Tag Archives: Istoria României

Bătălia de la Plevna (30 august / 11 septembrie – 28 noiembrie / 10 decembrie 1877)

Reizbucnirea „crizei orientale” în anul 1875 a creat condiţii pentru împlinirea unui deziderat major al României – accederea la statutul de independenţă. Urmare a unor dezbateri aprinse şi a unei activităţi diplomatice intense, ce a presupus şi semnarea unei convenţii cu Rusia pentru trecerea trupelor sale la sud de Dunăre (4/16 aprilie 1877), Parlamentul a votat, la 9/21 iunie 1877, independenţa ţării, act consfinţit a doua zi de domnitorul Carol. Ea se cerea confirmată pe câmpul de luptă, lucru dificil de realizat având în vedere faptul că Rusia a refuzat net concursul armatei române, declarând că a mobilizat forţe suficiente …

Read More »

Bătălia de la Oituz (26 iulie / 8 august – 9/22 august 1917)

Concomitent cu acţiunea de la sud de Carpaţi, inamicul a trecut la ofensivă şi pe valea Oituzului, pentru a străpunge apărarea trupelor româno-ruse de aici şi a face joncţiunea cu trupele comandate de Mackensen, ce avansau pe valea Siretului. Această misiune a fost încredinţată Grupului condus de generalul Friedrich von Gerock, care era situat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare, dislocată în Carpaţii Orientali. El era dispus între valea Dofteanei şi Ireşti, fiind împărţit în două grupări. Între valea Dofteanei şi Măgura Caşin se găsea Corpul 8 armată, compus din diviziile 70 honvezi, 117 infanterie germană şi 71 infanterie …

Read More »

Bătălia de la Odessa (5 august – 16 octombrie 1941)

În ansamblul desfăşurărilor militare la flancul sudic al frontului est-european, Odessa şi zona înconjurătoare, unde sovieticii dispuneau de peste 100.000 de militari, 1.000 de avioane şi de majoritatea flotei de război şi comerciale din Marea Neagră, în imediata zonă de securitate a României, a avut o importanţă strategică deosebită. Dispozitivul inamic cuprindea trei aliniamente fortificate, cu circa 250 km de şanţuri anticar, tranşee şi diferite poziţii de luptă, 45 km reţele de sârma ghimpată, cazemate şi peste 40.000 de mine antitanc. Împotrivirea infanteriei, precum si hotărârea înaltului comandament sovietic de a rezista cu orice preţ au făcut ca luptele desfăşurate …

Read More »

Bătălia de la Obertyn (22 august 1531)

Încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, Pocuţia – o provincie din sudul regatului Poloniei, despărţită de Nistru de ţinutul nordic al Moldovei, care va fi cunoscut mai târziu cu numele de Bucovina -, a constituit un obiect de dispută. Contenciosul îşi avea originile din 1388, când regele Poloniei Vladislav II Jagello a împrumutat 3.000 de ruble de argint de la domnul Moldovei, Petru Muşat, folosind ca zălog Pocuţia. Banii nu au mai fost înapoiaţi niciodată şi Ştefan cel Mare a preluat în posesie Pocuţia (1502), dar succesorul său, Bogdan al III-lea (1504-1517), a cedat-o Poloniei. Petru Rareş a socotit …

Read More »

Bătălia de la Nicopole (25 septembrie 1396)

Progresele expansiunii otomane în Europa şi în special consolidarea controlului asupra Dunării de Jos prin cucerirea ţaratului de Vidin la începutul anului 1396 au provocat îngrijorarea statelor creştine, care au iniţiat o cruciadă, pusă sub conducerea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Armata franco-burgundă număra circa 1.000 de cavaleri, cea a regelui Ungariei avea efective de circa 5.000 de oameni, cea a voievodului Transilvaniei circa 4.000, iar cea a lui Mircea cel Bătrân circa 1.000. Se mai adăugau alte trupe din Anglia, Polonia, Boemia, Spania şi Italia. Efectivul total a ajuns astfel la circa 12.000 de oameni. În Ţara Românească, oastea …

