriva otomanilor, obţinute în acelaşi an de Mihai Viteazul la Nicopol şi Vidin, Poarta a încheiat pace, la 16 octombrie 1598, recunoscându-l pe Mihai domn al Ţării Româneşti şi pe fiul său, Pătraşcu, moştenitor al tronului. Astfel, Viteazul a obţinut nu numai înlăturarea pericolului transformării Ţării Româneşti în paşalâc, ci şi independenţa ei de facto în raporturile cu Imperiul Otoman. Dar, ca …

Read More »

Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394)

În 1393, sultanul Baiazid I (1389-1402) a cucerit taratul bulgar de Târnovo, precum şi oraşul Silistra, care pe atunci aparţinea Ţării Româneşti. Ca răspuns, oastea voievodului Mircea (1386-l418) a efectuat un raid asupra taberei armatei otomane de la Karinovasî (Karnobat), de la sud de Munţii Balcani, în iarna 1393-1394, în cooperare cu unii emiri turci care se opuneau lui Baiazid I. Războiul declanşat de sultan contra lui Mircea a urmărit pedepsirea acestui atac din 1393 şi consolidarea poziţiilor la Dunărea de Jos. Armata otomană condusă personal de către Baiazid I număra 40.000 de oameni. La agresiune au participat şi principii …

Read More »

Bătălia de la Nicopole (25 septembrie 1396)

Progresele expansiunii otomane în Europa şi în special consolidarea controlului asupra Dunării de Jos prin cucerirea ţaratului de Vidin la începutul anului 1396 au provocat îngrijorarea statelor creştine, care au iniţiat o cruciadă, pusă sub conducerea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Armata franco-burgundă număra circa 1.000 de cavaleri, cea a regelui Ungariei avea efective de circa 5.000 de oameni, cea a voievodului Transilvaniei circa 4.000, iar cea a lui Mircea cel Bătrân circa 1.000. Se mai adăugau alte trupe din Anglia, Polonia, Boemia, Spania şi Italia. Efectivul total a ajuns astfel la circa 12.000 de oameni. În Ţara Românească, oastea …

Read More »

Bătălia de la Giurgiu (27-30 octombrie 1595)

Victoria de la Târgovişte a coaliţiei creştine l-a determinat pe marele vizir Sinan Paşa să treacă de la ofensivă la o retragere rapidă spre Dunăre pe direcţia Bucureşti-Giurgiu, pentru a trece pe podul de vase în Imperiul Otoman. Armata otomană a incendiat Bucureştii şi a distrus podurile de pe Argeş, pentru a împiedica urmărirea. Armata comandată de Sigismund Bathory a pornit la 21 octombrie 1595 în urmărirea armatei otomane pe două direcţii. Corpurile de armată conduse de Sigismund Bathory şi Mihai Viteazul au parcurs un traseu pe la vest de Bucureşti, prin Titu, valea Neajlovului şi Ghimpaţi, iar cel al …

Read More »

Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595)

După victoria de la Şerpăteşti, din ianuarie 1595, Mihai Viteazul a continuat acţiunile militare pe aliniamentul fluviului Dunărea, cel mai important succes fiind cucerirea Brăilei (10 aprilie 1595) în urma unui lung asediu. Concomitent, gruparea tătărească, aflată la Vidin, împreună cu un detaşament de mercenari sârbi, au executat un puternic atac asupra Craiovei, apărată de numai 160 de oşteni sub comanda căpitanului raguzan Deli Marcu. Situaţia creată în cele două principate româneşti l-a determinat pe noul sultan Mehmed al III-lea, ce preluase tronul imperiului, în ianuarie 1595, după moartea tatălui său, Murad al II-lea, să ia măsuri energice. El intenţiona …

Read More »