Tag Archives: Istoria Angliei

Iacob al II-lea şi Revoluţia de la 1688

Carol al II‑lea îi lăsa moştenire fratelui său o putere despotică şi aproape necontestată. Biserica statornicită propovăduia dreptul divin şi non‑rezistenţa faţă de tiran. Un parlament tory era dispus să‑i acorde regelui impozite pe viaţă. Carol începuse să recruteze pe tăcute o armată permanentă de 10.000 de oameni, efectiv pe care Iacob avea să-l dubleze, lucru cu totul neobişnuit pentru un suveran englez. Ţara îl lăsa să facă ce voia şi, după cât se părea, ea nu mai dorea altceva decât linişte. Chiar şi catolicismul noului rege nu ridica vreo opoziţie violentă. Anglicanii şi disidenţii erau de acord ca el …

Read More »

Reformatorii englezi

Odată cu regimul politic al Evului Mediu, se transformă, sub dinastia Tudorilor, aparatul său intelectual şi spiritual. Nimic mai ciudat decât efectele pe care le-au avut în Anglia Renaşterea italiană şi Reforma germană. Caracterele naţionale sunt de pe acum definite. Senzualitatea marilor italieni, dragostea lor pasionată pentru statui şi tablouri, revenirea la antichitatea păgână, predicile în care virtuţile creştine nu mai sunt apărate decât cu citate din Seneca şi Horaţiu, papii umanişti şi prea înclinaţi spre cele umane, toate acestea îi scandalizează pe tinerii englezi care vin să asculte cu admiraţie pe Savonarola sau pe Marsilio Ficino. În Anglia, ca …

Read More »

Primele conflicte dintre Iacob I Stuart şi parlamentul britanic

Între curtea lui Iacob I şi parlamentul său nu exista nici o trăsătură comună. Curtea, frivolă, desfrânată, colcăia de scandaluri, printre care adulterele erau cele mai mărunte. Regele, om slab şi tandru, nu se putea lipsi de favoriţi, aleşi mai curând după farmecul obrazului decât după calităţile lor de oameni de stat. Trata cu ei treburile cele mai serioase nu la masa Consiliului, ci la sfârşitul unui supeu sau al unei partide de vânătoare. La începutul domniei sale avu înţelepciunea să-l păstreze pe lângă el pe Robert Cecil (pe care-l făcu conte de Salisbury) şi câţiva dintre cei mai buni …

Read More »

Elisabeta şi compromisul anglican

Urcarea pe tron a Elisabetei a fost primită de poporul englez cu o bucurie aproape unanimă. După ce se temuse atât de mult de tirania spaniolă, era o uşurare să aclame o regină liberă de orice legătură străină. De la cucerirea normandă, nici un suveran nu fusese de sânge englez atât de pur. Prin tatăl ei, Elisabeta descindea din regii tradiţionali, prin mama sa din gentilomii ţării. În tot timpul domniei sale, ea a căutat să câştige simpatia poporului. S-a scris că monarhia Tudorilor a fost tot atât de absolută ca şi aceea a lui Ludovic al XIV-lea sau ca …

Read More »

Cucerirea normandă a Angliei

Ducele Rollon, care în 911, prin convenţia verbală de la Saint-Clair-sur-Epte, obţinuse de la Carol cel Simplu ducatul Normandiei, era din aceeaşi seminţie ca şi cuceritorii Estangliei. Dar după un secol, aceste două grefe ale unei aceleiaşi specii se dezvoltaseră atât de diferit una de alta încât, pe vremea cuceririi, înşişi danezii din Anglia numeau pe cei din Franţa: francezi. Danezii din Anglia, întâlnind o civilizaţie europeană încă slab înrădăcinată, avuseseră asupra ei o influenţă destul de mare, în timp ce danezii normanzi, întâlnind Roma sub chipul Franţei, se impregnaseră cu o uimitoare rapiditate de spiritul latin. De la sfârşitul …

Read More »