Read More »

Bătălia de la Mirăslău (8/18 septembrie 1600)

Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost privită, de la început, cu ostilitate de clasa politică de aici, în special de nobilimea maghiară. Acesteia nu îi convenea că un „valah” a ajuns în fruntea principatului, iar măsurile luate de Mihai au accentuat nemulţumirile. La rândul ei, Curtea din Praga a manifestat o atitudine duplicitară, încurajând răzvrătirea nobilimii ardelene cu gândul de a-l deposeda pe Mihai de posesia principatului. Imperialii nu au întrerupt, însă, tratativele cu domnul muntean, tratative care aveau scopul să reglementeze toate chestiunile legate de modul de conducere a Transilvaniei. La începutul lunii iulie 1600, Mihai Viteazul …

Read More »

Bătălia de la Mihăileni-Câmpeni (4/15 – 14/25 decembrie 1784)

Accentuarea aservirii iobagilor, tendinţele de modernizare a societăţii, pătrunderea ideilor reformiste şi revoluţionare, precum şi tensiunile create între administraţia imperială şi nobilimea maghiară au provocat răscoala românilor transilvăneni din 1784. Iobagii (circa 60% din populaţie şi circa 75% din ţărănime) erau datori cu 3-4 zile de muncă pe săptămână, la care se adăugau multe dări către nobili şi stat. Speranţa că vor putea ajunge soldaţi în armata imperială a creat printre iobagii români o stare de agitaţie în cursul anului 1784. Se zvonea că însuşi împăratul ar sprijini o răscoală contra nobililor. În fruntea maselor s-a ridicat un ţăran din …

Read More »

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie – 19 iulie / 1 august 1917)

La întâlnirea aliată de la Chantilly (2-3/15-16 noiembrie 1916), a fost stabilit proiectul general de operaţii al Antantei pentru anul 1917, care includea o ofensiva pe Frontul român şi o structură de comandament pentru conducerea trupelor române şi ruse din Moldova, în fruntea căreia se afla regele Ferdinand. Forma iniţială a planului pentru viitoarea ofensivă a fost stabilită în martie 1917 de cele două comandamente aliate, român şi rus, dar prevederile nu au putut fi aplicate din cauza revoluţiei din Rusia (februarie/martie 1917). Guvernul provizoriu, condus de prinţul Lvov, care a preluat puterea în Rusia după abdicarea ţarului, s-a dovedit …

Read More »

Bătălia de la Mărăşeşti (24 iulie / 6 august – 6/19 august 1917)

Potrivit planului de campanie elaborat de comandamentul româno-rus, în cadrul ofensivei de vară de pe Frontul român, lovitura principală urma să fie dată în sectorul Nămoloasa de către Armata 1 română, comandată de generalul Constantin Cristescu. După străpungerea frontului inamic, o parte din forţe urma să se îndrepte spre sud-vest, spre Râmnicu Sărat, pentru a intercepta calea ferată Buzău-Focşani şi a lovi dinspre sud, Armata 9 germană, condusă de generalul Johannes von Eben. Aceeaşi mare unitate germană era atacată dinspre nord de Armata 4 rusă, cele două lovituri concentrice urmând să ducă la nimicirea principalei grupări de forţe ale inamicului. …

Read More »

Bătălia de la Lipinţi (Lipnic) (20 august 1470)

În prima parte a domniei, Ştefan cel Mare s-a confruntat nu numai cu ameninţarea venită din partea regatului maghiar ci şi cu pericolul reprezentat de tătari. Puternica Hoardă de Aur de altădată s-a divizat în mai multe formaţiuni – Hanatul Crimeei, ce îşi avea centrul puterii în stepele nord pontice, Hanatul de Kazan şi Hoarda cea Mare, ce controla regiunile de la est de cursul inferior al fluviului Volga. Aceasta, deşi cu forţele mult slăbite, a organizat, în vara anului 1470 o mare expediţie spre est. Forţele tătare s-au divizat în trei grupări, fiecare acţionând pe o direcţie separată. Prima …

Read More »