Tag Archives: Istoria Moldovei

Bătăliile de la Chilia şi Cetatea Albă (iulie-august 1484)

După încheierea păcii cu Ungaria şi Veneţia în 1483, politica militară a Imperiului Otoman s-a putut concentra din nou asupra acelui stat care încă mai rezista în calea expansiunii sale: Moldova. De fapt, obiectivul strategic al campaniei sultanului Baiazid II (1481-1512) din vara anului 1484 a fost instalarea dominaţiei otomane depline în bazinul pontic, iar ceea ce mai lipsea pentru realizarea acesteia era ocuparea porturilor moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albă. Pretextele invocate de sultan pentru a ataca Moldova au fost refuzul lui Ştefan cel Mare de a plăti tributul, precum şi războiul pe care acesta îl purtase în 1481 contra …

Read More »

Bătălia pentru Moldova (1600)

După luarea în stăpânire a Transilvaniei, Mihai Viteazul s-a confruntat cu o situaţie politico-militară complicată. Polonia, adversara Habsburgilor, nu privea cu ochi buni gestul domnului Ţării Româneşti, prezenţa acestuia la nord de munţi fiind un pericol pentru Moldova. Ieremia Movilă, domnul de la Iaşi, şi vasal Poloniei, găzduia pe Sigismund Bathory şi făcea, la rândul său, planuri de înlocuire a lui Mihai cu fratele său Simion Movilă. Nici relaţiile cu împăratul Rudolf nu erau foarte bune, Habsburgii fiind nemulţumiţi de faptul că Mihai Viteazul a refuzat să le cedeze Ardealul. Cucerirea Moldovei răspundea, prin urmare, unor necesităţi strategice şi politico-diplomatice, …

Read More »

Bătălia din Moldova (martie-august 1944)

În martie 1944, după aproape 3 ani de război, partea de est şi nord-est a României a redevenit teatru de acţiuni militare, în urma pătrunderii trupelor sovietice pe teritoriul naţional. Evenimentul se producea înaintea adoptării şi punerii în aplicare a planului de măsuri privind apărarea pe Nistru şi într-un context în care germanii dădeau prioritate propriilor planuri militare, neoferind lui Ion Antonescu informaţiile necesare desfăşurării viitoarelor operaţii militare pe frontul român. La rându-i, conducătorul statului român a încercat să atragă spre spaţiul românesc cât mai multe forţe germane, care să se opună împreună cu armatele române înaintării trupelor sovietice. În …

Read More »

Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) (10 ianuarie 1475)

La mijlocul secolului al XV-lea, pe tronul Moldovei se urcase, cu ajutor militar de la Vlad Ţepeş, fiul lui Bogdan al II-lea, învingătorul de la Crasna (1450). Ştefan a rămas în cronici cu numele de „cel Mare” pentru faptele sale strălucite de arme şi pentru gloria obţinută ca urmare a 34 de victorii din cele 36 de lupte purtate. Politica domnului Ştefan (1457-1504), de rezistenţă în faţa expansiunii otomane, s-a integrat războiului dintre Imperiul Otoman şi o largă coaliţie condusă de Veneţia (1463-l479). Alături de Veneţia se aflau Ungaria, albanezii lui Skanderbeg şi hanul Akkoyunlu („Cei cu oile albe”), Uzun …

Read More »

Bătălia de la Şcheia (6 martie 1486)

Recuperarea Chiliei şi Cetăţii Albe, pierdute în 1484, a reprezentat un obiectiv important pentru Ştefan cel Mare. În speranţa obţinerii unui sprijin militar consistent, el a dat curs unei solicitări mai vechi şi a depus personal jurământ de credinţă regelui polon, Cazimir al IV-lea, la Colomeea (15 septembrie 1485). Reîntors din Polonia, Ştefan a trebuit să facă faţă unei invazii otomane, un corp expediţionar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Paşa, care aducea un pretendent la tron – Hroet (Hronoda, Hronet etc.), devastând numeroase localităţi, inclusiv oraşul Suceava. Oştirea sa, mobilizată în grabă, întărită cu 3.000 de călăreţi puşi …

Read More »

Bătălia de la Hotin (11 noiembrie 1673)

După ocuparea Cameniţei (1672), abuzurile otomane în Moldova erau din ce în ce mai greu de suportat. La Hotin, otomanii s-au instalat în cetate, iar paşalele nu ţineau cont de pârcălabul moldovean, îl batjocoreau şi îl ameninţau cu bătaia pe domnul Ştefan Petriceicu (1672-1673), în prima sa domnie. Ţara era împovărată de dări şi de tot felul de cărăuşii – „carele de Cameniţa” -, Moldova fiind o cale de trecere pentru trupele otomane trimise în garnizoana Cameniţei. Prezenţa otomană la Hotin risca să devină permanentă, ceea ce ar fi însemnat pierderea statutului de autonomie a Moldovei. Grigore Ghica (1672-1673), domnul …

Read More »

Bătălia de la Ghindăoani (februarie 1395)

Regele Ungariei Sigismund de Luxemburg trebuia să-şi asigure spatele contra Poloniei rivale, în timpul confruntărilor cu otomanii, în acest scop, el a întreprins o tentativă de a scoate Moldova de sub vasalitatea faţă de Polonia şi de a o înlocui cu vasalitatea faţă de Ungaria, printr-o campanie care a precedat cu puţin timp tratatul încheiat cu Mircea. Ambele acţiuni vizau constituirea unui bloc anti-otoman puternic la Dunărea de Jos. Domnul Moldovei Ştefan I (1394-1399) acceptase vasalitatea faţă de regele Poloniei Vladislav II Jagello (1386-1434), prin tratatul de la 6 ianuarie 1395, care era îndreptat contra Ungariei şi Ţării Româneşti. La …

Read More »

Bătălia de la Chilia (ianuarie 1465)

La mijlocul secolului al XV-lea, sultanul îşi impusese suzeranitatea asupra Moldovei (1456), obligând ţara la un tribut anual în timpul domniei lui Petru Aron, ucigaşul lui Bogdan al II-lea. De asemenea, Polonia şi Ungaria îşi disputau suzeranitatea asupra Moldovei. Cu ajutorul militar al lui Vlad Ţepeş, pe tronul Moldovei s-a urcat Ştefan cel Mare (1457-1504), considerat unul dintre cei mai mari comandanţi militari ai românilor, dobândind o glorie nepieritoare în urma a 34 de victorii dintr-un total de 36 de războaie purtate. La începutul domniei, Ştefan cel Mare a iniţiat transformări importante pe plan economic, social, politic şi militar. Cu …

Read More »

Moldova şi Ţara Românească în sistemul politic otoman în secolul al XVIII-lea

Caracterul regimului turco-fanariot în Ţara Românească şi Moldova Regimul turco-fanariot în Moldova şi Ţara Românească reprezintă o perioadă de maximă exploatare turcească şi de noi îngustări ale autonomiei politice. Dominaţia otomană s-a exercitat în această epocă prin intermediul cârmuirii fanarioţilor, domnitori recrutaţi dintre vârfurile societăţii greceşti din Imperiu. La instaurarea domniilor fanariote, un rol important l-a avut, după cum s-a arătat, criza regimului nobiliar, revelată atât de încercarea lui Dimitrie Cantemir de a realiza o nouă formă de guvernare a statului feudal în Moldova, cât şi de agravarea în Ţara Românească a conflictelor din sânul clasei conducătoare, cărora ie-a căzut …

Read More »