Starea moravurilor din Anglia

Niciodată Anglia nu avusese în Europa un prestigiu mai vast. Succesul armatelor sale, prudenţa revoluţiei sale inspirau celorlalte popoare o dorinţă respectuoasă de a‑i studia ideile şi instituţiile. Filozoful whigilor, John Locke, avea să devină maestrul tuturor filozofilor europeni. Scopul său era să opună dreptului divin al dinastiei Stuart ceea ce el numea dreptul natural. Pe când Hobbes socoteşte omul în starea lui naturală drept o brută periculoasă şi deduce din caracterul rău al speciei necesitatea unui stat puternic, sau Leviathan, Locke arată că şi în starea lui naturală omul, fiinţă raţională, respectă nişte legi, care sunt legile moralei. Pentru …

Read More »

Armata engleză împotriva parlamentului

Căderea Oxfordului şi fuga lui Carol aduseră victoria parlamentului. Dar victoria militară, într‑un război civil, e departe de a rezolva toate problemele, înfrângerea regelui făcea imposibil despotismul suveranului şi nu îngăduia despotismul parlamentului. Ţara rămânea regalistă. Ea dorea întoarcerea vremurilor când satele nu erau invadate de soldaţi; religia cumplită a oamenilor lui Cromwell nu‑i era pe plac. Deşi înfrânţi, mulţi dintre partizanii lui Carol aşteptau cu încredere momentul în care Anglia îşi va regăsi „bunele obiceiuri de altădată, veselia de altădată şi firea bună de altădată”. Totuşi, chiar în ochii cavalerilor şi a celor neutri, armata după modelul nou reprezenta …

Read More »

Regina Elisabeta şi marea

Când navigatorii europeni, în strădania lor de a ajunge, în pofida barierei musulmane, la mirodeniile, parfumurile şi giuvaerele Orientului, descoperiră teritoriile situate dincolo de Atlantic, puţine naţiuni păreau în stare să participe la cucerirea lor. Italia trebuia să apere Mediterana împotriva turcilor; Franţa era sfâşiată de războaiele religioase; Anglia avea mare nevoie de navele sale pentru propriile coaste. Numai Spania şi Portugalia îşi disputară noile continente. Cele două puteri catolice acceptară arbitrajul papei Alexandru al VI-lea. Care putea fi frontiera justă între acele întinderi necunoscute? Papa trase pur şi simplu pe harta lumii o linie de la un pol la …

Read More »

Primele semne umane în Anglia

Prima pagină din istoria Angliei nu este, aşa cum s-a scris adesea, o pagină albă, ci mai curând o pagină acoperită de semne care aparţin mai multor alfabete, a căror cheie noi n-o posedăm. Unele regiuni ale ţării şi, în deosebi, dunele cretoase şi ondulate din Wiltshire sunt presărate de monumente construite în timpuri preistorice. Aproape de satul Avebury se pot vedea urmele gigantice ale unei adevărate catedrale megalitice. Peste 500 de pietre în picioare formau inele la care duceau imense alei. Un meterez mărginit de un şanţ interior acoperit de iarbă înconjura un vast spaţiu circular. De pe meterez …

Read More »

Revoluţia sentimentală din Anglia

„Spiritul secolului al XVIII‑lea consta în ordine şi unitate; era desăvârşit; era simplu. Literatura şi arta sa constituie limbajul unei societăţi de bărbaţi şi femei care se mişcau înăuntrul unui singur sistem de idei, care se înţelegeau unii pe alţii şi care nu erau chinuiţi de nici o problemă angoasantă sau tulburătoare… Clasicii alcătuiau francmasoneria lor”. S‑a văzut la timpul său că această descriere, destul de acceptată în general, nu dezvăluie decât superficial ideile şi moravurile. Nu pare verosimil ca spiritele umane să nu fi fost tulburate de nici o problemă angoasantă. Deşi Gibbon şi Johnson sunt adevărate spirite ale …

Read More »